Risipă

De la o vreme, orice lectură e mai dificilă. Asta nu ţine de textul respectiv, ci de altceva. Foamea de citit s-a transformat, treptat, într-un pretext de reverie aproape continuă.

Cred că ar fi onest din partea mea să analizez de unde provine parfumul ideilor, ştiind că ele pot ascunde esenţe de undeva sau de niciunde. Şi la fel de onest ar fi să spun oamenilor de fiecare dată ce e al meu şi ce nu e. Nu totdeauna lucrurie sunt atît de simple cum par. Există capcane, ca peste tot în viaţă. Se poate întîmpla să mă fascineze o anumită carte. Ştiţi cum se spune despre omul care rîde din senin de unul singur sau de ce-şi aduce aminte. E cam acelaşi lucru.

Cînd eram tînăr, profesorul şi educatorul meu de română mi-a spus că una din cele mai periculoase ambuscade spirituale în care poate să cadă un tînăr este să adune cîteva cărţi şi să frigă cu ele un eseu haiducesc la proţap. Asta îi poate da o falsă percepţie asupra magiei verbului său, boală care se poate permanentiza. La orice vîrstă, e tentant să te dai mare. Amplificat de acumularea lecturilor, înghesuind din ce în ce mai multe cărţi pe birou, eseul se poate transforma, treptat, în carte sau teză de doctorat. Cu ani în urmă, l-am întîlnit pe marele etnolog Adrian Fochi. Domnia sa m-a sfătuit să fişez totul, idei, lecturi, etc., pentru că va veni o vîrstă în care se va aşterne bruma peste iarba gîndurilor, pîrjolind-o cu uitare.

Paler admira, într-unul din ultimele sale volume, dansul moliilor care-i invadaseră casa. Valsul lor îl fascina, dar pe un plan mai înalt şi ascuns era vorba despre ideile care desenau arabescuri, pe cît de plăcute, pe atît de fără de răspuns, în încercarea tîrzie de a-L afla pe Dumnezeu.

De la o vreme, nemîntuirea se bucura şi rîdea singură, uitucă şi de-a razna, de fluturii risipei tinereţii sale. 

Reclame

6 gânduri despre “Risipă

  1. Heiiiii… iaca reverie ruseasca! ursule!

    Il cunosti pe Iul Brainar? 🙂

    PS
    noroc cu ai pastori de calaresc cai inalti!

  2. Scrie şi tu Yul Brinner mai pe româneşte, Daniel, că te mănîncă pastorii mei din (ne)potriviri. 🙂
    A fost şi este unul din actorii de suflet. A fost un rus alb ajuns unde nu trebuia, adică peste un ocean de ape, într-o baltă de plăcere şi păcate. 🙂

  3. Da nenicule, dar vazusi cand il dadu jos de pe cal pe ingamfatul cela? 🙂

    PS
    am potrivire doar cu dragostea! 🙂

Comentariile nu sunt permise.