Luni

E zi de pauză pentru Turul Franţei, pentru pastori şi pentru muzee. Pentru doctori începe o nouă săptămînă de muncă. Nu vreau să fiu maliţios, dar nu pot uita faţa ortopedului din Iaşi prins în flagrant cu 5000 de lei şpagă şi 50 de mii de parai prin sertare.

Omul e cadru universitar. Cînd l-a năpădit presa cu întrebările idioate de genul “e adevărat că aţi luat banii ăia de la bătrîn ca să-l operaţi?”, individul le-a aruncat un răspuns care începea cu libidinosul “copii, eu nu ştiu despre ce vorbiţi, e o înscenare…”, firesc într-o ţară în care plagiatul dovedit nu e plagiat, flagrantul e o înscenare, iar justiţia e răzbunătoare şi mai ales băsească.

În ce constă o zi de luni pentru un amărît dintr-un spital de la coada vacii? Problema nu poate fi discutată în general, iar despre mine nu are sens să mai vorbim. Oricum, nu mă ocup cu mulsul, ci cu curăţatul grajdului. Din păcate, atîta timp cît marii excroci din medicină şi sateliţii lor, şpăgarii de nivel mediu şi mic, nu vor fi arestaţi şi condamnaţi în stil chinezesc, ceilalţi vor trebui să se descurce cu ce le dă statul, adică mult mai puţin decît unui căpşunar din Spania sau unei infirmiere dintr-un azil italian.

O zi de muncă într-un astfel de spital presupune că locul tău acolo este determinat de o incapacitate profesională şi de gîndire permanente. Dacă erai bun, erai dincolo. Aşa, orice dialog cu centrul devine un şir interminabil de replici acide, în care tu eşti sluga şi el e boierul, cu atît mai mult cu cît luni nu creşte iarba nici pentru el, nici pentru tine. Dacă ai un caz grav care depăşeşte competenţa, specialitatea şi dotarea instituţiei, începe circul telefonic. Cu mici excepţii, fiecare încearcă să se debaraseze de caz, să-l plaseze spre alte servicii. În ultimă instanţă, în timp ce tu primeşti un pumn în gură, problema ajunge la Cannes, unde primeşte o binemeritată palmă de aur. 

După dialogul colegial de dimineaţă, timp în care îmi fac păcate cu vorba şi cu gîndul pe toată săptămîna, urmează rutina zilnică. Azi m-a anunţat laboratorul că setul de depistare a enzimelor cardiace care cresc în infarctul miocardic dă rezultate fals pozitive la toată lumea. Radiologia nu mai are filme, doi colegi din linia de gardă sunt plecaţi la mare şi primul aşa-zis accident cerebral adus de ambulanţă din teren avea, de fapt, deliriun tremens de la consumul de alcool.

Cu alte cuvinte, în România mea e linişte şi pace şi, vorba comuniştilor, noi muncim cu spor.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Luni&8221;

  1. „noi muncim cu spor”-
    În ciuda tristeții stîrnite de realitate, ne place la dvs datul cu trafatelul… Mai ales că apelați la ionizanta și lavabila SPOR. 🙂

Comentariile nu sunt permise.