Jurnalul mizantropului (4) O masă la Tudor Vişan Miu

Astăzi am mîncat trei feluri şi desert la masa de cuvinte oferită de Tudor Vişan Miu. Merită să intraţi, să gustaţi şi, dacă v-a plăcut, să-l comentaţi.

Dragă Tudor, îţi mulţumesc pentru invitaţie şi bucatele alese pe care le-ai pus pe masă. 

Ai găsit cu mult talent exact ceea ce trebuia, pentru ca acela sau aceea care va poposi la tine să-şi facă o idee despre starea de azi a Bucureştiului: începînd, atît de frumos, din lumea cărţilor, dintr-o librărie minunată, cu un editor de mare clasă, domnul Gabriel Liiceanu şi unul din cei mai îndrăgiţi români ai ultimilor ani, domnul Neagu Djuvara; ai ajuns, apoi, în stradă, acolo unde lumile se amestecă, trecînd de la sublim, la grotesc; ai dat o raită pe la şcoală, unde ai descoperit o haină prea mică pentru tine, prea boţită sau prea uzată, confecţionată repede şi la comandă; pentru a te opri, aşa cum era şi firesc, într-o lume pătrunsă de miracolul istoriei, alături de Casa Regală a României, cea adevărată, (nu batjocura ţigănească), care-şi sărbătorea Regina.

Şi, ca orice creştin care se ridică de la masă, mulţumesc şi eu Domnului pentru privilegiul de a fi fost invitat la cel mai tînăr şi mai talentat bucătar de cuvinte alese, Tudor Vişan Miu.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Jurnalul mizantropului (4) O masă la Tudor Vişan Miu&8221;

  1. Dragă Răsvan,
    E frumoasă legătura pe care ai găsit-o între evenimentele relatate de mine.
    Ziua am ales-o cu un anume tâlc: Joi e Cina cea de Taină. Apoi, e un motiv personal: din mai multe motive şi de mai mult timp, îmi place ziua de Joi – pe lângă faptul că am scris săptămânal la tine în această zi; de exemplu, joia avem, de vreo 5 ani, cea mai „lejeră” zi de şcoală, cu câteva dintre materiile mele preferate (precum Istoria); apoi, joia sunt de obicei cele mai interesante evenimente de la Humanitas (inclusiv „Înapoi la argument” – care am văzut în program că reîncepe deabia la 31 octombrie).
    Aş mai căuta şi alte semnificaţii, dar e cam târziu şi inspiraţia mi-e în lipsă.

    Mai vorbim mâine.
    Cu drag!

    P.S.: Aş fi mers din librărie chiar în stradă, în acea joi, doar că a urmat o ploaie puternică şi n-am mai putut zăbovi. Apoi, după Ziua Reginei am trecut şi prin Piaţa Universităţii, dar nu erau mai mult de 20-40 de oameni, semn că protestele şi-au cam pierdut din suflu – cel puţin privind continuitatea; protestul de duminica asta poate va păstra cel puţin dimensiunile celui precedent.

Comentariile nu sunt permise.