Simboluri

Trei au fost, cred eu, evenimentele cu mare încărcătură simbolică în această săptămînă. Primul, şi cel mai trist, a fost de natură spirituală: moartea părintelui Iustin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă. A fost, probabil, ultimul simbol al unei lumi apuse şi pe care, din multe puncte de vedere, n-aş dori cu niciun chip să o văd renăscînd. Dincolo de aura de sfînt în viaţă, Iustin Pârvu a reprezentat, pentru multă lume, o punte de legătură între Legiunea cea veche şi naţionalism-ortodoxismul cel nou. Mulţimea înghesuită să-l petreacă pe ultimul drum, fizic extrem de scurt, de altfel, va trebui fie să-l înlocuiască cu ceva, fie cu altcineva. Cum desfătările spirituale şi materiale ale poporului sunt tot mai rare, moaştele şi sfinţii rămân singura nădejde în faţa unui viitor ce se anunţă tot mai tulbure şi mai furtunos. Doamne fereşte!…

Al doilea eveniment cu încărcătură simbolică, de data aceasta de natură culturală, s-a desfăşurat la Ateneul Român, cu ocazia celei de-a treia ediţii a Galei Premiilor Marii Loji Naţionale din România. A fost un nou prilej de ieşire la rampă a acestei societăţi secrete, care afirmă că nu se implică în viaţa politică a unei ţări. Într-una din loje, cel puţin de la Ateneu, dacă nu şi din masonerie, poporul a putut zări, prin intermediul imaginilor oferite de TRV2, pe primul ministru Victor Ponta, delectîndu-se la manifestare. Dacă din punct de vedere spiritual, mulţimile par să fi pierdut pe unul din mentorii săi importanţi, antimason cunoscut, de altfel, elitele s-au bucurat de hrana culturală oferită mai mult sau mai puţin esoteric, în văzul tuturor, de o societate contestată de unii şi preţuită de alţii. Doamne fereşte!… 

Al treilea eveniment cu valoare de simbol a fost din sfera economică şi a fost reprezentat de privatizarea CFR-marfă. După ce timp de mai bine de jumătate de secol poporul a învăţat că muncitorii cu cea mai înaltă conştiinţă proletară se găsesc la CFR, ultimul bastion al luptei de clasă pare să se fi prăbuşit definitiv. Transporturile feroviare din România, de marfă şi persoane, au intrat, de ieri, în mîna unui singur om, a cărui carieră în afaceri a început relativ recent, prin vînzarea de fier vechi. Vor urma, mai mult ca sigur, disponibilizări în masă. Aproape că te întrebi, cu nostalgie, de unde să mai răsară un nou Gheorghiu-Dej, din moment ce baza socială în care s-a format e tot mai subţire? Poate că va veni de la răsărit, mai ştii? Doamne fereşte!…  

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Simboluri&8221;

  1. Da, iar ministrul economiei, dl. Relu Fenechiu, este unul din masonii cunoscuţi ai Iaşului. El a afirmat că privatizarea CFR-marfă s-a făcut cu… puşca în spate. Din 1933, de la mişcările muncitoreşti de la atelierele Griviţa n-am mai auzit să fie asociate, la nivel înalt, cele două chestii. Numai că atunci armele erau îndreptate spre muncitori. Acum, cînd direcţia lor s-a schimbat, după cum spunea liderul liberal, metaforic, evident, cine le mai pune azi puşca în spate masonilor? Legionarii? 🙂

  2. Dragă Tudor, de fapt toate trei evenimentele se leagă, cumva, între ele, pentru că revista „Atitudini”, editată de Mrea Petru Vodă are o… atitudine foarte fermă împotriva masonilor. Acum, după moartea sa, probabil că vor urma restructurări şi în zona aia, nu numai la GFR (fostă CFR). Dacă nu umane, măcar ideologice. Nu jubilez: constat şi atît.

  3. Trebuie incurajata si in RO filantropia, statul fiind pâna prin 2112 foarte sarac si foarte indatorat. Alumnii de la Politehnica, ASE, Universitate si alte mari institutii de invatamânt superior ar putea colecta fonduri pentru premii similare in chiar mediul care le-ar intelege justificarea. Politica Francmasoneriei este insa orientata dintotdeauna spre Luminarea Poporului. Iata de ce eu as fi premiat 7 case de cultura sau biblioteci de nivel judetean care in ultimul an si-au sporit atractivitatea, viata culturala si publicul. In plus, as fi exploatat momentul mediatizat, semnalând ca România, cu Diaspora cu tot, plânge dupa un TVR Cultural si un TVR Didactic!

Comentariile nu sunt permise.