LeTour

Nu fac parte din categoria bărbaţilor care se reped la bătrînele să le treacă strada împotriva voinţei lor. În schimb, dacă văd o minge venind spre mine, indiferent de mărime, consistenţă sau textură, primul impuls este să-mi driblez umbra, să pasez şi s-o şutez cît mai departe. Cu vîrsta, reacţia, departe de a se fi atenuat, s-a agravat, iar rezultatele au fost din ce în ce mai dezastruoase.

Nu numai că, în ceea ce priveşte controlul mingii, dexteritatea, atîta cîtă a fost, pare să fi pierit fără urmă, dar îndărătnicia m-a pus în cele mai stînjenitoare situaţii. Nu este politic corect să-ţi abandonezi, în plină stradă, nevasta, şi să tragi un şut într-o minge venită de nicăieri, mult peste grupul de copii îngroziţi de ce se-ntîmplă. Mai uşor, nene, nu daţi aşa tare în ea, că n-avem alta! e refrenul cu care m-am obişnuit şi al cărui efect pare să fie contrar oricăror legi de protecţie a mediului. Probabil că în asta constă pasiunea multor bărbaţi pentru fotbal, căderea în mintea copiilor făcîndu-se brusc şi fără noimă. Pentru că, după incident, iremediabil ruşinat, ştergîndu-mi noroiul sau praful de pe îmbrăcăminte, reintru în pielea mea de adult trecut demult de prima, de a doua şi de a nu mai ştiu cîta tinereţe, dezolat fiind că marele şi probabil unicul meu talent s-a pierdut pentru totdeauna.

De azi va începe Turul Franţei, o altă nebunie ajunsă la ediţia centenară. Joi a avut loc prezentarea echipelor. Toţi băieţi subţiri, bronzaţi, cu muşchii lungi, călare pe bicicletele lor minunate. Fascinaţia mă va stăpîni din nou, pentru că a da o tură cu bicicleta este bijuteria copilăriei. O pasiune la fel de veche ca roata. Pericolul şoselelor, pline de nebuni, m-a oprit, în ultimii ani, să mă mai urc în şa. Am făcut cadou bicicletele, una cîte una. Pe ultima, care spînzură în piroane pe zidul cămării, am promis-o unui puşti din vecini, dacă mă ajută să facem curat în magazie. Nene, nu ne apucăm de treabă, că am intrat în vacanţă!? O dată cu bicicleta, am pierdut, practic, una din marile bucurii ale vieţii: confruntarea cu mine, alături de singurul motor pe care mi l-a dat Dumnezeu şi a combustibilului care pulsează, discret şi aritmic, prin reţeaua tot mai îngustă şi mai friabilă a visurilor mele. Dar a rămas Turul, contratimpul, individual şi pe echipe, etapele de plat şi, mai ales, cele de munte. Timp de aproape o lună voi da pedale imaginaţiei, voi duce trena, voi alimenta pe cei din pluton şi voi participa la evadări, la marea evadare.       

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s