Actori

Poate nu întîmplător, în zorii creştinismului, primii actori pe scena lumii au fost daţi spre consum fiarelor, în arenă. Puţine lucruri am văzut care să sperie mai rău pe un evanghelic decît acuzaţia că se preface, că jocă teatru, fie el şi tragic. Chiar dacă individul are succes comercial, chiar dacă foloseşte cu dărnicie scena amvonului ca pe podeaua propriei faime, de la vlădică la opincă planează suspiciunea că puţini sunt cei ce arată ceea ce sunt de fapt.

Civilizaţia elenistică, în ultimele momente ale trăirii ei, adora spectacolul rafinat, temîndu-se, însă, să fie personaj în piesă. În timp ce preţul unor dive era enorm şi multe ajungeau în înalta societate guvernată de bani, mofturi şi potecţie, ridicată pe sclavie, creştinilor li s-a rezervat un cu totul alt rol, fiind daţi hrană fiarelor, arzînd ca nişte torţe, de-a lungul faimoaselor drumuri romane, luminînd, cu pîlpîirea suferinţei lor, cohortele în defilare spre ieşirea din istorie: petrecăreţii, fără multe obligaţii în afara uciderii din dragoste de ţară. Cînd Hristos a oferit celor ce-L urmau, trupei Sale, eliberarea din sclavia păcatului şi a lumii, metafora trebuie că avea un ecou de nedescris în inima acelor oameni, pentru care lanţul era ziua, iar libertatea, visul. Unii spun că Regizorul ne-a ales, alţii afirmă contrariul, că noi ni l-am ales. Hristos spunea că bate la uşa inimii (cabinei) şi aşteaptă să-i deschidem, pentru ca, o dată intrat, să cineze cu noi şi să fim schimbaţi, pentru totdeauna, în chipul Lui. Ce actor din ziua de azi s-ar încumeta să se identifice cu un singur personaj, de-a lungul întregii sale vieţi? La cîte lucruri de înrobitoare plăcere ar trebui să renunţăm? Oricît de talentat ar fi, orice metodă de lucru ar alege, oricît de mult ar repeta scenariul, oricît de atent şi-ar potrivi îmbrăcămintea după aceea a apostolilor sau ar alege să vorbească, zi de zi, pe graiul lor, e greu de crezut că ar renunţa cineva, fără miracol, la relaş, atunci cînd, nevăzut, actorul se poate dezbrăca de rol, cînd poate vorbi oricum, cînd poate să doarmă cît vrea, să mănînce şi să bea orice pofteşte. Mulţi creştini se fac că urăsc spectacolul, dar adoră, subtil, succesul, ca pe o povară. E jugul lor. O fi drumul îngust, dar steluţa mea, oricît de mică, trebuie să strălucească acolo, pe undeva, pe aleea robilor, şi să o vadă toată lumea. Mai ales azi, cînd, spre deosebire de cei vechi, noi nu riscăm, ci ne alegem fiarele, socializînd cu ele. 

actori

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Actori&8221;

  1. Draga frate; nu stiu cine este acest domn care a scris asta cu; Ba, pocaitilor…parca striga de dincolo de gard, nu vi se pare?
    las ca scriu si eu aici ca la mine mereu ar avea ce corecta, dar nu-i bai.

    Da mie mi-a placut sa citesc asta cu actorii, numa ca tre sa o mai citesc inca odata cel putin ca sa vad cu cine m-as identifica.

  2. Pingback: Bă | Jurnal

Comentariile nu sunt permise.