Jurnal cu sufletul la gură (4) Fascinaţia ideilor de stînga

DIALOGUL NOSTRU CONTINUĂ ŞI DANIEL BRÂNZEI RĂSPUNDE LA UNA DIN ÎNTREBĂRILE PE CARE I LE-AM ADRESAT ÎN PARTEA A TREIA A ACESTUI JURNAL. IATĂ CE SPUNE DOMNIA SA DESPRE MOTIVELE ORIENTĂRII SPRE STÎNGA A MULTOR EVREI, ÎNCEPÎND DIN SEC. AL XIX-LEA, PENTRU CA, ÎN FINAL, SĂ SCRIE DESPRE EXPERIENŢA SA ŞI A PASTORULUI RICHARD WURMBRAND ÎN ACEST SENS, DESPRE CĂUTARE, RĂTĂCIRE ŞI REGĂSIRE A DRUMULUI SPRE ADEVĂR.

Daniel Brânzei:

„Scriu în fugă, înainte să plec la ședință (Oh, ședințele astea !).

1. Aleg, deocamdată, doar fascinația evreilor pentru ideile de stânga.

Evreimea Rusiei de atunci, și a Europei de atunci, a fost frântă între două speranțe: mesianismul și comunismul. Mesianismul le curgea în vene de mii de ani și vestea instalarea unei epoci în care evreii nu vor mai fi ,,paria“ lumii, ci preoții ei. Comunismul a venit peste mesianismul obosit și a însemnat speranța unei societăți în care statutul de ,,paria“ pe care-l aveau ei se va desființa prin asimilare și uniformizare între oameni, grupe etnice, popoare și aspirații, toți având drepturi și îndatoriri egale. Mai ales în Germania, se părea că ideologia comunistă rezolvă eterna problemă evreiască printr-un compromis: evreii să-și schimbe identitatea (numele evreiești au fost înlocuite de nume germane, cu tot ceea ce însemna aceasta), iar societatea germană să-și schimbe atitudinea față de evrei (tratându-i ca pe egali, într-o societate care garanta drepturi egale). Comunismul a reprezentat o lume utopică, în care se renunța la factorul religios, iar pentru evrei asta însemna sfârșitul ghetourilor milenare.

Rezultatul acestui compromis de epocă a dus la două lucruri: propulsarea evreilor în toate sectoarele societății, ca untdelemnul care se ridică la suprafață, și întâmpinarea acestei ascensiuni cu un val uriaș de antipatie. Zola a scos-o în evidență prin celebrul său articol după afacerea Dreyfus (J’acuse!).

Aplicând toate acestea la Wurmbrand și, într-o mai mică măsură la mine, comunismul a fost în esență un mesianism mascat și asta ni s-a potrivit ca o mănușă! Ne-am dat însă seama pe parcurs că acest comunism este o mascaradă, un bal mascat. Sub măști frumoase, utopic de frumoase, personajele erau la fel de urâte ca și celelalte, din celelalte siteme sociale ale lumii. Demonii au purtat, atunci, (în Rusia precomunistă), măști de îngeri. Dezamăgirea noastră evreiască a fost alimentată de pogroamele care au continuat sub masca epurărilor de tot felul. Germania a dat cuptoarele de exterminare. Restul Europei a dat partidele așa-zis ,,creștine“ (asta însemnând doar atât: interzise pentru evrei! A fost singura realitate care le-a calificat să fie ,,creștine“).
În degringolada deziluziilor, Wurmbrand s-a întâlnit cu Singurul iubitor autentic de oameni, Mesia Isus Christos, și a îmbrățișat un mesianism mondial, preocupat de toți semenii săi care suferă. Eu le-am vorbit, la ședința de pomină, despre Dumnezeul părinților mei și despre viața real-frumoasă pe care am văzut-o la ei. A fost suficient să fim amândoi pedepsiți (spun amândoi, păstrând proporțiile și doar pentru că tu ne-ai asociat în întrebarea ta).

Mi-ai pus o întrebare grea și am sentimentul studentului care a dat un extemporal. Aș fi dat un răspuns mai clar probabil dacă aș fi avut mai mult timp de gândire. Iartă-mă.”

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Trebuie să vă mărturisesc că, în ciuda elegantei şi argumentatei expuneri, aţi trecut prea repede, spre dezamăgirea mea, peste latura personală a problemei. Am avut senzaţia că vreţi să scăpaţi de întrebare, generalizînd. De exemplu: l-aţi citit atunci pe Marx?

După cum am mai spus de mai multe ori pe blog, prietenul meu din tinereţe este evreu, emigrat de mulţi ani în Israel.

În timpul liceului, fără să fie un tip prea studios sau pasionat de filozofie, a citit Capitalul lui Marx. A făcut-o din curiozitate şi chiar i-a plăcut, deşi ura regimul comunist şi pe Ceauşescu. Acum trăieşte în Israel de peste 30 de ani, dar se consideră român, evreu român şi iubeşte România mai tare ca mine. Cu toate astea, cînd a ajuns în Israel, nu s-a dus să muncească într-un kibbutz, ca Amos Oz.

Votează un partid insignifiant, fără şanse să acceadă la guvernare. Este împotriva partidului religios. Prietenul meu nu e creştin.

Întrebare: pe dumneavostră, evreu fiind, ce v-a făcut să fiţi de dreapta? A avut creştinismul vreun rol în alegerea asta? Aveţi prieteni de stînga? Întîlniţi la Portland vreun pastor de stînga? Există „sfinţi” de stînga?

Referitor la întrebarea mea despre Richard Wurmbrand, m-am bazat pe presupunerea că, fiind un intim al acestuia şi purtînd, de-a lungul vremii, multe discuţii cu domnia sa, aţi abordat şi această perioadă comunistă din viaţa pastorului şi ne-aţi fi putut bucura cu ceva ce nu ştiam.

Vă mulţumesc pentru osteneala şi frumuseţea răspunsurilor dumneavoastră de pînă acum. 

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;Jurnal cu sufletul la gură (4) Fascinaţia ideilor de stînga&8221;

  1. Răzvan, Răzvan
    Nenea Richard mi-a spus multe, dar nu sunt pentru consumul larg, iar blogul tau are prea mulți cititori ….
    Iar eu, bineinteles ca l-am citit pe Marx. Am avut note ma(r)xime la economie politică. Plusvaloarea era cheia problemei, ca acum capitalul produs in societățile de consum. Am fost tare de stânga, pentru că nu era vorba despre banii mei. Marxismul este religia săracilor. Încercarea comuniului a eșuat în Franța pentru că erau prea mulți bogați. Au ales o țară săracă , Rusia. Restul se cunoaște …
    Ce nu se înțelege este că lecție invitate in experimentele trecute nu au fost zadarnice. Ele se aplica acum la nivel planetar. Majoritatea liderilor mondiali sunt azi ,,de stânga”, in frunte cu Obama. Omenirea vrea sa ia in stăpânire planeta. Asta înseamnă ignorarea adevăratului Proprietar.
    Stânga si dreapta sunt evoluții pe orizontală. Eu am descoperit evoluția pe verticală. Vorba aceasta este mult mai adâncă decât se vede la prima lectură.
    Cu cât te înalți mai sus cu atât dreapta și stânga își pierd importanța.

    Te las iar dezamăgit. Iartă-mă. Unele tăceri sunt peceți pe care n-avem voie să le rupem.

  2. Interesant! Si unuia si celuilalt imi vine sa zic, nu te lasa!
    Cu un sens (fratelui doctor) şi altul, contraire, (fratelui pastor )!!!!
    Ps. Si totusi… continuati.

  3. „Te las iar dezamăgit. Iartă-mă. Unele tăceri sunt peceți pe care n-avem voie să le rupem.”

    Aici e buba: că din basme nu ne ies minuni. 🙂

  4. Tu si muzica ta ne intorci pe toti un secol in urma!
    Paris , Paris, apropo de sfinti, via ton blog il provoc putin pe fr.Branzei
    -din toate amintirile dumnealui (si a noastre aussi )nu pare a fi asa de plin de sfinti precum Portlandul! !!
    Oricum nu vreau sa schimb deloc subiectul dezbaterilor voastre , e o mica intepatura de albina nu de „viespe”!

  5. Vorbesc despre Wurmbrand: care perioada din viata sa s-a intersectat cu comunismul? Din cate stiu nici vorba despre asa ceva. A marturisit Wurmbrand ca a avut astfel de afinitati? In ce carte? Eu cred ca e vorba de o eroare grava la mijloc… Numai daca citim „Marx si Satana” sau „Cu Dumnezeu in Subterana”, ne dam seama ca Richard Wurmbrand nu a avut nimic de-a face cu comunismul. Au mai incercat unii, din tagma legionara a „crestinilor” sa-i manjeasca numele si dupa moartea sa, afirmand ca ar fi imbratisat la apusul vietii sale o anume religie de stat… Nimic mai fals!

  6. Daniel, ceartă-te cu WiKi, dacă vrei, dar lasă-l pe Daniel liniştit la Portland, la conferinţa aia a lui. 🙂

    „Adolescentul Wurmbrand este atras de mișcarea comunistă și de promisiunile ei. După ce a urmat studiile politice la Moscova, la întoarcerea clandestină în țară, Wurmbrand este urmărit de serviciile secrete, arestat, condamnat și închis la Doftana. Mai târziu, a primit, sub o altă identitate din partea PCR, și misiunea de a organiza filiala județeană Deva.”

    Dar mai bine vezi filmul de mai jos. După aia mai vorbim (de la min. 11 încolo ai răspunsul imediat):

  7. Multumesc Rasvan.
    Nu ma sperie asta si acum inteleg: inainte de a fi crestin, Wurmbrand a fost comunist prigonitor al crestinilor, la fel ca Saul din Tars, prigonitor al crestinilor. Insa din momentul in care a devenit crestin, el nu a mai avut nicio fascinatie sau targ cu comunistii. Din textul lui Daniel suna oarecum altfel, sau asa am inteles eu…

Comentariile nu sunt permise.