Facebook

Încep să privesc cu nostalgie la perioada în care blogul era un loc populat (şi popular). Simt că ceva s-a schimbat. N-aş putea spune exact ce şi e posibil să fiu printre ultimii care realizez asta. Am devenit un soi de periplu singuratic, arid, o pagină deschisă spre deşert: nu ştiu ce caravane port pe nisipul literelor, nu ştiu de unde vin şi încotro se duc. Le număr paşii, dar glasurile au amuţit, iar zgomotul sună tot mai înfundat, un ecou venit de undeva, din agonia nisipului. În depărtare, zăresc oraşele luminate ale facebook-urilor, risipite pe marginea marilor iluzii, pe coastele oceanelor pline de urzeala cernelurilor neuscate, cu vasele pline de pixeli de toate culorile, mustind de mirodenii aduse din toate colţurile inimii, din aroma cărora se ţes, morganatic, zîmbete de oameni şi fantasme de zîmbet. Iar într-un tîrziu aud valuri de sînge zdrobindu-se de maluri, palpitînd comori. 

Anunțuri

12 gânduri despre &8222;Facebook&8221;

  1. Răsvane, eu mă număr printre cei pe care Facebook și Twitter nu i-au ademenit încă. Eu văd lucrurile destul de simplist, fiindcă aș vrea ca Altcineva să-Și facă reclamă pe blog. Dacă îmi dă voie să spun ceva, spun. Dacă nu, șșșșș! 🙂

  2. ,,Simt că ceva s-a schimbat.’’

    [Indraznesc sa-mi dau cu parerea.]

    Si eu am observat ca ceva se schimba este in schimbare .
    Nu cred ca temele sunt de vina .
    Nici ca ceva s-a schimbat cu ,,autorul’’lor .Schimbari pot fi la unii vizitatori care vin, citesc si inteleg ce inteleg si pleaca .
    Eu cred ca blogul [ma refer la acest blog] era altfel pentru ca Rasvan era prezent mai mult printe [noi] cititorii.
    Uneori postarea era mult mai clara dupa cateva raspunsuri date la comentariile care apareau.

    ,,Am devenit un soi de periplu singuratic, arid, o pagină deschisă spre deşert:’’

    Ciudat sau nu; este si perceptia mea ca cititor constant al acestul blog.
    Deci ?
    Ce este de facut?
    A venit canicula, ne dam putin la umbra, ne facem timp de ,,taifas’’…si o sa vedem ca se va intampla ceva.

  3. Cam aşa este, şi la mine am încetat de mult să mai postez. Activităţile s-au înteţit cu mare viteză şi abia mai ţin pasul cu ele. Între toate, nu mai am răgaz să-mi aştern gândurile…. dar mă bucur să te revăd. Fii binecuvântat!

  4. Dragă A.Dama, am două feluri de răspuns la comentariul tău. Îl aleg pe cel direct. 🙂 Interesant e că, după o singură zi de facebook, mi-am dat seama de o chestie: e îngrozitor de multă lume, extrem de amabilă, de zîmbitoare, de fotogenică, plină de idei, de preocupări care nu coincid cu ale mele. Oameni care citesc şi citează tot felul de lucruri, de la Biblie, la ştiri şi comicării simpatice. Am intrat pe Facebook din două motive: să văd, nu să fiu văzut şi, în al doilea rînd, pentru că mă invitaseră cîţiva prieteni, pe mail, iar eu i-am lăsat fără răspuns. E ca şi cum te-ar invita cineva la masă, iar tu ai refuza politicos, spunîndu-i că ai mîncat acasă. În fond, e ca în copilărie, cînd mama şi bunica mă învăţau să mănînc înainte de a pleca în vizită, pentru ca acolo să nu dau buzna peste platouri sau să mă reped la bucăţica cea mai bună. O învăţătură care m-a transformat dintr-un potenţial hulpav într-un sclifosit netrebnic. Am văzut, recent, un reportaj-interviu cu surorile Coposu în care ele povesteau cum fuseseră educate. Copile fiind, la masă, la Iuliu Maniu, au ocolit să ia de pe platoul de mere galbene pe singurul roşu şi ochios. Ăla a rămas ultimul. La plecare, Maniu, primul ministru al României, le-a condus pînă la poartă şi le-a întins mărul: înţelesese mesajul, ştia şi el lecţia aia. 🙂
    Cu alte cuvinte, dragă A.Dama, eu sunt ca mama, ca bunica, ca surorile Coposu: mănînc acasă şi dacă gazdele insistă, iau la plecare mărul cel frumos.
    După o zi, am văzut că e atîta iubire declarată pe facebook încît, dacă eram acasă, luam aspiratorul portabil de maşină, cu acumulatori, care mai mult scuipă decît aspiră, îi făceam o poză şi scriam dedesubt: pe ăsta îl urăsc!
    Îţi dai seama cum ar fi sunat? 🙂

  5. Înţeleg unde baţi, dragă Mitică. 🙂
    Trebuia să răspund la toate comentariile, dar am stat foarte puţin pe net în ultima perioadă.
    La mine, cu scrisul e ca şi cu vorbitul (tu ai avut experienţa asta cu mine la telefon şi ştii… ): e mai greu să mă opresc. 🙂

  6. Dragă Elena, şi eu mă bucur să te revăd. Domnul ne vede de dincolo de cloud storage. Totul e, vorba A.Damei, să-L lăsăm pe El să străbată cu privirea, să nu îngroşăm obrazul cerului prea tare. Asta de la urmă e valabilă pentru mine, nu pentru tine. 🙂

  7. Dragă Răsvan: remarc o îmbunătăţire în aspectul blogului. Nu neapărat estetic cât tehnic: înainte, trebuia să trec până în josul paginii, să urmăresc ultimele comentarii. Acum, mi-e mai uşor 🙂
    Salut faptul că v-aţi făcut un cont de Facebook, deşi în acest spaţiu mie îmi este mai dificil să vă urmăresc. Spre deosebire de majoritatea tinerilor de vârsta mea (de fapt, a majorităţii oamenilor din societatea actuală), eu nu folosesc decât „la minimum” această reţea, dintr-un motiv simplu: mă depăşeşte. Pur şi simplu, lucrurile se petrec acolo prea repede, e prea mult conţinut şi n-am timp să urmăresc. În rest, recunosc că este foarte util şi dinamic, astfel că am adăugat în programul zilnic o „survolare de rutină” pe ”Feisbuc”, făcându-mi plăcere să vă urmăresc şi acolo 🙂 Ceea ce voiam să transmit este că nu ar trebui să vă faceţi griji că aţi „rămâne în urmă” cu tehnologia: sunt şi tineri în aceeaşi situaţie 🙂
    Uneori, când vine vorba despre ţinerea în pas cu tehnologia, îmi permit luxul de a da un citat din „Omul recent” despre modernitate, care mă consolează, îmi convine şi-mi place mult: „În timpurile modernităţii clasice, a fi modern însemna a cunoaşte mai bine adevărul (adică a fi mai raţional) decât cei dinaintea ta [….] În timpurile modernităţii recente, a fi modern a ajuns să însemne a fi cât mai strâns cuplat cu tot ce poate fi imaginat mai recent [….] – pe scurt, cu ultima modă [….]” (Ed. II, p.140).
    Vă doresc o seară frumoasă.

  8. Dragă Tudor, dacă un tînăr refuză reţelele de socializare, e un rebel. Dacă le refuză un bătrîn, e un tembel. Are Camus un personaj într-o schiţă, o babă, care rămînea mereu singură acasă, urmărind cu jale tinerii arşi de soare care nu dădeau două parale pe singurătatea ei. Acum, depinde şi de ce o faci, depinde cu ce ochi te uiţi de la fereastra aia. Ai văzut sigla de la Windows 8, nu? o fereastră albastră şi privită dintr-o parte, chiorîş… 🙂

    În comentariul de pe blogul A.Damei m-am grăbit folosind termenul de „modern”. Aşa îmi trebuie, uitasem ce băieţi deştepţi mă (şi o…) vizitează. Patapievici, ca şi tine, de altfel, are dreptate. Acum, adevărul mi-a fost revelat de El. Mai rămînea să pescuiesc din lume adevărurile ei îndoielnice, gadget-urile, ca să fiu şi clasic, şi recent. 🙂

  9. Nu m-am prea uitat pe Windows 8, din motivul invocat anterior, că eu nu ţin pasul cu „ultima modă” (încă am Windows 7 – 2009, şi, până nu demult, aveam Windows XP – 2001), pe motivul că „dacă am deja ceva suficient/satisfăcător, nu-mi trebuie ceva mai nou/recent”. Despre noul W8, pot spune că îmi cam displace aspectul general (prefer desktop-ul clasic), inclusiv sigla (prefer varianta clasică: fereastra fluturând, tip-steag).
    Un alt motiv pentru care nu folosesc zilnic FB este că nu am Iphone (doar laptop), deci nu pot rămâne „up to minute” („la minut” – aşa se măsoară astăzi) cu informaţia.
    Recunosc, se poate spune că sunt subsersiv şi reacţionar faţă de ordinea socială actuală 🙂 În rest, sunt deschis şi comunicării, şi modernizării (în varianta clasică), iar către ”upgrade”, doar când e necesar.
    Când un bătrân alege să rămână în urmă, nu e tembel, e conservator 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s