Bibilică

Dacă citesc Biblia, aflu tot ce am nevoie pentru a evita o mulţime de greşeli. Ăsta este un truism. Şi pentru greşeli există o listă, pe care, personal, nu am făcut-o, dar presupun că este lungă, mult mai lungă decît clasicele zece porunci. Şi ăsta e tot un truism. Evident, ea nu mă învaţă să folosesc tableta Samsung, dar m-ar fi ajutat să nu o cumpăr, şi asta pentru că Biblia judecă lucrurile în principiu şi rareori particularizează fenomenul în funcţie de ultimul gadget.

Dacă ar fi să mă ţin după cîte citesc în Carte şi să aplic cele citite, blogul meu, în ideea năstruşnică că l-aş mai fi scris sau scrie, ar fi arătat în genul filocaliilor. Alături de asta, aplicînd chiar şi foarte vag cele citite, aş putea să adaug rugăciunile, postul şi tot ceea ce apostolul Pavel scria în cel mai minunat paragraf, devenit de rutină, din istoria citită şi recitată în bisericile noastre, cap. 13 din 1 Corinteni.

Dacă aş fi dat o raită prin Galateni, la cap. 5, şi aş fi rodit cum spune acolo, ar fi fost mult mai limpede pentru toată lumea că acesta e un blog creştin. Ceea ce, dragii mei, e clar că nu-i aşa!

Hai să încep cu ce e mai dureros din toate, să ne propunem să vorbim, de pildă, despre filme.

Or, e foarte greu să găseşti unul fără scene de sex, mai mult sau mai puţin explicite. Dar femei dezbrăcate găseşti şi pe plajă, nu trebuie să pierzi vremea două ore ca să te „bucuri” de un minut sau două de aluzii amoroase. Problema e ce să recomanzi creştinului să vadă…

Am mai povestit de filmul lui Giuseppe Tornatore, în care popa din sat dădea la tăiat cadrele mai deocheate, ca să nu strice moralitatea enoriaşilor. Corul de fluierături al celor din sală, ce însoţea „sacrilegiul” artistic, evitîndu-l, însă, pe cel spiritual, dădea de înţeles că poporul îşi dorea adevărul, dacă nu gol-goluţ, măcar mai decoltat.

Cum nu-mi imaginez că blogul meu este citit de astfel de oameni, el ar fi putut să poarte pecetea armăturii creştine de care aminteşte apostolul în Efeseni 6, răspunzînd, astfel, cererii indirecte de texte meşteşugit scrise despre pocăinţă.

Apoi, ce mîncare să dai fratelui tău ca să nu-l duci în ispită? Cei care citesc Biblia dincolo de copertă, pot da un răspuns. Dar tot Biblia spune că nu trebuie să ruşinezi pe creştin pentru mîncarea de care se bucură, mîncarea fiind, într-un sens mai larg, nu numai ce trece prin gură, ci şi prin stomacul minţii.

Nu spune în Biblie să te faci avocatul diavolului, ba aş putea zice că te învaţă cum să te lepezi de el. Şi cu toate astea, puţini creştini culţi am văzut să se lepede de Dostoievski, de exemplu, care s-a lăsat condus, zicea Eliade, de unele din personaje sale demonice, create chiar de el, pentru a construi o realitate veridică, de care să se bucure oamenii pînă în ziua de azi.

Tot Biblia pomeneşte de ce aduci la moară şi ce aştepţi să iei de-acolo. Or, dacă v-aş spune ce cărţi în doi peri am citit în viaţă şi ce filme mari şi deocheate am văzut, aţi lăsa blogul şi aţi lua-o la sănătoasa către alte zări, mai calde, unde cresc versete prin copaci, funduliţe în cer şi poze cu căprioare care ling gaura puştii. Aş fi răutăcios să spun că facebook-ul e una din locaţii, dar adevărul nu trebuie căutat prea departe. Spunînd mereu păcat-păcat, şi bibilica pare biblică. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s