Cît la sută e din Duhul

Ce am scris mai jos e, de fapt, un răspuns de-al meu la un comentariu. Îl copiez aici pentru că atinge un punct foarte important. Mulţumesc anonimului care mi-a scris, pentru că mi-a dat prilejul să explic nişte lucruri la care, altfel, nu m-aş fi gîndit.

Mitică 2, devine supărătoare insistenţa dumitale de a comunica cu ceilalţi sub acoperirea anonimatului. Pentru că tot vorbeai de Marius Cruceru, pe care evident că îl admir din multe puncte de vedere, să ştii că avea curiozitatea să afle cu cine stă de vorbă, chiar dacă ceilalţi, cititorii, nu erau informaţi. Mi se părea şi mi se pare o abordare corectă.

Acum, legat de Duhul Sfînt: dragul meu Mitică 2, blogul meu nu e amvon. Nu e un blog inspirat în sensul pe care l-ai spus. Mie mi s-ar fi părut o luare în deşert a lucrurilor sfinte ca să afirm contrariul. Ai perfectă dreptate. Ar trebui să fiu un isihast ca să pretind că scriu şi fac totul în Duhul. Cum poţi să practici mistica pe blog, te-ai întrebat vreodată?
Poate că eşti obişnuit cu abuzul de trimiteri de genul celor care, orice fac, spun că e de la Duhul. Ei ştiu mai bine şi vor răspunde pentru orice vorbuliţă de acest gen.
E periculos să te joci cu Duhul Sfînt şi să-L iei în deşert.
Nu, blogul meu este al unui om care mărturiseşte că-L iubeşte pe Hristos şi atît. Restul, aşa deplorabil cum spui că este, vine de la mine.
Mai mult, trebuie să-ţi mărturisesc, Mitică 2, că laudele mă deprimă. Înjurăturile mă motivează şi cele mai bune texte pe care le-am scris, din varza de zi cu zi, sunt tocmai acelea provocate de alţii.
Fac blogul printre picături. Scriind repede, nu-mi ia timp mult. Am un program încărcat şi sunt un om simplu şi, zic eu, deschis, care spune tot ce-i trece prin minte la un moment dat. Asta nu înseamnă că sunt infailibil (dacă aş fi inspirat de Duhul, aş fi!) sau că am dreptate de fiecare dată. Dacă un mic procent din ce scriu se adevereşte şi tot e ceva. În rest, nu e vorba decît de o stare, de un gînd, de o părere. Îţi place, vii şi a doua oară, nu, nu mai vii deloc sau mai rar.
Te superi că sunt unii, puţini de altfel, care m-au admirat. Şi Hitler a avut cîţiva, aşa încît… :)
Dacă dumitale, Mitică 2, ţi se pare că ai trimitere de sus să mă educi, să mă pui la punct, s-ar putea să ai dreptate în ce te priveşte, dar în cazul meu e cam degeaba tot efortul.
Dumnezeu are nevoie de oameni curajoşi, aşa cred eu. De aceea, cu toată dorinţa dumitale de a te exprima în public, te rog să te faci cunoscut în adevărata identitate sau să nu te mai oboseşti să scrii aici.
Dacă nu va mai urma un comentariu de-al tău, eventualii cititori ai acestor rînduri vor înţelege şi, generoşi cum îi ştiu, mă şi ne vor ierta.
Să auzim numai de bine.

 

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Cît la sută e din Duhul&8221;

  1. Rasvan, imi esti tot mai drag cu fiecare zi care trece si cu fiecare postare. Putini sint cei care isi folosesc neuronii (daca au) in zilele noastre. Sint pline bisericile cu persoane care doar se caciulesc pe linga pastori ca sa se simta si ei bine, bagati in seama si importanti.De asta bisericile sint asa cum sint. Keep going bro (sa folosesc si eu jargonul copiilor mei). Good job.

  2. Rasvan,
    Mitica2 ori e bine intentionat ori ba. Dupa aplombul cu care scrie as zice ca e prins de un duh de bit, dar daca gresesc il rog sa ma ierte…
    Eu cred ca simt totusi de unde bate vantul, e o mixtura, daca intelegi, pe aici… o mixtura care nu si-a aratat fata niciodata. Incep sa cred ca unele dintre personajele si/sau proprietarii de blog care vorbesc despre credinta crestina si in fapt au veleitati atat de vadit de lumesti, urmaresc cu totul altceva. Daca te-as acuza de ceva, pe tine, in primul rand ar fi faptul ca fara sa ma vezi vreodata ai binevoit sa vorbesti cu mine, ba mi-ai trimis si niste materiale importante pentru mine, la un moment dat, prin mail, asadar increderea pe care ne-o acorzi noua cititorilor, poate ca intr-un fel a trecut de un prag al riscului… Acorzi incredere omului dupa cuvintele sale… Si totusi este justificabila increderea pe care o acorzi: din cate bag seama il slujesti pe Hristos nu doar cu credinta goala, ci si cu fapta. Deocamdata tu esti medic si ca vrei sau nu, eu cred ca tu esti un doctor din aceia care aduce alinare fara a baga mana in buzunarul omului. Mai departe, faptul ca uneori iti simti miselia, si bine faci, dovedeste realism: caci lupta pentru mantuire nu a fost castigata de niciunul dintre cei in viata, ea e castigata dupa ultima suflare. Cred personal ca starnesti ura unor bloggeri care mai bine ar face, pentru ei, sa-si dea in petec odata, caci eu am ostenit de cand astept sa recunoasa lepadarea care ii anima. Hristos nu e bussiness, nu e rock, nu e curvie, nu e reverie, nu e job (si nici un Iov englez), nu e idolatrie, nu e ecumenism, nu e calcare de lege. Asa cum spui tu despre blogul tau nu o poate face altul mai nimerit. Nici nu ai pretins ca ai fi vreun vicar. Nu te mai scuza. Sper totusi ca Mitica2 e de buna credinta… altminteri treaba lui ce este si pe noi nu ne priveste.

  3. Dragă Mia, dacă alţii au avut o carieră de succes, noi sigur avem una de curaj. 🙂
    „Keep going bro…” La noi numai în filme vorbesc oamenii aşa! Îmbrăţişază-i şi din partea mea, chiar dacă expresia are un caracter mai general. 🙂

  4. Dragă Daniel, mărturisesc că fac parte din categoria aia de medici, iar asta mă ajută să trăiesc într-o comunitate de oameni nu foarte mare, fără să se uite lumea chiorîş la mine. Medicina de aici, după cum ştii, ca mulţi dintre compatrioţii noştri, a ajuns o tarabă ordinară. Dar nu e numai asta. Oamenii pe care-i ştiam eu s-au dus, iar mediul medical a devenit unul de afaceri.
    Contactul cu viaţa grea, cu suferinţa fizică şi morală a multora din bolnavii cu care vin în contact, moartea care stă în umbra paşilor fiecăruia din ei, odată trecuţi de uşa intrării, m-au măcinat, încet-încet. Am pierdut naivităţile din tinereţe, am devenit mai aspru, mai rugos, inclusiv în limbaj.
    Volutele artistice despre moarte, ieşite din gura acestor mari manipulatori de oameni care sunt pastorii de azi, (evident, nu toţi!), mă dezgustă şi mă provoacă. Creştinismul bombastic m-a ţinut mult timp departe de biserica Lui.
    Am să povestesc, în curînd, prin ce am trecut cînd am aflat, prima dată, că în biserică au fost securişti.
    Şi eu cred cu tărie că mai sunt. Ai văzut cum se adună şi se întăresc pe poziţii cei care ne împing, încetişor, în braţele catolicismului şi a ereziilor de tot felul.
    Ca şi tine, sunt un sentimental şi uit tot. Nu m-aş culca noaptea avînd în inimă nici cea mai mică fărîmă de ură.
    Ipocrizia din lumea noastră şi impostura din mediul în care lucrez nu o pot uita decît scriind, citind şi iubind ceea ce Domnul mi-a mai îngăduit să ating, fără să se ofilească.
    Cît despre păcate şi greşeli, le mărturisesc zilnic.
    Mitică 2? Nu ştiu, Daniel… N-a mai scris.

  5. De curaj nu am prea dus lipsa, mi-a adus si necazuri dar si satisfactii. Cel mai important e ca pun capul pe perina si dorm linistita. Si copiii mei m-au vazut si ma vad zilnic asa cum sint, fara fatarnicie si ipocrizie. Sint mindra de ei ca nici ei nu accepta orice li se spune de cei din fata. Sint binecuvantata chiar daca multi ma considera oaia neagra din aria mea.

  6. Dragă Răsvan,
    doresc să fac o reparație, când am vorbit despre mișelie, am avut în vedere relația fiecăruia dintre noi cu Mântuitorul: starea noastră e becisnică și vrednică de pedeapsă. Așa că sper că ai înțeles. Cine știe, poate ne-om vedea… cine știe…
    Îți mulțumesc mult pentru sinceritatea și cuvintele tale doctore! Dumnezeu să te binecuvânteze și să știi că m-am mai gândit la un defect al meu citind ce ai scris tu mai sus, că nu îți place lauda! Nu am să te mai laud niciodată frate, fiindcă nu vreau ca buzele mele să fie poarta căderii unui suflet scump lui Hristos.

Comentariile nu sunt permise.