Cronici mondene (96) Fiecare picior în fund e un pas înainte

Fraza memorabilă e a lui Cristian Barbosu, din interviul dat de Mike Olari pe blogul său. 

Evident, toţi cei care sunt împotriva lui Cristian Barbosu luptă împotriva lui Dumnezeu. Blogurile care îl critică nu sunt creştine, ci coterii bîrfitoare, iar cei care îndrăznesc să aibă anumite bănuieli, că dincolo de aparenţe se ascund interese mai mari decît pot ei să spună, sunt bătuţi pe crucea lui Hristos, pentru că prin ei lucrează Satan amărăciunea

Fraza cheie este un citat din fostul mare securist şi marxist, ulterior devenit lider baptist, apoi penticostal şi, în final, carismaticul vindecător, nimeni altul decît Străjerul Iosif Ţon, după care drumul spre cer se măsoară în cîte picioare primeşti în fund fără să te doară capul.

Nu cred că este o invitaţie la violenţă, aşa încît vă rog să vă abţineţi să urmaţi profetul.

Omul mi se pare bolnav prin adsorbţie la exclusivism şi periculos prin imprecaţie. Dumnezeu este Metanoic, iar Barbosu a devenit profetul Lui. 

Citatele pe care le consider cheie, dincolo de frazeologia unei păpuşi mecanice cereşti, livrată de americani, “la cheie”, într-o Românie în care pînă şi visurile au luat-o în derivă, ar putea fi: 

…am bătut pe crucea lui Hristos, numele celor prin care Satan încă ne legă în amărăciune. A fost o experiență eliberatoare  – să poți ierta, să poți pune deoparte, să poți lăsa în mâna lui Isus….” 

…Mi-a spus fratele Ţon la un  moment dat când am trecut prin alte încercări, cu ani în urma: “Cristi nu te descuraja, fiecare picior în fund pe care îl primești acum e un pas înainte” – și abia după ani de zile mi-am dat seama de înțelepciunea vorbelor lui…” 

…noi ne-am învățat lecția și ne-am numit non-denominaţionali, tocmai fiindcă vrem să nu ne opintim în etichete și tradiții care nu de puține ori sunt obstacole în calea lucrării lui Dumnezeu, ci vrem să conlucrăm cu toți frații care cred în Isus Hristos și țin calea pocăinței prin nașterea din nou…” 

…Aşa văd eu rostul blogurilor creștine. Dacă cele lumești împrăștie bârfa și subiecte de senzație doar ca să incite firea, blogurile creștine ar trebui să apere adevărul și să zidească, să încurajeze frații potrivit lui Filipeni 4…” 

Interviul a fost preluat pe facebook de liderul baptist româno-american Daniel Brânzei. Oare de ce nu mă (mai) mir?

Asta nu mai e teologie, ci e drog-herie. 

 

 

Anunțuri

11 gânduri despre &8222;Cronici mondene (96) Fiecare picior în fund e un pas înainte&8221;

  1. „Oare de ce nu mă (mai) mir?”
    Pentru ca nu mai este nimic de mirare. Mirarea va fi pentru cei care vor ramine neintinati pina la sfirsit.

  2. Doamne! Dacă citeşti interviul (şi dacă şi cunoşti realitatea!) mai că-ţi vine să zici „da’ de ce nu mă prigoneşte nimeni şi pe mine?”. De fapt, e ca şi cu semi-ilegalistul; el se ascundea, dar nu-l căuta nimeni… Deci, un fel de „semi-prigonire”, nu?
    Şi-apoi, asta e o „şcoală” mai nou cu catalogarea blogurilor în „bune şi rele”? Sau, mă rog, „banned”…

  3. Dragă Marinel, eu am un fix: cine dă banul, cui şi cît.
    Minunea pică de la Harvest, nu direct din cer.
    Pînă acum 7 luni, non-denominaţionalii ăştia erau baptişti recunoscuţi de conducerea de la Bucureşti.
    Cu frazele lui Barbosu m-am obişnuit. Este prototipul candidatului manciurian.
    În două rînduri am primit ameninţări dubioase: cînd l-am atacat pe blog pe Poplăcean de la Betania din Sibiu, care scotea duhurile rele, în adunare, secondat de Iosif Ţon şi cînd am scris şirul de articole despre Cristian Barbosu.
    În primul caz am fost somat de un grup de fraţi din biserica pe care o conducea numai cu numele Cornel Almăşanu, să dau expicaţii, în al doilea mi s-a spus că, dacă nu tac, vor umple presa din Oradea cu calomnii. Ambele chestii m-au înfuriat la culme şi am contiuat cu şi mai mare hotărîre.
    Acum îl văd pe Barbosu citîndu-l pe Ţon. Măi, să fie! Ce mică e lumea, tovarăşi! Şi ce… seceriş avem… harvest, pardon!
    De ce Daniel Brânzei, baptistul din California, susţine o mişcare fără denominaţie din România, care a produs mari distrugeri în biserici baptiste din ţara sa mumă şi nu promovează Metanoia aia, ca experiment, la el în biserică, ei, bine! la asta chiar nu ştiu ce să mai răspund!
    Acum două săptămîni, Daniel Brânzei aducea un cald omagiu, aici, pe blog, mentorului său, Iosif Ţon.
    Un nume care se poartă, acest moţ al lui Pelagius, nu crezi?

  4. Vindecatorule,
    De cativa ani iti urmaresc cu destul interes blogul…De cateva luni bune ti.am citit toate articolele si mai toate comentarile (cel putin ale tale). Ma intrigi. As vrea sa punctez despre cateva din afirmatiile/intrebarile tale. Nimeni nu e perfect si nu putem astepta de la nimeni sa faca totul si totdeauna doar binele cu atat mai putin sa ne multumeasca mereu pe noi in toate. Daniel Branzei (ca el e de ceva vreme subiectul/obiectul principal) este un om de exceptie–intelept, echilibrat, etc, etc… Nici eu nu inteleg de ce il menajeaza pe IT (ma rog, probabil din respect pt ce a facut IT pt el in trecut) nici de ce il sustine (asta chiar nu o intelegpt ca dupa cate stiu eu, biserica lui DB este f legalista–la un momendat DB predica ca femeile si barbatii trebuie sa sada separat in biserica si multe altele de genul asta „legalist”) pe Barbosu. Probabil vede in el un om de calitate (nu fara greseli), dar care face treaba(mai mult) buna. Barbosu nu trebuie criticat la nesfarsit….eu cred ca e un lucrator bun (nu fara greseli), iar faptul ca este asociat cu Harvest trebuie vazua si prin prisma faptului ca el pe acolo a umblat ani de zile si ei sunt oamenii lui de legatura si sponsorii lui.. Sincer, daca nu ar fi sustinut de ei financiar, nu cred ca le.ar purta numele nici nu s.ar asocia cu ei din pricina anumitor cusururi pe care Harvest le are–ca fiecare, omul isi face socotelile, cat are de pierdut si cat de castigat fiind alaturi de ei. Si cine nu o face? Nu fac si traditionalistii la fel???? Sigur, frumos si ideal ar fi ca toti sa fim corecti, sinceri si integrii in toate……dar este cineva?! Aici e problema cu noi toti: cati dintre noi suntem cu adevarat liberi de toti oamenii (vb lui Pavel) ca sa putem in mod obiectiv spune si actiona asa cum credem in inima noastra? Daca nu sunt bani la mijloc sa ne tina robi, sunt sentimente, obligatii sociale, morale, etc. Si atunci, nu putem sti exact de ce si cum este omul cu adevarat…
    Intrebarea ramane: chiar trebuie sa intelegem totul despre toti?! Chiar trebuie sa ne raspunda la toate intrebarile cei pe care ii intrebam?! Sincer m.as fi bucurat sa aflu raspunsurile la intrebarile tale puse celor in cauza (asa pt invatatura si curiozitatea mea), dar inteleg si faptul ca unele lucruri nu se pot spune–mai ales in public. 🙂 Cel mai mult mi.ar fi placut sa.l vad pe IT fiind sincer cu noi toti si sa ne spuna adevarul despre el si greselile sale si cred ca chiar ne datoreaza asta. Dar, de ne.ar spune, l.am ierta si accepta?! Probabil ca cei mai multi nu…Si atunci….!!!!!

  5. Dragă Val, cei pe care i-ai pomenit mai sus nu sunt valori abstracte.
    Mai mult, ei trăiesc şi se mişcă printre noi.
    Pentru mine, fiecare reprezintă o sumă de constante şi una de elemente variabile. Rămîne să definesc ce înţeleg prin constante şi să caut la fiecare din ei acele trăsături care s-au păstrat de-a lungul vremii.
    Acelaşi lucru şi în cazul variabilelor, care fac din om un spectacol interesant şi viu, totodată. Acest lucru e valabil atăta timp cît individul respectiv îşi păstrează cît de cît o identitate a lui, distinctă de a celorlalţi.
    Evident, nu e cazul acum să fac o astfel de analiză, care ar avea, pe de altă parte, o valoare de lucru strict personală.

    Despre Daniel Brînzei: Ce pot să spun e că nu poate fi negată, în niciun fel, inteligenţa sclipitoare şi cultura lui, talentul de a-şi pune în pagină şi viaţă ideile. Dacă ar fi să-i reproşez ceva, acela e orgoliul său nemăsurat şi din ce în ce mai prost disimulat.

    Despre Iosif Ţon: Că are un talent ieşit din comun în a fura ideii de peste tot, a le da strălucire şi a le turna într-o formă aurită, de nerecunoscut. E un cameleon perfect, mental şi comportamental, un manipulator de geniu.

    Despre Cristian Barbosu: Şeful de galerie pe care scrie „Dumnezeu şi numai eu.” Individul are un discurs care-mi jigneşte inteligenţa. Vorbeşte despre Dumnezeu ca în reclame. Este reprezentantul McDonaldizării discursului teologic, o portavoce în infernul curiozităţii.

    Cînd vorbim despre bani, ne lovim de ipocrizie. Aşa că…, mai bine nu! Acum nu! 🙂

  6. Îmi permit, dragă Răsvan şi dragă Val, să intervin în discuţia voastră. Îmi cer iertare dacă inoportunez, dar… (acest comentariu este mai mult un fel de răspuns la comentariul lui Val)
    Cred că se pune greşit puţin problema. Răsvan nu intenţionează să pună în discuţie persoane sau calităţile acestora. Respectul lui (şi al meu) pentru persoanele la care face referire este limpede. Calităţile acestora sunt incontestabile. Problema este CE FAC aceste persoane. Asta îl preocupă pe Răsvan şi acesta e „firul roşu” al articolelor sale. Da, este adevărat, nu suntem în măsură să judecăm. Nici persoane, nici acţiuni, deşi acţiunile ar cam trebui, căci ele afectează (o persoană afectează mai rar alte persoane, dar atunci când acea persoană acţionează într-un anumit fel, lucrul acesta se întâmplă).
    Dacă în ceea ce priveşte persoana lui IT s-au spus extrem de multe (a şi făcut multe!), mă tem că asta se datorează faptului că el însuşi a spus prea puţine (lucruri reale!) despre el. În general, oamenii, în lipsa informaţiilor, tind să facă supoziţii. Nu întotdeauna cu intenţii rele şi îmi place să cred că majoritatea o fac pentru a înţelege şi cântări valabilitatea unor poziţii, afirmaţii, direcţii etc. Nu m-aş grăbi să-i învinovăţesc pe cei care fac presupuneri sau chiar emit judecăţi atâta vreme cât, se pare, sunt menţinuţi într-un soi de „ceaţă informaţională” deliberată (ca să nu-i spun inconstanţă de atitudine!).
    Nu văd ce este rău în faptul că Răsvan încearcă să afle, să priceapă ce se ascunde în spatele unor poziţionări ale lui Daniel Brânzei vizavi de Iosif Ţon şi Cristi Barbosu. În fond, este legitim să vrei să înţelegi atitudinea celor care sunt în fapt nişte lideri actuali. Turma merge de obicei în direcţia în care merge păstorul. Putem noi să vorbim frumos şi să spunem că ar trebui să mergem în direcţia în care ne duce Păstorul (lucru corect!), dar deocamdată, chiar dacă fiecare este chemat să-şi trăiască în mod corect propria credinţă, suntem mădulare în acelaşi trup şi avem, inevitabil, lideri. A nu înţelege încotro merg liderii e sinonim cu o posibilă sinucidere (a se vedea cazul atâtor lideri care şi-au dus la pierzare turma pentru că turma i-a urmat orbeşte!). Apoi, nu trebuie uitat că în această turmă suntem oi, fiecare dotată cu un creier menit a judeca şi înţelege (a judeca nu în sensul juridic!). Am să repet mereu şi mereu: SUNTEM O TURMĂ, NU O OAIE MARE!
    În ce-l priveşte pe Cristian Barbosu, lucrurile trebuie judecate secvenţial pentru a fi înţelese. Nici aici nu este vorba de a judeca o persoană şi nici calităţile sale. Faptul că anumite acţiuni sunt încununate de succes e o chestiune care nu ţine neapărat de fondul acţiunii, ci de multe ori şi de conjunctură. E relevant exemplul politicienilor care, deşi nu sunt simpatizaţi, reuşeşsc să adune mulţimi doar pentru că pun în scenă „spectacole”. Cine cunoaşte evoluţia „mişcării” Metanoia ar trebui să vadă că nu este vorba despre „prigoana” nimănui, ci mai degrabă de un soi de oportunism. Nu mă feresc de acest cuvânt, căci este mai mult decât evident că „poposirea” o perioadă de timp sub „umbrela” Uniunii baptiste pentru ca apoi, odată cu obţinerea capacităţii de a sta „pe propriile picioare” (cu sprijin Harvest!) este un soi de oportunism. Vreau să precizez aici că eu sunt din Arad, fac parte dintr-o biserică ce „a dat” câţiva dintre „liderii” actuali din echipa lui Barbosu şi nu vorbesc decât despre lucruri pe care le-am trăit şi le trăiesc. De ce este sprijinit şi susţinut Barbosu în această acţiune? Este mai mult decât evidentă intenţia Harvest de a creea o mişcare Harvest europeană (cel puţin, doar est-europeană, pentru moment). Metanoia „şi-a creat filiale” la Viena şi Chişinău, pe lângă cele de la Braşov, Ploieşti etc. În multe, având drept „victime” biserici surori! Îşi pune cineva întrebarea de ce doar Metanoia-Harvest Arad s-a desprins de Uniune, în vreme ce celelalte Metanoia din ţară au rămas? Şi sunt multe alte întrebări, unele ţinând de inconsecvenţa unor atitudini, multele cu legătură directă cu doctrinele, pe care oamenii se cam prea grăbesc să pună etichete de „legalist”, „liberal” „libertin” etc, funcţie de interese de moment.
    A încerca să înţelegi e una. A înţelege e alta, iar a ierta, cu totul altceva. Nu poţi pretinde să ierţi fără a cunoaşte CE ANUME ierţi, căci asta înseamnă, între altele, şi neveghere!
    În plus, este la fel de inoportun să ne întrebăm dacă e legitim sau nu să punem întrebări legate de acţiunile unor lideri, întrebând dacă îi putem ierta!
    Să iertăm CE?
    Hamlet ar spune: „this is the question!”
    P.S. Sper că Val nu se va supăra pentru adresarea directă! Respectul meu trece de graniţele artificiale ale unui „dumneavoastră”!

  7. Pe Ton l.ai zugravit perfect (pe restul ii stiu prea putin ca sa fiu deacord sau nu cu tine)…exact asa il vad si eu–viclean, manipulator si mi nimic original–a „furat” cam tot ce are de pe unde a putut si l.ea vadut ca si cum ar fi fost ale lui. A vrut (si inca vrea) sa fie cel mai tare si cu cei mai tari mai mult decat orice. Dar cine poate sti cum il vede Dumnezeu…noi suntem totusi oameni…

  8. Val dragă, nu-ţi trebuie cine ştie ce indicii: urmăreşte cine le plăteşte biletele de avion, cine le asigură cazarea pe unde se duc, cîte ţări străine văd sau au văzut în ultimii cinci ani, adună şi scade din cîţi bani spun că au primit pentru munca la amvon şi vei vedea dacă e rentabil să dai din goarnă ce vrei, ce trebuie şi ce ţi se spune.
    În aceste zile trăiesc cu speranţa că şi societatea laică din România începe să se trezească, în primul rînd tinerii.
    Şi ştii de ce? În primul rînd pentru ca oamenii să înveţe din nou să spună, cu curaj, ce gîndesc.
    Acelaşi lucru îl gîndesc şi despre cei din biserici. Care? Toate! fără etichete, vorba trompetei Metanoice.
    Să o spună oamenii care sunt plătiţi cu salarii de nimic de către aşa-zişii oameni de afaceri creştini.
    Nu-ţi trebuie să spună despre ei, elitele false, cu credinţele-kitsch exportate de peste ocean, ce sunt ei, de fapt.
    Închide difuzorul şi urmăreşte-le feţele: pantomima vieţii lor îţi este de ajuns.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s