MunteleNegru

Muncesc, mă iau cu treaba, mă enervez, mai rîd şi din nou îmi aduc aminte. De cînd am aflat despre accidentul din Muntenegru (iar cu facebook-ul ştirile curg una după alta), tragedia petrecută acolo mă apasă cumplit. Nu ştiu, e o chestie foarte tîmpită. Nu-mi găsesc locul.

Fotografie0016Răsfoiam ieri un volum din Jurnalul lui Tolstoi. Bătrînul scria că “Fiecare artă cunoaşte două abateri de la drum: vulgaritatea şi artificialitatea. Între ele se află doar un drum îngust. Şi acest drum îngust e determinat de avînt. Dacă ai avînt şi orientare, atunci eviţi ambele pericole. Din amîndouă, mai de temut este artificialitatea.”

Cred că şi ceea ce scriu pe blog sau pe facebook poate să se prăbuşească în ambele prăpastii. Iar cînd vine vorba de o dramă de genul celei petrecute în Muntenegru, pericolul artificialităţii este foarte mare. El nu poate fi evitat prin avînt, ci doar prin orientarea spre rugăciune şi tăcere. 

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;MunteleNegru&8221;

  1. Într-adevăr, această tragedie e un subiect foarte dureros şi sensibil. Noi nu avem căderea de a învinovăţii pe nimeni, ci doar să invocăm destinul. Deocamdată.

  2. Poate să pară ciudat… acum trei ani, la doar 25-30 km de locul acestui accident, aşteptând la intrarea într-un tunel (sunt cumplite tunelurile acelea, nefinisate, pur şi simplu nişte găuri fără formă în munte, majoritatea! Şi circulă Tir-uri pe acolo…) am fost lovit de o maşină sârbească în spate (un Mercedes model 1980, cu portbagajul plin de cutii cu şuruburi!). Asigurare la sârb? Nici vorbă! Este cumplită zona! De o frumuseţe rară, dar cu un grad teribil de periculozitate!
    De aceea, când am aflat, am retrăit aproape acele clipe, cu maşina noastră proptită în parapetul ce ne despărţea de o prăpastie! Nu poţi decât să te rogi! Apreciez cu atât mai mult sensibilitatea rândurilor. Păcat de bălăcăreala naţională pe această temă…

  3. Dragă Răsvan, am primit de la un Sezonov (Dumitru Ghitea) următorul material:
    http://cronicasezonovilor.wordpress.com/2013/06/25/registru-condensat-cu-date-despre-copii-lui-sezonov-vasilenco/ (cu informaţii pe baza „Cronicii….” lui Emmanuel):
    Despre străbunicul dvs., este scris:
    „G. SEZONOV AVRAM (n. 21 martie 1877, Nicolaevca, B. – d. 3 aprilie 1943, Tulcea, România), c. 1) în februarie 1904, cu SOFIA FISCHER (n.1877, Albania – d.1907), 2) în 1908, cu LUIZA BRENEZKY (n.Albania – d.22 octombrie 1910), 3) la 19 mai 1911, cu ELISABETA ISSLER (n. 20 octombrie 1890, Cataloi, Dobrogea – d. 23 noiembrie 1975).”
    Cât priveşte sistemul de numerotare inventat de Emmanuel (http://cronicasezonovilor.wordpress.com/2013/06/25/sistemul-de-ranguri-in-familia-sezonov/), „rangul” dvs. începe cu „G….”. Neştind exact «cum stau lucrurile» în familia lui „dieduşca Avram”, vă las pe dvs. să vă aflaţi rangul (dacă doriţi), cu următoarea formulă:
    (literă Avram: G) + (nr. ordine naştere Pavel) + (literă ordine naştere Mia) + (nr. ordine al naşterii dvs.) [forma: literă + nr. + literă + nr.]
    O zi frumoasă (pe cât posibil),
    Tudor
    P.S.: Omit a scrie despre tragedia din Muntenegru pentru că, de la mine, e de prisos (eu aş fi artificial) 😦

  4. RacoltaPetru: sunt de acord cu dvs.

    Mihai: îţi mulţumesc de vizită.

    Marinel: Domnul te-a ferit! În rest, de acord cu tine.

    Tudor: acum nu-mi vine să mă caţăr în arborele genealogic.

Comentariile nu sunt permise.