Insomnie

Aş da unele cărţi spre studiu obligatoriu la şcoală, chiar dacă pentru asta ar trebui să reinventez şcoala. (1)

Cum pot să mă gîndesc la mîntuire, dacă mintea îmi zboară la oţetul balsamic, la siropul de arţar sau mai ştiu eu ce condimente trăznite cu care să macerez carnea pentru grătarul de a doua zi?

Am convingerea că metoda de punere în frigare a peştelui pe plajă din Ioan 21 este cristică pentru un pescar (de oameni) şi blasfemică pentru un pescar de burţi.

Ce uşor mi-ar fi să spun despre Eliade, de exemplu, că e genial. E ca şi cum aş lăsa să se înţeleagă că am pătruns în adîncul gîndirii sale, a elementelor constitutive ale spiritului său şi, după o ipocrită cîntărire, să iau o decizie.

Adevărul e că, pe măsură ce trec anii, sunt tot mai puţin tentat să fac asemenea experimente, realizînd că sunt poziţionat exact în intervalul acela nefericit a mediocrităţii.

Simptomele, de altfel, se văd. Ocolesc nonconformismul, care m-ar scoate repede în afara grupului, ba chiar a societăţii (dacă aş insista mai mult), alegînd să fiu politic corect, ceea ce, în cele din urmă, e cam acelaşi lucru, dar elegant spus.

Sigur, chiar şi aşa, sau tocmai aşa, se poate ivi prilejul să atac pe unul sau pe altul, fie că a fost legionar, comunist, securist sau mason, izolînd din context ce-mi convine, intuind că se vor găsi destui să decidă că lucrurile au stat chiar aşa.

Ca să evit pericolul şi să mă vindec de Eliade, îl (re)citesc pe Tolstoi.

(1) Mircea Eliade, Jurnalul portughez, ed. Humanitas, 2010. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s