Conacul

Ne merge vestea că ne-a binecuvîntat Dumnezeu cu o ţară frumoasă. Asta face parte din apocrifele verbale ale bibliei turismului, din fericirile nerevendicate de vreo cultură sau vreun cult anume.

Bruienile de pe marginea drumului ne întăresc convingerea că avem pămînt roditor, iar faptul că le lăsăm să crească în voie, pînă cînd se transformă în hăţişuri pline de căpuşe care salivează după gleznele, coapsele şi părţile mai intime ale românilor, e semn că respectăm libertatea şi natura, fără să intervenim, ca japonezii sau francezii, asupra lucrului făcut de mîntuială.

Legendele olimpului nu pot concura pe cele turistice din ţara natală. E adevărat, plăcerea de a înjura în gura mare şi de a te face înţeles de toată lumea nu o poţi avea decît în ţara ta. Voi încerca, de cîte ori am prilejul, să vă introduc în acest mirific peisaj, în care natura, sălbatică după cum o ştim, se împleteşte cu istoria, la fel de sălbatică, a acestui popor blînd şi bun, atît de mîndru de el, de ţara şi de realizările sale.

Drumeţiile sunt cu atît mai plăcute cu cît nu mergi ca prostu’, pe cărări bătătorite, trecute pe hărţi, pe google earth sau spionate de americani cu prisma, ci pe deandoaselea, pe cărări originale, prin hăţişuri, prin bălăriile de care vorbeam, înfruntînd tot ce-ţi iese în cale, de la un stărv de cîine mort, la boala lyme.

Pentru azi, vă propun un conac medieval din perioada ceauşistă tîrzie, unde se mai văd, încă, balcoanele de la care profesorii, agronomii şi inginerii mecanizatori de pe vremuri mulţumeau partidului pentru grija cu care au fost repartizaţi la nici 5 minute de mers pe jos de castelul lui Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasa.

Bîntuit de blestemul iliescian al tranziţiei, această citadelă a navetistului a căzut pradă unor duhuri necurate, pe care vă las să le descoperiţi singuri, vizitînd acest sit arheologic plin de romantism şi de nobleţe. Calea de acces este simplă: DN 28, zona ondulată. Drum bun!

IMG_2188

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Conacul&8221;

  1. O poza care reda o frintura din ceea ce a fost realizat inaintea acestei generatii !!!iti vine a plinge si devii dezamagit la ceea ce azi poti sa privesti in intreaga tara!!Se spune ca se construieste in puterea timpului si interesului ,dar si in puterea timpului se ajunge la distrugere si degradare ,daca nu este interes,apreciere.Si toate aceste cladiri prin aspectul si starea in care au ajuns ,denota ca tineretul de azi alaturi de cei de la conducerea tarii ,nu mai au nici un interes in realizarile care au fost facute.Dureros sa veizi asa ceva.!!!Si toate acestea denota ca poporul a pierdut o parte din educatie si din apreciere .Nu inteleg ce mai este o „valoare,investitie”.Oricum astfel de privelisti ,azi daca calatorim prin tara intilnim si intilnim si mai triste cand privim la locurile unde erau intreprinderi,uzine ,complexe industriale si chiar agricole.Conducerea tarii a pierdut de sub control toate aceste investitii si lucrari de arta,iar poporul lipsit de educatie si de putere ,se alege cu ceea ce vedem !!In curind Romania va ajunge in alte transformari si generatia care urmeaza nici nu va intelege cauza.Istoria mereu se scrie si apare prin ceea ce se realizeaza , se intretine,ori ajunge in paragina!!!!!!Sistemul este imperfect si efectele apar in urma realizarilor ;bune ,rele ..!!Fiecare da ceea ce are si realizeaza!!!Depinde de interes si sacrificiu!!!!Peste tot in lume este asa!!!O genneratie construieste,una intretine si alta distruge !!!!Si ciclul se repeta !Putem sa intelegem ;de ce?

  2. Dacă-ţi place frumosul, poţi, dragă Marinel! 🙂
    Încep să (re)devin romantic: ador ruinele. 🙂
    Am auzit de Valea Jiului şi ce-a mai rămas din ea. Am bolnavi, mai ales pulmonari, mîncaţi de silicoză şi de tbc, care-mi povestesc grozăvii de acolo. Şi dinainte, şi după…
    Voi continua să deschid ochii asupra lucrurilor de lîngă mine. Am încercat să adun cîte ceva despre trecutul acestor ruine. Glorios, desigur! 🙂
    Oamenii închid ochii şi nu le văd. Ne-am împerecheat cu minciuna şi vopsim iarba cu photoshopu’.

  3. Păi… este al meu, dragă Cella! Este (sau a fost, cine mai ştie…) al întregului popor. Este şi al tău, chiar dacă ţi-ar fi greu să-l întreţii… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s