Înviere (4)

Presupunînd că ar exista un evanghelic talentat şi cu imaginaţie debordantă, care să dorească să scrie literatură acceptabilă nu numai pentru comunitatea din care face parte, a oamenilor cuminţi, ci şi de un public mai larg, gata să arunce cartea de la primele rînduri care nu-i sună cum trebuie, el s-ar lovi de primul şi cel mai important obstacol: cum să-şi dozeze elanul creator, pînă unde să meargă şi cît de modern să fie (modern în sensul de actual, în pas cu timpurile).

 

El va trebui să conducă o acţiune şi să plăsmuiască nişte personaje, cu care va   empatiza, pe rînd, lăsînd cititorul să intre în cîmpul convenţiilor lui, să uite că totul nu e decît ficţiune, să-l amăgească în lumea creată de el. E adevărat, mai apar, uneori, scriitori de tipul lui Breban, care intervin în cursul povestirii, care distrug vraja, divulgînd amănunte despre personaje, făcîndu-i cititorului cu ochiul, dar acest stil a fost demult abandonat la casele mai mari. Un al doilea obstacol de care se va lovi evanghelicul va fi paleta de griuri. Obişnuit să gîndească biblic, în alb îngeresc şi negru fundul iadului, nu va face, practic, nicio ispravă. Lumea se va plictisi de la primele pagini şi toată munca va fi în zadar. A treia provocare va veni din comlexitatea construcţiei lucrării, a stilului, a limbajului mai mult sau mai puţin colorat al personajelor şi, de ce nu, a naratorului însuşi. Aici s-ar putea să piardă pe drum pe mulţi din comunitatea evanghelică, care s-au obişnuit cu o literatură gen Cronin, Maugham sau nici aceea. Eu nu cred că un om profund credincios se poate coborî în fundul ceaunului, să adune resturile de la mămăligă şi să iasă la suprafaţă alb ca laptele. Ceva din funinginea lucrării i se va impregna în tesătura sufletului multă vreme de atunci încolo. E un risc pe care nu ştiu cîţi din viitorii (şi potenţialii noştri scriitori evanghelici de ficţiune) şi-l vor asuma, fără să trădeze cauza, adică literatura de bună calitate. Am fost amuzat de comentariile pe care un cetăţean bine şi adeseori dus la biserică le făcea, în urmă cu vreun an, pe marginea unor pasaje dintr-o carte de sfaturi pentru tinerii căsătoriţi, de Daniel Brânzei, cu vagi şi de bun simţ conotaţii sexuale, inerente vieţii de cuplu sănătos la minte. Dacă ar fi fost după evanghelicul cititor, n-ar fi rămas niciun volum nears. M-am gîndit ce-ar însemna, pentru el şi categoria din care face parte, un roman “rupt din viaţă” (deşi termenul nu-mi place şi nu agreez genul). Borges amintea, cîndva, despre un clasic american din sec. XIX că scria cu fereală, cu perdea, cu largi descrieri, de multe ori inutile, pentru a-şi ascunde nebunia imaginaţiei, pentru a o ţine în frîu. Era ca şi cum ar fi trimis o scrisoare şi ar fi presupus că, pe drum, o va citi toată lumea, inclusiv poştaşul. Despre noi ce să mai spunem, care ştim că primul cititor este Dumnezeu, care se uită peste umărul nostru şi consemnează, nu numai literele, silabele şi cuvintele, ci şi gîndurile cele mai ascunse ale inimii. Merită, în aceste condiţii, să mai scrii? 

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Înviere (4)&8221;

  1. Draga Razvan
    Probabil ca nu sunt primul care iti spune asta: continutul excelent este sabotat de forma pe care o folosesti. Ma oboseste la ochi si e greu de urmarit. Se poate face ceva?

  2. Rasvan!
    Gandul meu vine ca de obicei, ca de la unul mai guraliv – dar nu din trufie sau cine mai stie ce inchipuire!

    Este evident ca eruditia ta trece cu mult de o medie buna, cel putin, peste mediocru! Ceea ce nu este cazul la mine, bastinas cuminte in mlastina unei mediocritati, insa tot cuminti! Insiruirea de argumente de mai sus si care tintuiesc inspre intrebarea dtale de mai la urma, mi-au adus aminte de un scriitor rus faimos: numai ca acela nu era medic si de aceea nu avea acest defect al desfacerii viscerelor! (cred ca asta vrea sa spuna intr-un fel sau altul si comentatorul de mai sus)

    Personal, nu stiu cum sa raspund: da, nu pot sa spun fiindca asa cum tot spui, Dumnezeu citeste totul peste umarul nostru! Din prisma unei vietuiri crestine autentice, intrebarea ta – ca si raspunsul meu, nu-si au rostul!

    Eu am sa incerc sa-ti ghicesc gandurile: in fiecare dimineata merg la o biserica ortodoxa, ma rog, iau lumanari si le aprind la vii! Nu ma spovedescdecat lui Dumnezeu! Ii zic ca sunt prea nemernic si obosesc si ca atare las lumanarile acelea sa arda ca semn al neputintei mele si in rugaciune! Si apoi, ducandu-ma la trebile mele, privesc catre tarii si mi se pare ca il zaresc pe Hristos, acoperind cerul in toata slava: si la orice rugaminte a mea, buna, il aud: ”Da! Asa sa fie!”

    Un alt gand care imi vine acum: este ca nu se poate ca, constiinta crestinului sa nu-i spuna acestuia la un moment dat daca e bine sau nu sa faca, cutare sau cutare lucru intr-un fel sau altul sau deloc!

    Fierul ros, de care vorbea Pavel este criticul mai mult decat literar si mai calificat decat orice alt critic! Sinele nostru ne spune, atunci cand suntem sinceri… daca da, ba sau etcetera, adica daba! 🙂

    Sa scriem dar, iara tot ceea ce scriem sa fie dupa Voia Sfantului lui Iisrail!

    Te sarut nene si te las!

    Daniel Costache

    Intrebarea-ti fuse grea iar raspunsul meu, mai usor, ca de obicei! 🙂

  3. Citind asta mi-adusei aminte ca dl. Manastireanu mi-a spus ca Ioan T Moraru pregateste o carte desppre evanghelici. A curs ceva apa de-atunci pe Mures si Dimbovita si cartea n-am vazut-o. Putin l-am cunoscut pe Biju (ITM). Am crescut la biserica baptista; el s-a departat apoi. L-am intilnit la serbarile zapezii cind spre mirarea lui I. Andreescu, il imita pe Ceausescu… Apoi la Divertis… Banui ca dupa Revolutie s-a mai apropiat de Dumnezeu de care el zice ca nu s-a departatnniciodata (nu vreau sa comentez viata nimanui, in public). Cartea ar fi trebuit sa fie un roman ce sa surprinda viata noastra, a evanghelicilor. Stirea m-a lasat ingrijorat, chiar de nu s-a materializat inca. Totusi, Moraru raspunde cerintele dvs: e talentat, creativ -oarecum evanghelic- preocupat de haltere si are ceva volum de poezie. Ce-ar rezulta dintr-o astfel de carte? Habar n-am.

Comentariile nu sunt permise.