Foaia vitelor de pripas

Păi, dacă nu vă interesează opinia mea, de ce-mi citiţi postările? Sau, şi mai rău, comentariile? indiferent că vă sunt adresate sau nu. Bun, aţi putea spune că nu le citiţi. Că vă pică aşa, din senin.
Opinie, în DEX înseamnă o părere, o judecată, o idee.
Dacă pe mine nu mă interesază ce spune unul sau altul despre un subiect anume, nu-l citesc şi, mai mult decît atît, nu fac comentarii pe marginea celor scrise de omul sau oamenii aceia. Mie mi se pare logic ce spun.
Dumneavoastră amintiţi, uneori, despre fraze sau texte mai largi care vă sunt adresate şi, din varii motive, vă sunt favorabile. Mi le-am asumat întotdeauna pe ale mele, deşi unele se contrazic cu altele.
Nu spun că am dreptate, că sunt o oglindă fidelă a nu mai ştiu eu cărei realităţi. Nu fac altceva decît să reacţionez la un fapt dat, la o situaţie de moment.
Partea proastă e că din tot ce găsiţi scris despre dvs., nu alegeţi decît ceea ce vă place sau v-a făcut plăcere, care să vă gîdile în mod plăcut orgoliul. Restul daţi la spate sau îngropaţi ca pisica.
Poate că aveţi nevoie de aura asta ca peştele de apă şi mi-ar părea rău să vă scot din acvariu.
Există, dincolo de calităţile dvs. indiscutabile, şi unele constante, care ţin de structura dvs. interioară, printre care am enumerat mai sus mîrlănia, proasta creştere, îngîmfarea, paranoia.
Probabil că dvs. credeţi că astea nu se văd. Poate că ele nu există decît în mintea mea.
Vă scrisesem mai sus despre ţarcul cu vite şi felul în care le marcaţi (şi remarcaţi) pe blogul România Evanghelică, pentru ca, în final, să le mulgeţi clikurile şi oftaturile. N-aţi fost de acord cu formula. Aţi negat-o cu vehemenţă.
De ce le numesc vite? Pentru că se comportă ca atare, pentru că rumegă domol toate jignirile pe care le aduceţi, de la celebrul mod de adresare BĂ, pînă la tolba cu tîmpenii, fără să vă tragă una în fund, după cum aţi merita şi aşa cum fac eu cu mare plăcere de fiecare dată cînd se iveşte prilejul.
Pentru că stau liniştite, pe cele patru copite, în aşa-zisa blogosferă evanghelică, ţarc pe care nu l-au ales ele, ci au fost împinse acolo de dvs., ca într-un fel de sindicat al vitelor de pripas, (aşa numea poetul naţional o revistă din Iaşi care nu-i plăcea), din care să nu poată ieşi decît doar cu picioarele înainte sau trecînd la altă religie, indiferent care.
Nu numai că vă interesează ideile oamenilor acelora, dar vă şi hrăniţi cu ele, vă furajaţi umorile, ca să mă menţin în spaţiul metaforei. Îi stăpîniţi prin impostură.
Ca să ajungă oameni valoroşi bătaia dvs. de joc, ţinta ironiilor de doi bani şi a acuzaţiilor de tot felul (inclusiv de furt de imagini şi de citate), fără să existe o reacţie, cît de mică, venită din partea lor, mi se pare a fi un dezgust faţă de dvs. şi de afirmaţiile dvs. (ceea ce ar fi de înţeles), sau o lehamite de-a dreptul maladivă, ceea ce nu mi se pare o reacţie productivă.
S-ar putea să vă considere şi drept un mare impostor intelectual, ceea ce n-ar fi chiar departe de adevăr.
V-am mai spus, pentru mine blogul „Seminţe pentru papagal” îmi e destul şi cred că va trebui să-i dau mai mare atenţie şi promovare.
Adevărul e că nu meritaţi să fiţi luat în serios, oricît de iritantă v-ar fi colivia.
Dacă m-aş apuca să scriu un roman, vă asigur că personajul principal v-ar semăna ca două picături de apă plată.

Anunțuri

15 gânduri despre &8222;Foaia vitelor de pripas&8221;

  1. Dragă Răzvan
    Ca să dai cu pietre în câini trebuie să te oprești puțin din drum. Nu se merită! Mergi înainte.
    Cineva m-a întrebat de ce nu-i ,,ajut“ pe unii care suferă evanghelic pe Net. Nu pot. Nu știu. Pentru așa ceva ar fi nevoie de un doctor, iar eu nu sunt doctor, nici măcar în teologie.
    .
    Și încă ceva, tablourile frumoase au un joc fertil de lumini și umbre. Prietenii sunt luminile … Avem însă nevoie și de umbre. Oare cine a spus-o: ,,Prietenii ne spun ce ar trebui să facem. Dușmanii ne obligă s-o facem.“
    .
    Foarte multe din strigătele și întrebările tale (și ale mele) sunt retorice, un fel de dialoguri cu infinitul. Există unii însă care se cred așa de mari (așa de ,,acolo“) că oridecâte ori vorbim cu universul au certitudinea că vorbim cu ei și că ei trebuie neapărat să ne răspundă …
    .
    Revenind la fotografiile tale, cred că jocul cu câmpul de claritate le poate da adâncime sau nu. Cred că majoritatea fotografiilor (și fotografilor) de azi sunt doar instantanee, fără adâncime, doar piese necuvântătoare la dosarul vieții, nu poezii cu mesaje multistratificate.

  2. Chiar aşa, de cele mai multe ori nu merită risipirea timpului. Uite, dragă Răsvan, într-o postare a mea (nu mai dau link-ul, ca să nu îmi fac reclamă :D) „distinsul” care te-a necăjit din nou (îmi place să cred că n-a reuşit, totuşi, să te supere), găsea să aprecieze o afirmaţie de-a mea ca fiind demnă de „toba cu tâmpenii”. Se referea la o afirmaţie despre „adevărul spus întreg şi la timp”. Nu m-am obosit să caut să înţeleg ce i s-a părut aşa de tâmpit şi am lăsat replica fără răspuns. Uneori e bine să laşi oamenii să se caracterizeze singuri tocmai prin acuzaţiile pe care le aduc altora. Şi să-şi trăiască viaţa aşa cum am spus: fotografii prelucrate în Photoshop!
    Şi, apropo, vezi că există posibilităţi de a scrie un roman? 😀

  3. ” Revenind la fotografiile tale, cred că jocul cu câmpul de claritate le poate da adâncime sau nu. Cred că majoritatea fotografiilor (și fotografilor) de azi sunt doar instantanee, fără adâncime, doar piese necuvântătoare la dosarul vieții, nu poezii cu mesaje multistratificate.”

    Extrem de corect ce spuneţi, frate Daniel. Asta mi-a amintit de filmul „Citizen Kane”. Dincolo de subiect, tipul care făcea imaginea, un oarecare Gregg Toland, a inventat o tehnică în care toate planurile (primul, cel mijlociu şi ultimul) apăreau la fel de clare, concomitent.
    Chestie extrem de stranie, de altfel şi care, în ciuda succesului imens al filmului, nu a mai fost repetată niciodată.
    Picasso a avut o viaţă aventuroasă cu femeile. Le-a făcut portretele, dar aşa cum ştim că le picta spaniolul, adică un pic mai răvăşite, un ochi pe nas, buzele pe frunte, etc.
    Cu toate astea, femeile recunoşteau că sunt iubite. Mai mult, se simţeau şi înşelate, atunci cînd ceva din dezastrul ăla se schimba, cumva.
    Cu alte cuvinte, nu ştiu de ce ne cramponăm noi pe instantanee, pe claritate şi asemănare, care, în fond, în loc să descopere, ascund. după cum bine aţi spus.
    Eu aş inventa un aparat de fotografiat care să o transforme, dintr-un clik, pe mama-soacră într-o dronă şi pe nevastă într-o lebădă, dar aşa, în bunul stil al lui Picasso.
    Să vadă şi ele că le iubim, chiar dacă un pic altfel. 🙂

  4. Dragă Marinel, eu semăn cu Birlic din „De-ale carnavalului”: de fiecare dată sufăr şi de fiecare dată le iert (despre jigniri vorbesc, evident!). 🙂
    Ca să scriu un roman inspirat de personajul respectiv, ar trebui să studiez la faţa locului oamenii şi zona. Cînd ies la pensie şi dacă nu te muşcă viperele prin Retezat, te iau de ghid, chiar dacă nu eşti chiar de-a locului. Nu ştiu dacă vom scrie, dar sigur ne vom distra pe cinste. 🙂

  5. Gata! De vipere am scăpat… M-au muşcat ele şi acum zac pe margini de poteci…
    Dar mi-a plăcut chestia cu distratul pe cinste… cred că nici nu îţi dai seama ce adevăr „întreg şi la timp” ai spus 😀 Cât mai e până la pensie? 😀

  6. Nu ştiu, că eu aş ieşi şi azi, dar ăştia nici în concediu nu vor să mă lase. Nu pentru că sunt bun la ceva, ci pentru că n-au găsit unul mai fraier să-mi ţină locul. 🙂
    Vreo 7, dar pînă atunci ne concentrăm. Am citit o carte de Woody Allen şi mi-a venit o idee. Am să ţi-o spun cît de curînd. 🙂

  7. Trebuie citeodata sa raspundem nebunului dupa nebunia lui, ca altfel se crede intelept. Aducindu-l cu picioarele pe pamint, poate mai are sansa sa se trezeasca din nebunia lui.

  8. Pe mine nu mă miră „Piciu” din scorbură, cît condeierii care-i dau tărcoale pentru a-i savura damfurile. Aceasta e partea cea mai tristă a realității.
    Nu cu și pentru pici ar trebui să ne (z)batem (dat fiind faptul că el pare un ireconciliabil cu sine și cu alții, un irespirabil), ci pentru indiferenții din tribune… (:

  9. un indemn: cititi cu privire la purtarea unui crestinTit 3:2 „să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătaţi, plini de blândeţe faţă de toţi oamenii”. Eu vreau sa repar acest lucru in viata mea. Sa nu mai vorbesc de rau, niciodata, pe nimeni, cu ajutorul Domnului. Amin!

  10. Dragă Lidie, peste 30% din populaţie suferă, la ora actuală, „cu capul” :), adică se încadrează la personalităţi accentuate. În general, omul care suferă de aşa ceva nu conştientizează faptul sau nu-i dă importanţă. Cu alte cuvinte, nici eu nu pot să dau cu piatra, mai ales că ştiu chestia asta. 🙂

  11. Nene, spre binele meu nu fusei niciodata… 🙂 … ca Tolstoi – in nicio privinta! Nu de alta, dar iti dai seama cat m-as fi mandrit eu cu asta? Ce zici, daca eu eram Tolstoi azi, Coelho ar mai hi fost atat de celebru intru „cerebralitate”, mai ales ca numele sau are o anume traducere legata nu de creier? 🙂

    Revenind la articolul tau: orice om, cred eu, pana inchide ochii are o sansa mare la Hristos! Si eu am sa ma tin cu dintii de haina Mantuitorului! Dumnezeu ne iubeste pe toti – si vreau sa-ti spun ceva, sunt constient ca fara o inchinare in duh si in adevar niciunul dintre noi nu poate a pretinde ca este pe placul lui Dumnezeu.
    Mai stii, daca la judecata ceea mare si infricosata din Ziua de Apoi, eu sa nu care cumva sa fiu pe dinafara nuntii Mielului iar Alin sa se bucure la masa cu El, fiindca faptele sale bune si nestiute vor fi mai multe decat ale unora trambitate si de toti stiute? Iata de ce cred eu ca nu mai am, cel putin personal, timp pentru a ma odihni sigur de o mantuire pentru care nu fac niciun efort.
    Pentru Alin putem sa ne rugam si sa il iubim… dar mai intai eu trebuie sa-mi fac curat la mine in ograda… sunt nevrednic sa imi mai dau cu parerea… Si pe tine… de cate ori nu te-am intristat.

    Iertati-ma fratilor, si pe mine unul, printre cei mai rai dintre oameni!

  12. Răsvane, văd că și pe tine te interesează de Alin, deci interesul e unul reciproc. iar spectatorii au cam obosit să mai țină scorul. 🙂

  13. Frate Rasvan, este foarte adevarat, nu este bine sa dam cu piatra in nimeni, nici macar atunci cind sintem provocati, dar nici nu poti la nesfirsit sa-i lasi sa arunce la groapa de gunoi pe cel slab, bolnav necajit, care vrea sa se ridice, vrea sa mearga la doctor, vrea sa fie sanatos. Multi asta fac, cind vrea cineva sa sa ridice de jos, inloc sa-l ajute, ii mai dau un bobirnac. Ca daca si-ar vedea de oalele lor, n-au decit , sa mearga pe unde le place, bulevardul e larg. Sint unii care sint atit de „mari” ca nu se mai uita pe unde calca, de oile slabe nu le mai pasa, iar la cele grase le place asa. Ce ma supara pe mine mai tare ca nimeni nu are curajul sa spuna adevarul pe fata (pentru unii adevarul loveste ca piatra), le ie frica ca „o sa primesca pietrele inapoi” . Ma intreb ce s-ar fi intimplat cu Ioan Botezatorul, daca n-ar fi spus pacatului pe nume? Probabil nu i s-ar fi taiat capul. Dar Ioan si-a cunoscut bine slujba si nu ia fost frica de moarte, a rostit tot Adevarul, stia precis a cui Cale trebuie pregatita. Daca ma gindesc la urmasii Domnului Isus, la Petru de exemplu, foarte curind dupa moartea Mintitorului, a lui Stefan, si imediat dupa botezul cu Duhul Sfint, a spus adevarul fara sa se gindeasca la urmari, stia precis Calea. Si ex. sint multe pe paginile Scipturii, dar cine nu stie sigur la ce a fost chemat, stie in ce apa se scalda, si nu are echiparea necesara pentru a lupta impotriva duhurilor rautati, sta pe ultima linie de bataie, ca poate va scapa ca prin foc. E foarte adevarat, e mai comod sa stai pe margine, ca daca intri cumva la lupta, incasezi la pietre de nu stii cum sa te aperi. As vrea sa spun si eu ca Pavel, pentru mine a trai este Hristos, iar a muri e un cistig.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s