Post

Cît va costa mielul?, m-am interesat, astăzi, din timp, direct de la sursă. Sursa, rămasă singură în toată hala, se prezenta sub formă sănătoasă şi robustă, rumenă, cu mustăcioara abia mijită deasupra gurii mari, plină de dinţi, unii de lapte, alţii de aur. Era gata pregătită să facă conversaţie, mai ales că omul din faţa ei părea să fie jovial şi dorit.

Animalul mic, 20, ăla mare, 25, susură straşnica femeie, arcuindu-şi, cu eleganţa unui cal puternic, posteriorul. Şi ce înseamnă, după dumneavoastră, un animal mic? am continuat eu să o ispitesc. Devenită brusc suspicioasă, pentru că, se ştie, clienţii care vorbesc mult  cumpără puţin sau deloc, îmi arătă cu degetul un cadavru de mărimea unei pisici birmaneze, ghemuit sub galantarul de sticlă cu transparenţa tulbure, de sfîrşit de lume şi de zi. Păi, zic, ştiinţific, ce e sub 8 kile, nu e toxic? Femeia se învineţi brusc, în părţile aflate anterior sub zodia ionatanului. Din piept, se auzi un zumzet rău prevestiror, care îmi amintea de un documentar despre albinele din Africa. Femeia îşi bombă cei doi stupi din faţă, de forma unor butoiaşe cu praf de puşcă sau trăscău, ca în filmele de cowboy de pe vremuri, şi dădu drumul unui roi de invective, din care nu am înţeles mare lucru, pentru că vorbea în dialectul viitoarei regiuni de nord-est. Oricum, m-am îndepărtat precaut. Ştiam că nici biserica catolică, cît e ea de universală, după ce s-a opus ani buni ştiinţei, a recunoscut, pînă la urmă, de nevoie, că pămîntul se învîrte cum poate şi în jurul cui trebuie, dar asta numai după ce mulţi îndrăzneţi au sfîrşit-o pe rug sau traşi prin fiare. Trebuia să-i dau timp. Fără vocaţie de Don Quijote, am prărăsit-o pe Dulcinea mea, sprijinită de tejgheaua plină de caş sărat şi frămîntat, din care lipseau cîteva ciupituri, făcute de oameni buni, care fie din lipsă de bani, fie din convingerea postului, ciupeau puţin şi pe furate. Spre ieşire, am dat cu ochii de  un but vineţiu de viţel, pus la zbicit la aer curat, pe care o altă cumătră încerca să mă convingă să-l încerc. Cal nu mănînc, i-am spus în gînd, pentru că niciodată nu e bine să deschizi două fronturi în acelaşi timp. Au fost oameni maturi, mari criminali de meserie, dacă ar fi să ne amintim doar de Hitler şi Napoleon, care au pierdut totul pe frontul de est. Dincolo de frontiera îmbălsămată a halei de carne, am păşit în magazinul înfoiat de lîngă ea, pe geamul căruia era desenat un curcan decedat şi dezgolit de pene. N-aş fi ştiut ce pasăre era dacă nu mă lămurea firma. Carnea, dacă e să folosim un eufemism, era gelatinoasă şi umedă, nu galben-aurie ca aia din geam. O voce mă ispiti, ca şi mai înainte, în grădina istorică a răsăritului: Nu vreţi o bucăţică? Apoi s-a lăsat un moment de linişte, în care s-ar fi auzit, negreşit, bîzîitul de încuibărire a zburătoarei negre, dacă, fatalitate! nu ar fi pătruns, tocmai atunci, dincolo de sticla protectoare, cea care despărţea pofta de împlinirea ei. Am arătat, cu degetul, în gînd, spre ea şi i-am spus: te rog s-o prinzi, e proaspătă, e vie, pe ea o vreau, pe muscă!    

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Post&8221;

  1. Nu mai merge pe la piata ca o sa ramai infometat ( desi amandorora ne-ar prii bine un post mai indelungat) ,lasa pe „doamna zilelor tale” sa o faca, ele sunt mai practice.
    De fapt ideea mea era; „din vest” noi care am trecut déjà sarbatoarea sa va
    urez ; Un Paste plin de bucuriile marunte ale vieti ,sa fiti sanatosi si insotit de Cel sarbatorit!

  2. Bietele femei ! vand in piata , gatesc, curata, spala …. Sa mai faca si piata singure? Nu sunt de acord cu gandirea lui Felician B. si ce daca suntem practice ? trebuie sa muncim mai mult decat barbatii ?
    Felicitari fiindca v-ati gandit sa va ajutati doamna la cumparaturi si sunteti un sot bun! Asa trebuie sa fie un sot crestin.

  3. ,,asa tre sa fie un sot crestin”…sa vrea…muste…vii?
    Glumesc,am ris bine dupa cafeaua de dimineata…
    Rasvan,nu poti pune un contrast mai bun pe blog?
    Literele astea cenusii is ca si cind se gata tonerul la xerox…
    cindva aveai foaia aia galbenita din caietele de scoler eminenchie…
    Ma ierti?
    Nu stau grozav cu analizatorul vizual,fratello…

  4. Ce bine aţi descris momentul. Mi-o şi închipui pe vânzătoarea cea straşnică, gata să-şi impună punctul de vedere prin statura sa impunătoare. Unii parcă sunt acolo ca să-i gonească pe clienţi, nu să-i atragă.
    Vă doresc de pe acum să aveţi un Paşte fericit, cu lumină şi bucurie în suflet!

Comentariile nu sunt permise.