Vineri

Mirosul de cafea, zgomotele familiare, paşii, saluturile grăbite, amestecul vocilor tinere, umbrele copacilor bătrîni din curte, toate par vechi de zeci de ani. Apoi, vine graniţa şi, dincolo de hotar, boala cu tot ce ţine de ea. Mi-e teamă de pasul acela, pe care, la un moment dat, va trebui să-l fac. Trecerea dintr-o parte în alta a liniei de demarcaţie va amesteca, fără îndoială, mirosurile, zgomotele şi umbrele celor două lumi, alterîndu-le sensul. Atunci toate măştile vor cădea şi toate şoaptele vor amuţi, devenind ţipăt. Clătinat, inconştient, în aşteptare, îmi număr paşii, unul după altul, pe fîşie. 

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Vineri&8221;

  1. Răsvane, dacă ai ajuns până acolo și te-ai întors să ne spui și nouă cum e, atunci nici infinitul nu ne poate ține prizonieri. 😉

  2. NU, nu aşa! E mult mai simplu. Infinit minus unu, infinit minus doi, infinit minus trei…, şi închizi ochii, şi totul e să nu te prindă veşnicia (a)dormind… 🙂

Comentariile nu sunt permise.