Cronici mondene (95) Moi-même

M-am întrebat, în ultima vreme, de ce nu răspund pastorii? Cînd tocmai ei ar trebui să ne macine cu adevăruri care nu se spun. Cu revelaţii. (1)

Dacă punem o biblie pe masă, între noi, asta nu înseamnă că adevărul e, pe undeva, la mijloc. Poate că viaţa bate filmul şi “Tăcerea mieilor” să fi devenit, pe internet, “Tăcerea predicatorilor”. Umblînd cu GPS-ul, căile Domnului pot deveni tot mai ascunse.

Spunea cineva că depinde cum întrebi, dacă vrei să capeţi un răspuns, că una e să porţi un dialog, şi alta e un interogatoriu.

Marii oameni suferă, uneori, de complexul neiubirii: Horia Roman Patapievici afirma, la o lansare de carte, că el se inhibă dacă se simte neiubit de cei din public; Mircea Eliade a răspuns în doi peri sau deloc lui Ioan Petru Culianu, care răscolea un trecut pe care maestrul îl voia uitat.

De ce să nu treacă şi pastorii noştri prin aşa ceva? Sunt celebre lungile tăceri ale lui Iosif Ţon, ca răspuns la întrebările hărţuitoare ale lui Daniel Mitrofan despre securitate. Iar Iosif Ţon a fost mentorul multora din ei. Întrebările pot fi de tip temenea, ca la Mitocul Dragomirnei, sau impertinente, ca la mine pe blog.

Întrebarea, la final: cine e MM? Răspunsul posibil îl găsiţi în titlu. 

(1)    „Ai dreptul să mă întrebi orice vrei numai în măsura în care-mi dai și mie dreptul să-ți răspund doar la ceea ce vreau eu, altfel dialogul nostru nu mai este un dialog între egali, între prieteni, ci se transformă într-un interogatoriu în care autoritatea ta caută să mă subordoneze și să mă umilească“ – M. M.

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Cronici mondene (95) Moi-même&8221;

  1. Pe un prieten ati reusit sa-l suparati cu intrebarile, deci ati pus in cos o suparare. Al doilea. mai grijuliu, nu va raspuns deloc ca sa nu impovarati cosul. Stie el ce stie… cind cosul e incarcat, trebuie golit. 😀 Eram aproape sigura ca raspunsul va fi fara cuvinte. Probabil este foarte preocupat cu spalarea blidului pe dinafara, nu al lui, sa nu ma intelegeti gresit, al celor cel urmeaza, 😀 Daca n-a lucrat la spalat de vase, nu stie ca orice blid se spala mai intii pe dinauntru. Citatul de la sfirsit, se potriveste bine si la al doilea „prieten”.

  2. Cristian Ionescu aşteaptă, probabil, să apară emisiunea lui Bădin de ieri pe grila de înregistrări ale B1TV, ca să se convingă cu ochii lui de ceea ce spun eu în postare.
    Dacă nici după aceea nu răspunde sau nu postează ceva pe blogul său, mai vorbim. 🙂

  3. Pe unii n-i lasa biserica. Altii se tem -pe buna dreptate- ca le va fi compromisa autoritate, mai degraba prestigiul- in propria lucrare. Iar unii pot fi mindri, se cred superior; nu le pasa. Altii pot fi smeriti si sa creada ca obligatiile lor sunt in raport cu propria comunitate; afirmatii sa sau fapte in raport cu propria biserica nu sunt de interes public dar pt ca noi profitam de bloguri/social media.

  4. Draga Rasvan, chiar asa , fara ,,cartonas galben”, direct -,,eliminat”?
    [poate nu stiai -eliminat din categoria -bloguri remarcabile’.]

  5. Rasvan, eu am incetat sa ma intreb de ce nu raspund pastorii; ce ar putea raspunde? Din nefericire nu raspund unora ca tine si ca mine si ca altii care nu prea le avem cu „spiritul de turma” si ne folosim creierul care ne-a fost dat. Pe tine nu te poate duce nimeni cu zaharelul sau cu raspunsuri in doi peri pe linga subiect si nu te poate incolona nimeni intr-o turma care merge oriunde o duce cel din fata. Eu la fel am alergie la fluier ori de care ar fi el ( la mine se adauga si cele de la arbitrii meciurilor de soccer la care am participat de peste 20 de ani de cind joaca copiii mei) si niciodata nu m-am incolonat intr-un rind fara sa stiu de ce si unde ma duc.
    Si ce ar putea raspunde interlocutorul tau la toate intrebarile tale? Cum sa prezinti „gloata” de sfinti de care s-a bucurat DB in cele 3 zile de la Ploiland? Ce sa raspunda in fata unor evidente ca existenta unui raport de politite care arata adevarul negru pe alb? Ce sa raspunda in fata acuzatiilor ca a cocolosit si acoperit un confrate in pacatgele lui. Marea majoritate a celor prezenti la sedinte si alegeri(ma refer la pastori) cind au fost confruntati cu problema care exista intre sfintul uns ca president si cel cu care are probleme, s-au legat de trecutul ” nedreptatitului”. Da, acel om are un trecut de care nu e mindru, nu si l-a dorit si pentru care a platit si pe care si-l asuma. Omul este divortat si nu o data, ca asta e acceptabil, chiar te poti califica sa fii dirijor de cor in biserica unsului de la Portland. Pacatul de neiertat e ca a fost divortat de 2 ori. Prima nevasta l-a lasat dupa 26 de ani si 6 copii si s-a recasatorit cu un american in mai putin de un an cred. Ea a recunoscut si o spune si acum ca ea a fost cea care a vrut sa divorteze, nu din motive de curvie sau alte pacate, dar asa a vrut ea, ceva la genul ca a obosit sa fie cicalita tot timpul. E problema ei, desi au suferit enorm copiii de pe urma asta. Dupa mai bine de 5 ani, prietenul meu s-a dus in Romania si a facut gresala sa se insoare cu o tipa foarte tinara care nu a vrut decit sa ajunga in America. Atunci cind a crezut ca e ok si acum are greencard si numai are nevoie de el l-a lasat ca doar nu era proasta sa se inhame la 6 copii( desi unii erau casatoriti). Si ca sa scurtez istoria, acum e casatorit de vreo 12 ani, are 2 baieti pe care ii creste frumos si cu frica de Domnul, dar a ramas aceeasi persoana pe care nu o poti prosti si duce cu presul. Omul asta s-a pocait in Romania pe cind era in armata, maistru militar sau ce functie o fi avut ca numai tin minte, eram copil cind s-a pocait si pot doar sa spun ca a suferit de pe urma comunistilor cum nu a suferit niciunul din cei care se bat cu caramida in piept pe aici. A ramas fara servici si a fost sicanat mai mult decit poate intelege cineva, de aceea a si trebuit sa plece din Romania. Cam asta e istoria lui pe scurt.
    So, cind cineva din biserica sfintului president s-a luat de fratele meu ca de ce e de partea „nedreptatitului” ca e un divortat, fratele meu l-a intrebat cum se face ca in biserica lor unul din dirijorii de cor e divortat si recasatorit. Raspunsul care m-a dat gata: „DA, DAR E DIVORTAT NUMAI ODATA SI AI VAZUT , NU L-A PUS SA DIRIJEZE LA CONVENTIE”. E posibil asa ceva, atita prostie ridicata la rang de virtute….
    Vezi, astia sint genul de oameni care primesc raspuns, ca astia din lipsa de neuroni proprii , executa tot ce li se spune. Cam asta e nivelul oilor in general pe aici, nu spun ca nu sint si oameni care gindesc, dar marea majoritate s-au resemnat ca nu au ce face stiu ca asa cum zicea BANICA intr-un interviu care l-am auzit si eu zilele astea, ciinii latra, caravana trece. Si mai e o problema cu romanii din America, multora le e frica, ca daca fluiera in biserica numai are cine sa ii ingroape, de parca ramine cineva neingropat.
    Deci cind ceva frati din comitet au ridicat problema divergentelor existente, a minciunii si manipularii celor mai multi, un pastor de aici de la noi(altul decit interlocutorul nostru) s-a ridicat si a zis „fratilor dar noi trebuie sa tinem cont ca fratele asta are un trecut”. Deci, CINE NU ARE „UN TRECUT”? E VREUNUL DIN NOI CU MERITE INAINTEA DOMNULUI? PAI INTERLOCUTORUL NOSTRU ARE UN TRECUT DESTUL DE RECENT SI UNUL CARE NU II PREA FACE CINSTE DE NICI UN FEL. SI-A AMINTIT CUMVA DE TRECUTUL LUI CA SA LASE CIOCUL MIC? NICIDECUM.
    Deci Rasvan dear, raspunsuri la multe din intrebarile noastre, probabil doar pe lumea cealalta, ca aici, nici gind. Eu inca nu am dat ochi cu interlocutorul nostru, nu stiu daca o sa ma duc in seara asta, dar stiu sigur ca iar sint prima pe lista neagra dar chiar nu-mi pasa.
    In America multi pastori cred ca au cistigat bisericile la sorti si se comporta ca atare. Unde sa plece oamenii mai iin virsta care desi sint nemultumiti nu au ce face ca nu prea le au cu engleza si nu au unde sa mearga, ca sa numai zic de predicile nenumarate de-a lungul anilor, in care li s-a inoculat ca numai romanii sint credinciosi adevarati, in bisericile americane e numai destrabalare si dezmat. Asa ca,…cam asta e situatiunea. Rugaciunea mea e sa ma pastreze DOmnul linga EL pe mine si casa mea.

  6. Dragă Mia, îţi mulţumesc pentru comentariu. Am rîs cu lacrimi la multe pasaje. Ştii că-mi place enorm cum scrii şi ştiu că îţi e greu, pentru că n-ai timp şi ai tastatură mărunţică, pe mobil.
    Doamne! îţi dai seama că nici pe mine nu m-ar fi lăsat să cînt, Mia? Nici poezii! Nimic! La ce viaţă am avut… 🙂
    Te îmbrăţişez pe tine şi pe toţi ai tăi.
    Să-mi povesteşti cum a fost cu lista şi pe ce loc erai. 🙂

Comentariile nu sunt permise.