Povestiri despre apă. Prima mea dragoste a fost o sirenă

Cînd m-am îndrăgostit prima dată cred că aveam cinci ani. Prima mea dragoste era o sirenă. Fata era subţirică şi blondă şi avea ochi albaştri. Era cu douăzeci de ani mai mare ca mine, dar asta nu avea nicio importanţă. Bunica accepta că era cea mai frumoasă clientă a ei, şi asta îmi dădea sentimentul precoce că mă pricep la ceva. Eram precum pictorii aceia celebri francezi care au trăit în preajma femeilor, deşi acolo lucrurile stăteau cu totul altfel, şi pe care le-au iubit şi i-au inspirat toată viaţa. Bunica nu deschisese un bordel: era croitoreasă de lux.

Clientele ei proveneau din lumea bună şi cu bani a anilor de după naţionalizare. În general, erau femei frumoase. Pentru că eu eram mic, ele mi se păreau, toate, foarte înalte. Aveau picioare lungi şi siluetă cu care se mîndreau. Cînd începeau să se îngraşe, bunica le spunea că nu le mai lucrează. Ele se speriau, protestau, dar bunica era cea mai bună croitoreasă din oraş şi nu aveau încotro. Trebuiau să se supună. Fiecare femeie avea un set întreg de tipare, pe foiţă subţire, pline de ace cu gămălie din sticlă, de diferite culori. Cînd am început să desenez, prima mea cretă a fost cea de croitorie, a bunicii. După ce am distrus, cu o foarfecă mare, un material scump, bunica mă dădea afară din camera unde veneau femeile la probă. Nu mă interesa corpul lor, ci faţa. Cred că am avut întotdeauna o sensibilitate pentru trăsăturile fine, armonioase, care s-a păstrat de-a lungul anilor. Cînd am privit, peste timp, desene ale unor mari artişti, am descoperit acolo chipuri ce-mi păreau cunoscute şi pe care le-aş fi putut desena singur, din memorie. Pe prima mea dragoste o chema Frosinica, sau cel puţin aşa o alinta bunica. Probabil că se numea Eufrosina sau mai ştiu eu ce nume caraghios. Într-o zi, cînd a venit să mă vadă, bunica i-a spus mamei, rîzînd, că are o problemă cu mine. M-am ruşinat şi, de atunci, am devenit mult mai precaut să-mi trădez sentimentele. Cu timpul, clientele bunicii fiind mereu aceleaşi, societatea fiind aproape neschimbată, eu am început să cresc, iar femeile bunicii să îmbătrînească. Tiparele au devenit mai largi, cupoanele mai stufoase, pînă ce rolurile s-au inversat şi Frosinica voia să mă vadă pe mine şi nu eu pe ea. Cuceririle nu se uită niciodată, chiar dacă se spune că o bătălie nu contează şi că războiul este lung. Bunica era o femeie credincioasă şi foarte tăcută. Între maşina de cusut şi restul lumii se interpunea, fără comentarii, o carte neagră şi mare, cu file aurii pe margine, o Bibile din care citea doar bunica, traducerea fiind veche şi cu multe greşeli. Bunica nu făcea evanghelizare la locul de muncă, aşa cum făceau alţii. Nu ţin minte să fi lipsit vreodată de la biserică sau de la repetiţiile de cor. Avea o voce minunată, de altistă, sau mai degrabă de fată de pescar sărac, care mîncase icre negre cu lingura mare de lemn într-un moment al zilei care la oraş se cheamă într-un fel, iar în deltă, altfel. Cred că am moştenit de la ea bucuria întinderilor de apă, nostalgia nisipului fierbinte şi imaginea femeilor frumoase, elgante şi cu picioare lungi. A rămas un mister cum de nu a fost arestată, pentru că, pe vremea aia, nu aveai voie să faci ce făcea ea. Probabil că bărbaţii femeilor acelora au apărat-o, sau, mai degrabă, au făcut-o dispărută de faţa nevăzută a securităţii. Peste mulţi ani, cînd bunica nu mai lucra decît foarte puţin, ultima ei clientă, care fusese şi prima, o ajuta cu tot felul de lucruri care lipseau din oraş: unt, carne, ulei, măsline, mezeluri şi fructe. Toate pe bani, dar pe sub mînă. Frosinica murise deja de cancer de sîn, iar povestirile mele despre apă de-abia începeau.

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Povestiri despre apă. Prima mea dragoste a fost o sirenă&8221;

  1. Apropo de nume şi semnificaţia lui, în ideea legăturii dintre nume şi caracteristicile purtătorului. Ai mei m-au numit Marinel… şi mie îmi place muntele. Să fie încăpăţânarea copilului? 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s