Fumuri

Cîţi dintre noi nu sunt plini de fumuri? Dar parcă cine mai ştie?  Sau cui îi mai pasă? Sau dacă se putea şi fără ele, de ce ne-am afumat?

Cînd ţara o ducea rău (dar cînd n-a dus-o oare?), vodă punea impozit pe fumărit, dar fumul nu venea din tainica fiinţă a iobagului, ca în ziua de azi (cîţi dintre noi nu suntem sclavi fără să ne dăm seama?), ci din ce ieşea pe hogeacul bordeiului său, de la bălegarul cu care se încălzea el şi familia lui de patrioţi, la care am avut mereu un randament sporit, pentru că am crescut animale şi le-am încălzit la piept, pînă ce li s-a urcat la cap şi în cap, închizînd circuitul dinamic al parantezelor, tezelor şi antitezelor.

Acum ne încălzim global,  pentru că, dragii mei, ideile astea sunt deja fumate şi răsfumate prin toţi porii de socializare, de flecăreală, fandoseală, haiduceală. Fffum şi parfffum din tutunul american, de peste ocean, din guagăl şi din feisbuceală, de pe plantaţiile unde cresc marile turme de mari ierbivore, cu boii zimbraţi  bizonaţi, care rod cuvintele pînă la cotor, le toacă mărunt, le rumegă, le digeră şi le scuipă şpan,  fără taxă pe cracare, la robi şi la sfîrşit. Ce ne ieşea alaltăieri pe gură, ne iese azi din gît. Boala e aceeaşi,  drumul e mai scurt.

warning-cigarettes-are-addictive

LEGENDA FOTOGRAFIILOR.

Prima este o reproducere după o pictură de Adriaen Brouwer, un artist boem din sec. al XVII- lea care a murit  tînăr, falit şi aruncat la groapa comună. Picturile sale sunt geniale. Din păcate, foarte puţine sunt autentice. Considerate „de gen”, ilustrau, la limita caricaturii, obiceiuri de-ale compatrioţilor săi. Iarba dracului fusese adusă de curînd din Americi şi făcea furori. Existau un soi de cluburi ale fumătorilor. De cele mai multe ori, fumatul era asociat cu băutura şi femeile. Scene de petrecere erau frecvente în picturile olandeze şi flamande din anii aceia.

A doua este reprodusă dintr-un articol recent dintr-o revistă americană de medicină, preluată de ei din reclamele anti-fumat. Totul porneşte de la scandalul dintre marii producători de iarba dracului din America şi agenţiile miloase şi medicale din aceeaşi zonă. O concluzie la care au ajuns şi unii, şi ceilalţi este că indiferent ce ai scrie pe pachetul de mahorcă, oricum n-are impact, pentru că nu le citeşte nimeni. În schimb, o imagine, cu cît e mai adevărată şi greu de privit,  cu atît are un efect de mai lungă durată.

Anunțuri