Visul ariciului

Cînd eram mic, mama îmi citea cărţi de poveşti cu multe poze. Lucrurile astea au avut asupra mea repercursiuni enorme.

Una din ele m-a marcat din toate punctele de vedere şi nu pot să nu v-o spun.

Era vorba despre un arici şi o vulpe. Vulpea voia să mănînce ariciul, iar ariciul nu şi nu. Ea îl împingea, ariciul se rostogolea. Pînă cînd, vuplea, şireata, a făcut pipi pe el şi ariciul, animal curat, s-a desfăcut de ţepi şi roşcovana l-a păpat.

Povestea n-avea nicio morală, iar sfîrşitul era pe cît de trist, pe atît de adevărat. M-am întîlnit, peste ani, cu genul ăsta de istorii, în filmele lui Tarantino.

Numai în bisericile noastre ariciul scapă viu, iar vulpea are anurie. Ţin minte şi azi burtica lui nevinovată, netedă şi pufoasă.

Şi vulpea. 🙂    

 

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Visul ariciului&8221;

Comentariile nu sunt permise.