Înviere

Reciteam, în ultimele zile, cîteva din predicile lui Spurgeon. Cînd vine vorba despre Cuvîntul lui Dumnezeu, nu mă gîndesc niciodată dacă vorbele omului care L-a predicat, la un moment dat, pe Cristos, mai sunt sau nu de actualitate. La vremea lor, în sec. XIX, predicile englezului au umplut biserica din Londra de credincioşi care veneau să-l asculte de pretutindeni, chiar dacă el le amintea, de cele mai multe ori, că nu şi-au îndeplinit, cu sîrguinţă, datoria lor de creştini adevăraţi. Spurgeon a fost baptist. Dacă ar fi trăit (şi murit) în România zilelor noastre, la Târgu Neamţ, de exemplu, ar fi fost hulit în viaţă şi înmormîntat la marginea cimitirului, alături de alţi răufăcători, sinucigaşi şi avortoni.

Şi nu numai de ei, ci şi de mama mea şi de Corneliu Almăşanu, cei care dorm acum, unul lîngă altul, printre proscrişi, aşa cum, în urmă cu mulţi ani, în viaţă, îşi plecau capetele în rugăciune pentru trezirea unui oraş pe care îl considerau, din multe puncte de vedere, idolatru şi păgîn. Şi asta în ciuda mulţimii bisericilor, a mănăstirilor, a preoţilor, a călugărilor şi a maicilor de care te loveşti la tot pasul. În Londra vremii sale, Spurgeon nu se sfia să-i numească pe catolici papistaşi şi nu se ruşina să-l amintească pe John Knox, cel care trezise Scoţia la o viaţă creştină autentică, dînd de-a dura cu simbolurile Romei. Oamenii aceştia nu au fost politic corecţi. Ei au spus ce gîndeau. Mă întreb, de multe ori, dacă am curajul să fac la fel ca ei şi răspunsul îl bănuiţi singuri: nu am. Caut să-mi găsesc justificare, alternînd, practic, între o stare şi alta. Istoric, îmi zic, intransigenţa, prăbuşirea punţilor de comunicare între comunităţi de religie şi cultură diferite s-au dovedit, şi ele, generatoare de dezastre fără precedent în istoria umanităţii. Cele două războaie mondiale şi inexplicabilele, inumanele abatoare umane numite Holocaust şi lagărele comuniste sunt, poate, şi rezultatul acestui tip de gîndire inflexibilă, necruţătoare, vehementă. O picătură de otravă sfîntă în cupa în care s-au adunat o sumă de păcate inimaginabile: destrăbălare fără margini, homosexualitate, experimentarea, pînă la nebunie, a unor stări şi situaţii care să-i facă pe oameni să simtă, pe pielea lor, nemijlocit, gustul perversităţii. Oameni de cultură, şi de la noi şi de aiurea, stau mărturie, prin viaţa şi operele lor, pentru acele vremuri de adîncă rătăcire. Într-o mare măsură, cred eu, neliniştea, nemulţumirea, angoasa generaţiei interbelice sunt reproduse în ziua de azi. E adevărat, expresia artistică diferă, dar adevărul nu se schimbă şi, cu atît mai puţin, păcatul şi Diavolul, prinţul minciunii cel îmbătrînit în rele. Spunea Spurgeon, pe vremuri: “Să tăcem atunci, pentru ca Duhul să poată lucra în noi. Să lăsăm celelalte duhuri să plece- să lăsăm duhul lumii, şi duhul cărnii, şi duhul iubirii de sine să dispară, şi să ascultăm cum vorbeşte în sufletul nostru Duhul Celui binecuvîntat. Astfel vom înviora puterea.” Adică exact ceea ce vedem practicat, în ziua de azi, din ce în ce mai puţin. Mesajul pascal ortodox de anul acesta s-a materializat într-un soi de lumînări speciale, care nu scot fum. Cumpărînd, ajuţi la construirea Catedralei Neamului. Ajung să mă întreb: a cărei catedrale? şi al cărui neam? 

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Înviere&8221;

  1. Offf… sunt multe de spus despre biserica ortodoxă, despre pactici şi practicanţi, despre inflexibilitate şi rea credintă a multora din cei ce se declară creştini. Hai să lăsăm însă să treacă sărbătoarea asta fără să ne mai amărâm sufletele. Am văzut si eu multe, printre care şi lumânările despre care vorbeşti. Şi m-am revoltat cumpărând lumânări de la hipermarchet. Acea catedrală, ambiţie a actualului Patriarh nu mă reprezintă, chiar dacă mă declar creştin ortodoxă. Timpul trece, oamenii trec şi ei, indiferent ce funcţie au.
    Creştini suntem toţi până la urmă, indiferent dacă botezul nostru a fost băcut in religia ortodoxă, penticostală, baptistă, catolică, sau reformată. Iisus s-a jertfit pentru toţi, ori noi asta omagiem acum.
    Îmi cer iertare dacă comentariul meu o să vi se pară neavenit. Azi am darul să par deplasată tuturor. Ateilor, pentru credinţa mea, creştinilor pentru păgânitate.

  2. Hristos a Inviat, doctore! Si mai cu seama, rogu-te, sa nu ma scoti de la inima ta mare de urs rus!
    Sunt atatea de facut, asa-i? Si Pârâșul nost nu stă degeaba!!! Că Daniel e așa, că Răsvan e așa și etcetera: dar sângele lui Hristos ne-a curățat și ne curăță nene, în fiece zi!
    Dumnezeu să te apere pe tine și pe toți aceia pe care-i iubești dta, neică mare și bun! Și da, cum zici mai sus, așa este!

  3. Cu adevarat a inviat !
    [ lui Rasvan si familiei sale lui DANIELcu toata casa lui …]
    si tuturor va doresc o bucurie AUTENTICA de aceasta sarbatoare .

  4. ADEVĂRAT A ÎNVIAT!

    Vasile, Daniel şi Mitică: vă îmbrăţisez cu drag. Şi, alături de voi, pe toţi cei care au avut răbdare şi îngăduinţă să mă viziteze de-a lungul timpului pe această pagină.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s