Jurnal cu sufletul la gură (2) Fiecare pasăre pe Barbosu ei piere

Viaţa merge înainte şi e bine că-i aşa. Noi am rămas cu sfinţii rromi, în timp ce bunul meu interlocutor a plecat să-i viziteze pe sfinţii americani din Portland. Ce e drept, imaginea despre Cioabă şi ai lui e o chestie de perspectivă, dacă nu de timp, în mod sigur de distanţă şi cu cît te duci mai departe, cu atît te ajunge mai greu rromul din urmă. 

Cu alte cuvinte, e greu să continui de unul singur şi să-mi gîfîi sufletul pe blog, ca Forrest Gump în film sau ca Marius Cruceru pe bicicletă, în aşteptarea dialogului cu mine însumi, aşa încît, mi-l voi trage liniştit, într-un colţ natural şi neutru, aşteptînd pe la Văratec paginile din Jurnalul de călătorie al pastorului itinerant, aşa cum pîndeam poşta, la ţară, pe timpuri, să nu-mi fure careva „România Liberă” şi să nu văd ce i-a mai făcut Iliescu Regelui (pe vremea aia exista numai Mihai, Cioabă nu se inventase, spre disperarea lui Tuţac şi Tipei), lui Coposu, Raţiu şi Diaconescu.

M-am bucurat să citesc mulţumirile Mănăstireanului adresate Barzilaiului, semn că sfinţeniile lor se pre(a)simţesc bine unul cu altul. Tot e bun şi ne-bunul la ceva! (de mine e vorba).

Şi, pentru că ne veni gustul de presă, am tresărit plin de speranţă cînd am văzut că, în îndepărtatul Sacramento, (unde e ăsta, tată, că mor?) doi prieteni citeau în extaz sfîntul papirus Farul Creştin de… Arad. Mi-am spus: stai să vezi că ajung şi la Maranata noastră! Sau măcar la Metanoia, că tot e pe val, pe cruciadă şi pe trezire!

Dar nu! nici poveste, ei s-au pierdut, molcomi şi diafani, în istorii trecute, cu domni şi domniţe, cu sfinţi şi sfintuţe.

(va urma)

Anunțuri

14 gânduri despre &8222;Jurnal cu sufletul la gură (2) Fiecare pasăre pe Barbosu ei piere&8221;

  1. Sacramento, este capitala Californiei. Este foarte multa agricultura in jurul orasului, dar industrie mai putina. Romani sint multi acolo, nu stiu citi se ocupa cu lucratul pamintului, dar stiu ca foarte multi au case de batrini. Clima este printre cele mai bune din America, am locuit acolo pentru opt luni, in urma cu 20 de ani. Cum clima nu hraneste, bisnis de batrini nu am vrut, ne-am intors cu bucurie la indepartatul Texas.

  2. Ah! am uitat de formaţia asta!
    Marinel eşti o comoară muzicală! 🙂
    Mai ţii minte, era prin perioada lui Gorbaciov şi începuseră să se dezgheţe şi bulgarii şi ruşii. Au apărut pe piaţă la noi şi discuri cu trupe vechi, LP-uri :), printre care şi Middle Of The Road. L-am luat, deşi moda lor apusese şi, oricum, nu erau genul meu. Îi rulasem pe benzi. Dar ceva, ceva a auzit cartierul.
    Da, acolo a plecat Brzilaiul. Vorba cîntecului: Trenule, maşină mică, unde-l duci pe Ionică? (primele trei minute) 🙂
    Urmează „Un ţigan avea o casă”, pentru că Maria Tănase, artistă mare, nu le spunea rromi, dar dacă citeşte, cred că Daniel Brânzei va înţelege că despre aceleaşi fiinţe imperiale era vorba. 🙂 (min. 11.46 şi urm.)

  3. Draga Rasvan, indelunga rabdare este o calitate neomeneasca, dar ma rog Lui, sa ti-o dea, Acum sa ma explic, ca sa nu te superi, ca indrasnesc sa fac asta. Cel de la care astepti cu nerabdare raspunsurile, in primul rind este in calatorie, cu o misiune precisa (pentru cine se face misiunea nu pun in discutie) si trebuie sa o duca la indeplinire. Dupa ce se va intoarce, va mai trebui un timp de gindire, ca nu este usor sa alegi intre prieteni si prieteni, mai ales cind pe unii trebuie sa-i dai jos din barca. Apoi mai trebuie sa te gindesti, ca cel care trebuie sa faca alegerea, este un indrumator sufletesc al tuturor, si asa ca un parinte omenesc caruia ii pasa de toti copiii, buni, rai, cum or fi ei, are nevoie de un timp de meditatie adinc, cu Creatorul. Pentru mine este usor sa aleg in care barca ma sui, dar pentru el e diferit. El trebuie sa arunce oameni din barca, lucru care pentru un indrumator duhovnicesc sincer pentru Domnul, se face cu fringere de inima, gindindu-se la urmari. Mai trebuie sa fie bine ancorat in Hristos, ca sa aiba curajul s-o faca, lucru de care nu ma indoiesc inca. Oricum, perioada de gindire poate fi lunga, asa ca treci la treaba, oamenii au mare nevoi de doctori, mai ales pe meleagurile mioritice. 😀
    Doamne da lumina si izbinda tuturor celor ce vor sa-Ti urmeze Calea si ajuta-ne ca „pentru mine a trai este Hristos, dar a muri e un cistig”, sa fie fapt.

  4. Ma miram, sa nu stiti, dar v-am sarit in ajutor pentru orice eventualitate. 😀 Asa sint eu, sar si fara sa fie nevoie, nu degeaba ma oprit El 😀

  5. „El trebuie sa arunce oameni din barca…”

    Dar nu la oameni se duce pastorul, ci la sfinţi. Or, pe sfinţi nu-i alungă nimeni din rai, nici măcar din cel de la Portland. 🙂
    Pot părăsi barca de bună voie, cum a fost cazul lui Ţon, aflat, o bună perioadă, în Portland-ul baptist, unde s-a certat cu alt sfînt local, pe chestii teologice, dar cum cu sfinţenia e o mare taină, e greu de spus dacă şi-a păstrat-o intactă sau a pierdut-o, de cînd e la „Străjeri”.
    Iar ăsta e din genul de dileme pentru care mă urăşte cineva şi nu-mi răspunde nimeni, niciodată. 🙂

  6. Rasvan, in 2-3 ore promit sa revin cu comentarii mai ample la toate jurnalele tale. Din nefericire un „bondar” m-a intepat (nu spun unde) dar mi-a dezlegat limba. Asa ca wait a minute si promit sa avem fun.

  7. Abia aştept! Am pus mălaiul la fiert, dragă Mia. 🙂 Am un caş bun, de oaie cu oleacă de capră. Sparg şi-o ceapă, cu pumnul, ca să nu mai ştie nimeni dacă avem lacrimi de la rîs, de la plîns sau de la ea.
    Sper să nu explodez eu înaintea mămăligii. 🙂

  8. Lacrimile oricum sint bune, stiti mai bine ca mine, asa ca trebuie lasate sa curga.:D
    Insa sint un soi de lacrimi care se string intr-un burduf, acelea sint cele mai benefice.

  9. Am recitit postarile tale si sincer nu stiu de unde sa incep si daca sa mai incep, ca gindindu-ma la sfintii de la Portland si la adunarea lor ma cam ia cu lehamite. Acolo nu se da nimeni jos din nici o barca, doar isi schimba locurile cei care se joaca cu cirma. Poate in Romania o fi altfel, dar aici, e un soi de „vrajeala ca la prima cobor”. Cel care urmeaza sa fie inscaunat pentru urmatorii 2 ani daca nu ma insel(adica 2 ani sau doar unul, nu stiu) e un om care predica bine uneori, dar intre ce spune si ce traieste e o diferenta ca de la cer la pamint. E atit de sfint incit a chemat politia sa scoata afara din parcare un enorias pe care nu il inghite el. Cel din Sacramento ce sa spun acum vreo 3 luni cind baiatul meu si cu inca vreo 2 au vizitat biserica lui s-a ridicat in plina biserica sa contrazica pe cel care vorbea, pentru ca nu a fost el de acord cu ce spunea, ca la piata. Ar fi multe de povestit, dar chiar imi e sila si sa ma gindesc la toata mascareala asta.
    De interlocutarul tau ce sa mai zic; cit incerc eu sa fiu neutra si sa traiesc in pace, nu se poate. Ca o mare majoritate a celor de aceeasi meserie cu el are impresia ca biserica e mosia personala si se poarta ca atare.Daca nu-i convine de tine, imediat iti spune sa iti iei jucariile( si familia) si sa pleci. De multe ori ma intreb cum ne mai suporta Dumnezeu pe noi „pocaitii” si in acelasi timp nu am cuvinte sa ii multumesc Domnului pentru ca mi-a ocrotit si imi ocroteste copiii si chiar daca au vazut si vad in continuare toata fatarnicia si ipocrizia din jur, ei sint totusi in biserica si incearca sa schimbe ce se poate schimba pentru generatia lor.
    In rest,… ce sa zic toti sint „icoana intr-un cui s-o pui”. Probabil o sa iti scriu mai mult in particular.
    Ca de fiecare data scrierile tale ma delecteaza si ma bucura sa vad ca nu sint singura care gindeste si vede lucrurile asa cum le scrii tu.

  10. Dragă Mia, cred că generaţia lor, a copiilor tăi, ar putea să reprezinte o soluţie, un răspuns dat ipocriziei şi făţărniciei de care vorbeşti.
    E prea trist şi profund ceea ce spui şi, mai ales, ceea ce ascund frazele tale, pentru că sunt lucruri pe care ţi-e lehaminte să le mai pomeneşti, pentru că te loveşti la tot pasul de ele, şi nu te zidesc, ci dimpotrivă, şi nu ştii încotro să o apuci, în ce loc de smerenie şi pace să-ţi pleci genunchii, pentru că nu trăim singuri, pentru că nu putem trăi singuri.
    Daniel Brânzei îşi încheia analiza pe care am pus-o la Cronici mondene. Oglinda spartă, cu un citat celebru din Albert Camus: ,,În templul meu, părăsit de zei, toți idolii mei au picioare de lut“.
    Probabil că, citîndu-l, a evitat să-l parafrazeze pe marele scriitor şi gînditor francez. Am să o fac eu, ultimul pe lista domniei sale, cu voia dvs., înainte de salvatorul „etc.”:
    „În templul meu, părăsit de zei, toţi sfinţii mei au picioarele de lut.”

  11. Pentru cei care nu stiu, la Portland, pastorul american a chemat politia, iar cel ,,nedreptatit” nu face parte din bisericile romane. Mia are uneori dreptate, dar in comentarul de mai sus este subiectiva si patimasa. Oare de ce tot trebuie unii sa fie mereu nedreptatiti si sa plece ( numai ei) din biserica in biserica ? Nu vreau sa intru in polemici cu Mia, dar cateodata trebuie sa citim si cu mintea, nu numai cu ochii.

  12. Daniel, imi pare rau sa te contrazic, dar nu ti-ai facut temele cum trebuie. Eu nu sint doar semi-evreu ci si olteanca get-beget, deci o combinatie mult mai avantajoasa. Acum lasind gluma la o parte, trebuie sa iti spun ca nu ai dreptate. Tu ai vazut raportul de politie? Stii ce scrie negru pe alb in el sau doar ai crezut orbeste ce ti-a spus pastorul tau care nu a realizat ca in tara asta oricine are acces la acest gen de documente. Din nefericire am dreptate si acum, iar tu esti si mai subiectiv si patimas decit mine.
    Pastorul tau te-a mintit. In raport scrie clar, Eusebiu Rusu a sunat la politie si motivul a fost: divergente personale. Eu am invatat ca atunci cind fac afirmatii sa le pot sustine cu probe. Deci ca sa te parafrazez, „PENTRU CINE NU STIE, LA PORTLAND PASTORUL ROMAN A CHEMAT POLITIA NU CEL AMERICAN”.
    Apoi de cind faptul ca nu esti membru intr-o biserica romana da cuiva dreptul, fie el si pastor sa cheme politita pentru divergente personale. Pai vrei sa spui ca tu o sa chemi politia cind ma vezi la biserica, ca doar nu sint membra acolo. Cine stie, oi trai sa o vad si pe asta.
    Daniel, voi ati avut ocazia acum la Portland sa ii confruntati pe cei 2, ati avut ocazia sa il fi dat pe fata pe cel nedrepatit si sa il dovediti mincinos daca asa credeati voi, nu? DE CE NU ATI FACUT-O? V-A FOST FRICA? ATI REFUZAT CATEGORIC SA STATI DE VORBA CU CEL IN CAUZA, MAI RAU CA LA COMUNISTI PE VREMURI.
    Nu mi-am dorit si nu imi doresc sa intru in polemici cu tine si mai cred cu tarie ca LA VREMEA POTRIVITA DUMNEZEU VA SCOATE ADEVARUL LA IVEALA ASA CUM L-A SCOS SI IN ALTA SITUATIE PE CARE TU O CUNOSTI FOARTE BINE, CHIAR DACA IN ACEA SITUATIE A FACUT-O DUPA 15 ANI.
    Asta e numai o minciuna a pastorului tau. El a mai facut afirmatii mincinoase si referitor la un prieten din Africa si, si acolo a fost dovedit cu acte si hirtii, chitante ca a mintit, dar i-a pasat cuiva? Din nefericire; NU.
    Dar sa nu crezi tu ca Dumnezeu se lasa bajtocorit la infinit.
    Si ca incheiere ai numarat vreodata citi sint aia „UNII” NEDREPTATITI CARE AU PLECAT DIN BISERICA TA DE-A LUNGUL ANILOR? DAR CEI PESTE 40 CARE AU PLECAT O SINGURA DATA PENTRU CA LA NUMARATOARE TE-AI PUTUT LIPSI DE EI?
    Eu am avanatajul ca sint „nimeni in drum” si nu trasez traiectorii pentru altii. La voi pastorii situatia e diferita, voi sinteti pusi sa pastoriti si peste cei care va plac si peste cei care nu va plac, asa cum Dumnezeu da ploaie si peste cei buni si peste cei rai.
    Iar eu am crescut si m-am format sub 2 pastori de exceptie; unul a murit ca martir omorit de comunisti, celalalt este si acum un om cu frica de Dumnezeu care si azi nu ezita sa se puna la vot la orice ora din zi si noapte pentru ca nu ii este frica de rezultate. Stie pe cine slujeste si cum slujeste si stie cine il tine in locul respectiv. Daca ar avea vreo indoiala cit de mica ca nu este dorit acolo unde e, ar pleca singur. Punerea la vot nu este o umilinta Daniel, este o validare a lucrarii fiecaruia. Eu asa vad problema asta. Si eu la servici sint evaluata anual pentru ce fac, sa nu amintesc ca lunar trimit un „production log ” cu ce am facut luna respectiva. De asta nu imi e frica de nimeni nici la servici pentru ca stiu ce evaluari am in fiecare an, asa ca,…
    Sper sa raminem prieteni, pentru ca ti-am spus toate astea poate cu putina patima dar din inima si cu durere. Si spre deosebire de multi „prieteni” de-ai tai, stii ca intotdeauna ti-am spus in fata, nu te-am muscat pe la spate. Sa ne cerceteze Domnul pe toti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s