Căderea spre cer

Lia, am citit postarea la care faci trimitere. Daniel Brânzei leagă numărul de accesări de “popularitatea” Silviei Tărniceriu.
După opinia mea, orice înmormîntare face rating. El ştia foarte bine chestia asta. De fiecare dată cînd moare cineva “de-al nostru”, există suficienţi cioclii care se proţăpesc, în acele zile, în fruntea clasamentelor. Au pana muiată în formol.
Pe unele din blogurile zise evanghelice, sinuciderile, accidentele auto, crimele şi înmormîntările sunt o pîine albă de mîncat.
Orice urmă de decenţă e dată uitării.
Am citit şi comentariile de acolo. Este absolut jignitor cum îţi răspunde Daniel Brânzei. Este scandalos de-a dreptul.
Referitor la 
postarea ta, sunt perfect de acord cu ce scrii.
Unul comenta, dîndu-ţi răspuns, că te invită la nunta Silviei. Păi înmormîntarea e nunta? Nu cumva era vorba de întîlnirea sufletului ei cu Domnul? Nu pentru aia s-a pregătit?
Mama mea a fost o femeie foarte credincioasă. Cînd a fost să o înmormîntez, popa ortodox, care avea în grijă cimitirul, şi al cărui nume era, culmea! Vrăjitoru,  nu mi-a dat loc de veci decît laolaltă cu avortonii şi sinucigaşii, pentru că mama era baptistă.  Şi pe Corneliu Almăşanu l-au înmormîntat tot acolo, lîngă ea. Am scris pe blog. Crezi că de-alde Brânzei sau alţi pastori au crîcnit la chestia asta? Ei sunt creştini de vodevil, de mucava, de spectacol, de şampanie fără alcool. Nu-şi şifonează ei imaginea pentru tilicarii cerului.
Mulţi tineri nu vin la biserică din cauza lor, aşa cum, pe vremuri, nu veneau din cauza popilor ortodocşi, majoritatea plini de păcate lumeşti.
Pe Silvia Tărniceriu am cunoscut-o cîteva clipe din viaţa asta. Am fost puternic impresionat de modestia şi credinţa acestei surori. Ea n-avea nicio legătură cu circul pe care îl vezi, dar ar fi iertat şi asta, pentru că mi-a dat impresia că era gata să ierte pe toţi.

Se pare că, între timp, comentariile, la care făcea trimitere Lia şi le-am citit şi eu, au fost şterse. Oare de ce nu mă (mai) mir?

 

 

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Căderea spre cer&8221;

  1. Da. Aveam un coleg de facultate. Am făcut armata. Omul avea o faţă mirată, deşi nu se mira niciodată. Ştii cum i-au pus porecla, nu? Miru. Şi aşa a rămas! 🙂

Comentariile nu sunt permise.