Piciu este ginerică

piciu portret de ginericaDragii mei, trebuie să vă anunţ o veste mare, care îl va bucura, în primul rînd, pe prietenul meu (şi al lui), Marinel Blaj, dar şi pe toţi tinerii care se întrebau ce le lipseşte şi nu pricepeau unde bat. Ei, bine, răspunsul l-a dat Piciu: perechea blondă!

După o păsărească meditaţie asupra postării mele, el şi-a găsit nimfa vieţii. Bine, veţi spune, dar ea i-a fost găsită, nu sortită sau peţită!

Deşi tendenţioasă, afirmaţia pare să conţină un sîmbure de adevăr. Istoric însă, multe din străbunicile şi din străbuneii noştri n-au prea avut de ales. Or îl iei pe el, or mori fată bătrînă

Evident, în ziua de azi, papagalii (am ales să-i numesc aşa pe părinţi din pură simpatie) nu se uită după averea lui ginerică, după familie, colivie, zestre  şi alte lucruri subînţelese. Plini de conţinut pneumatic, ei caută spre cer, implorînd pana credincioasă pentru puii lor.

Pentru Piciu au ales alţii, şi au ales bine, după trend: o nimfă blondă, o deminondă, ca să parafrazez un cîntec interbelic, de pe vremea cînd papagalii nu cîntau manele şi nu mîncau surcele şi drele din podele.

Şi nu o cioară vopsită, cum se mai întîmplă pe la noi, ci una sexi, naturală, adevărată şi firesc pudrată. Deşi Piciu dădea semne că vrea să dea o tură, trăgînd cu ciocul de gratii, prin spatele nevestei, ei locuiesc tăcuţi şi fericiţi, în colivia aurie a visurilor lor.

Dar despre asta şi  despre cum vede Piciu lumea din colivia lui, în altă zi.

fericitii miri

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Piciu este ginerică&8221;

  1. Singura mea problemă va fi cum să „traduc” cât mai „digerabil” mesajul ăsta pentru „întrebătorii” mei! Ah! Şi ar mai fi una… Cum să scap după ce îl voi fi transmis? 😀

Comentariile nu sunt permise.