Piciu

I. Astăzi am trecut prin dreptul unui magazin în care se vindeau animale. De obicei nu mă opresc să casc gura la exponate, dar de data asta nu ştiu ce mi-a venit şi am iniţiat o discuţie serioasă cu un papagal, închis într-o cuşcă, atîrnată între doi stîlpi din faţa magazinului. Eu ziceam una, el piuia două. Eu mă făceam că întorc capul, el se apleca să mă vadă ce fac. Probabil că aş fi zăbovit o lungă perioadă în acest plăcut dialog, dacă nu m-ar fi străfulgerat un gînd: ce-ar fi să-l cumpăr, cu colivie cu tot!

Ideea de a ţine un animal în captivitate îmi repugnă. Trebuia să mă informez dacă îl pot lăsa liber sau nu. Evident, şi preţul era o problemă. Femeia, care nu era o simplă vînzătoare, ci stăpîna papagalului, fiind de meserie medic veterinar, mi-a explicat că Piciu (aşa îl chema pe noul meu prieten) nu e de vînzare şi că nu l-ar da pentru nimic în lume. Dar, m-a liniştit ea, la comandă îmi putea aduce cîte nimfe vreau şi cîte colivii poftesc.

Am aflat, astfel, că pasărea nu era din specia papagalilor, ci a kakadu-ilor (nu ştiu dacă am scris corect cuvîntul, dar înţelegeţi voi unde bat), foarte asemănători cu papagalii, dar diferiţi, pe undeva, în interiorul maşinăriei lor. M-a asigurat: kakadu-ul meu va fi la fel de isteţ şi de vorbăreţ, dacă mă voi ocupa de el, ba chiar aş putea să-l învăţ să şi fluiere şi să-şi spună numele, lucru perfect adevărat (şi verificat) la plecare, cînd Piciu a dat un recital plin de elan.

Îl puteţi hrăni din gură (adică eu casc gura, şi animalul ciuguleşte de pe limba mea), mi-a spus doamna, spre deplina mea adimiraţie şi hotărîre de a-mi achiziţiona un exemplar pe care să-l hrănesc într-un mod atît de intim şi de pitoresc.

Evident, îl puteam lăsa liber din cuşcă, slobod şi de capul lui, libertate care îl va ajuta, indiscutabil, în achiziţionarea de cunoştinţe vaste despre lume şi viaţă. Cu o singură condiţie, a completat doamna: să nu-l lăsaţi singur acasă.

Chestia asta m-a cam pus pe gînduri, pentru că trebuia să mă duc şi la muncă şi, spre deosebire de ea, eu sunt doctor de oameni şi nu de animale. Deci, trecînd peste nonconformismul recunoscut de toată lumea, ideea de a mă deplasa la muncă cu colivia în mînă mi s-a părut un pic ciudată.

Doamna a avut un moment de ezitare, dar spre satisfacţia mea, m-a asigurat că Piciul meu va fi suficient de deştept încît să-mi satisfacă toate orgoliile: să joace, să fluiere şi să vorbească (plus ciugulitul din gură, act menit să cimenteze o relaţie trainică în cuplu).

La despărţire, m-a întrebat dacă vreau o colivie aurită sau una din aia simplă. Evident, mi-a spus ea, la acelaşi preţ.

Din cea mai simplă, am spus, cu umilinţă, din moment ce şi aşa n-o voi folosi.

II. Cînd am ajuns acasă, am căutat pe internet să aflu tot ce se putea despre viitorul  meu prieten. (Mă hotărîsem deja, fără niciun gînd misogin, să iau un mascul, pentru că trăiesc mai mult, sunt mai isteţi şi mai rezistenţi la boli).

Am aflat, însă, că foarte puţine exemplare se acomodează exclusiv cu omul, preferînd, cum era şi firesc, o parteneră din specia lui. În caz contrar, animalul poate face o boală depresivă severă şi se automutilează.

Cu alte cuvinte, kakadu-ul vrea să ciugulească din gura nevestei şi mai puţin din a mea, care aş fi făcut toate sacrificiile să par un soi de guru al lui. Nu mai spun de nestăvilita sa dorinţă de a se reproduce sub forma clasică de ouă, pe care tot el, masculul, le cloceşte ziua, iar noaptea îşi păzeşte cuibul, ouăle şi nevasta.

III. Ce s-o mai lungim, dragul meu prieten, există riscul ca, încercînd să domesticeşti cu forţa un kakadu, să rişti să-l vezi înnebunind sub ochii tăi iubitori şi, smulgîndu-şi pană cu pană, să-şi perforeze inima lui simţitoare, palpitînd amorezată după o amărîtă de nimfă, proastă şi nerezistentă, cu coada stufoasă, cu care să vrea să facă ouă, pui şi alte alea. Am cunoscut, de altfel, o fiinţă scumpă inimii mele, care a ameninţat că se aruncă în Dunăre dacă nu o lasă părinţii să se ducă după alesul inimii ei. Iar rezultatul îl vedeţi scriindu-vă pe acest blog.

 

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;Piciu&8221;

  1. Cockatoo (engleza) pot sa transmită boli infectioase oamenilor. Psittacosis, histplasmosis, etc… Am avut un pacient cu SIDA care a luat cryptococcus de la prietenul lui avian. Sper ca nu va fi cazul cu Dvs.

    A învățat vreun cuvânt?

  2. Nu ştiu cum să caracterizez mai bine ca să cuprind într-un singur cuvânt relatarea aceasta, care e mai mult decât un răspuns la întrebarea căreia îi răspunde. Cerd că am să spun că e COLOSABILĂ! Fără exagerare! 😀

  3. Pt. Delight in Truth: nu, deocamdată fluieră după fete. 🙂
    V-am spus: nu-i al meu. Încă nu sunt hotărît dacă să-mi asum responsabilitatea să-i cresc. Da, pentru că aş lua o pereche. Dar ce mă fac dacă se pun pe clocit? Încep să vînd kakadu? 🙂

  4. Răsvan dragă, crezi că am întârziat să… o pasez? Mai mult, am şi „pasat-o” puţin, ca să fie mai uşor digerabilă! Am să dau curs reacţiilor, după ce îmi vor parveni (de regulă, reacţiile nu prea întârzie!). În rest, rămâne cum am stabilit: COLOSABILĂ! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s