Ghicitoare

Pe un picior de plai, pe-o gură de rai… mi-au adus pe mioriţa, laie bucălaie, nici trează, nici adormită, nici întreagă, nici pe jumătate. Femeie bătrînă, cu părul de lînă, nici vioaie, nici legumă. Nici pe targă, nici pe jos. Făt frumos de la oraş, îmi răspunde zîna bună, este specialist în glumă. Se ocupă de ciuperci, le verifică la negi, ai cu cine te-nţelegi. Sun, amorezat butuc, la un număr de năuc. Îmi răspunde vocea dură, fără chip şi numai ură: nu-i de mine, măi flăcău, spune că-i lovită rău şi trimite-o la cu capul, să o vadă aparatu. Aparatu îmi răspunde: peştele la cap se-mpute. Ce să fac cu baba ta? Nu spuseşi că-i otrăvită, mioriţa cea ţicnită? Păi nu e, am dat cu vorba, că nu rage, nu sughiţă, behăie, dar fără rost, iar de-o pui pe două labe, se prăvale pe la spate. Păi nu vezi că nu-i de noi? zice omul de la oi. Specialistul în gălbează oaia ta cere s-o vază! Că e de la lapte vina, s-a-mpuţit în ea lumina. Am sunat din nou la zînă, amoreza de la stînă. Ce să fac, bătu-m-ar vina, pielea de mi-o argăseşti, oaia trebui s-o primeşti!  

Anunțuri