Cronici mondene (89) Casablanca

Prinşi  într-o dispută amiabilă, Barzilai-en-Dan, alias Daniel Brânzei, aflat în treabă,  şi Drezina, alias Teofil Stanciu, aflat în „gaură neagră”,  promit o lungă vară fierbinte. Dar nu una oarecare, ci, aşa cum anticipa Barzilai,  începutul unei „foarte frumoase prietenii”. Asta îmi aminteşte de replica finală dintr-un film celebru:

Să sperăm că vom avea parte de un film la fel de palpitant, plin de muzică şi lirism, de război şi de trădare, de împăcare, dragoste şi regret. Mai ales că miza este una greu de prins  şi extrem de plimbăreaţă:

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Cronici mondene (89) Casablanca&8221;

  1. Nu țin minte să vă fi spus vreodată, dar chiar vă consider foarte talentat. Aveți vervă, vână, sprinteneală a imaginației, debit și umor (ce-i drept, uneori cam tăios și coroziv).

    Și dacă tot v-am lingușit, atunci să trecem și la subiectul în discuție. Pot doar să vă asigur că nu va urma o telenovelă. În rest, om trăi și-om vedea. Poate iese un western în genul ălora românești sau vreun remake „noir”. Deși sunt mult mai la modă astea cu supereroi…

  2. Vă mulţumesc. Vă apreciez în mod desoebit blogul „gaura neagră”… 🙂 Sunt convins că Daniel Brânzei nu citise blogul dvs. cînd a făcut afirmaţia, altfel extrem de haioasă pentru un om care-şi cîntăreşte bine cuvintele şi are mult bun gust în ceea ce face şi scrie. Promit să nu mă amestec în chestiune. N-are cum să iasă o telenovelă, cînd actorii sunt de mare clasă. Cel mult tot un film în genul celui care începe cu sfîrşitul din „Casablanca”, „Play It Again, Sam”, a lui Woody Allen. 🙂 Din nefericire, disputele între nişte oameni foarte serioşi au o miză la fel de serioasă, în cazul dvs. fiind vorba de însuşi Papa. În ce mă priveşte, prefer o miză mai fragilă, chiar dacă mai lumească. 🙂

Comentariile nu sunt permise.