Povestiri despre apă. Cu spumă

Înalt, ochii negri, mirosind urît, tuciuriu, slab şi vînos. Cîteva tatuaje pe antebraţ. Ilizibile. E anotimpul în care nu poţi deosebi pe ţigan de român. Unde n-a pictat Dumnezeu, a ars soarele. Vineri e zi de chef. Tradiţional. Altfel, e o zi ca oricare alta. Nu mai muncim. Sunt explozii solare.

Dimineaţă a trecut prin oraş un tractor, stîrnind praf din asfalt, trăgînd după el o benă plină cu struguri. Vacile o priveau curioase şi rodeau din stîlpii de telegraf aşchii de iarbă amestecate cu lut. Nevasta mi-a dat să mănînc brînză cu fulgi de săpun! se văită el. Era tînăr. Era fără vîrstă. Uite, aici, şi-mi arată dinţii, rînjind ca un cal. Îmi venea să-mi pun picioarele pe birou, în cruciş, ca atunci, în copilărie, pe terasă la Ghecet. Un securist mi-a spus: dă-le jos, mă! Unde te trezeşti? I-am spus că-n America. M-a privit crunt. Eu aveam un suc pe masă, el avea o halbă de bere cu spumă. Eram subţirel şi aveam picioarele lungi, ca de struţ. De unde să ştiu eu că era securist? A venit unul lîngă mine şi mi-a spus: şterge-o, că ăsta e colonel. O ştiu pe bunică-ta. E femeie de treabă. E păcat. Pe vremea aceea erau mulţi pescari, de oameni şi de peşti, de toate felurile. Am rămas cu picioarele sub birou. Mă, tu ai avut treabă cu poliţia? l-am iscodit pe rînjit. Femeia, eternul mister. O şi vedeam, cu un ochi vînăt, cu jalba la şeful de post. Italia a făcut din domestica de România o otrăvitoare fanatică. Lucreţia Borgia cu sodă de rufe. Nu-mi dai hîrtie? Nu-ţi dau! A plecat înjurînd. Viaţa e ca un clăbuc. Ca spuma din halba colonelului. De unde să ştiu că era securist? De unde să ştiu că era săpun? 

Anunțuri

Un gând despre &8222;Povestiri despre apă. Cu spumă&8221;

  1. Ce conexiuni ciudate faci tu câteodată, Răsvan! Mă gândeam, citind despre spumele din halbă, ţiganiada cu clăbuc şi săpunul care e ba absent, ba prezent, că le mai lipseşte doar… funia, Doamne, iartă-mă!

Comentariile nu sunt permise.