Jurnalul mizantropului (2) Frontiera marilor oraşe

Ne învăţau la şcoală, pe vremuri, că ţăranii fac răscoale, iar orăşenii revoluţii. Din clasele primare, pînă cînd am terminat liceul, tot aşa au făcut. Romanul lui Rebreanu, sugestiv prin titlu, rezolva definitiv problema şi transfera violul bestial, din mahala, la ţară.

Ne învăţau că nu e bine cînd i se umple ţăranului paharul, cum nu e bine nici cînd muncitorului îi ajunge cuţitul la os. În general, din clasa de mijloc, ne spuneau ei, vine ideologia, pe care tăranul răsculat şi muncitorul revoltat se sprijină în acţiunile lor, deloc paşnice

Cred că dascălilor mei le-ar fi fost extrem de greu să definească termenul de clasă muncitoare, privind cum arată România de azi. Chiar şi cu ţărănimea e greu de spus ce se întîmplă.

A apărut un concept nou, legat de apărarea şi conservarea mediului. Pe cînd terminam eu şcoala, cu mult timp în urmă, noţiunea de ecologie nu exista, pentru că, atîta vreme cît nu cunoşti un lucru, e ca şi cum acela nici n-ar fi.

Învăţam că societatea era împărţită în clase, aşa cum în India, de exemplu, era scindată în caste. Ce relevanţă mai au clasele pentru societatea României de azi?

Am văzut la Tudor Vişan Miu, dar nu numai la el, că e frămîntat să înţeleagă, în timp ce participă, din ce e formată mulţimea în care înoată, cît de profundă e adîncimea revoltei şi ce aluviuni aduce cu sine protestul acela. Lucruri pe care ar trebui să le înveţe la liceu, le descoperă în stradă, cu toate riscurile pe care le incumbă curajul.

Le descoperă e un eufemism, pentru că, de fapt, nu află, în final, nimic.

De douăzeci de ani, de la Revoluţie încoace, toţi cei care au participat la astfel de mişcări de stradă au trăit, după aceea, cu sentimentul de frustrare, de inutilitate, cu regretul că au fost “păcăliţi” de cineva, fără să poată preciza, cu certitudine, cine a fost acela.

După treizeci de ani, m-am întors şi eu, cu nostalgie, la frontiera pe care am fost aruncat de regimul comunist, după terminarea facultăţii.

Timpul a şters oamenii de pe pămînt, cu clasele, cu revoltele şi răscoalele lor, într-o simbioză între cer şi pămînt, sărăcie şi trudă, lăsînd în urmă un semn de întrebare, pe caldarîmul marilor oraşe, unei generaţii care refuză să creadă că a fost alungată, demult, din paradis.

IMG_2839

IMAGINE din Lunca Moldovei de azi, la capătul satului comunei Păstrăveni, jud. Neamţ, unde am fost medic timp de aproape un an, după terminarea facultăţii. Acolo am învăţat moldoveneşte, limbă din care nu înţelegeam mare lucru. După zece ani, au fost aprobate examenele de secundariat, suprimate de comunişti. 

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Jurnalul mizantropului (2) Frontiera marilor oraşe&8221;

  1. Dragă Răsvan, chiar doream să-ţi scriu, dar n-am găsit răgaz.
    După cum ai văzut, protestele nu s-au oprit, doar că şi-au schimbat conţinutul de activităţi.
    Îţi voi relata mai multe într-o postare.

  2. Si dureros de adevarat. Si de aici din departari, Romania inca pare tinutul ala mioritic, de vis,…dupa care ofteaza multi ca mine.

Comentariile nu sunt permise.