Secta din care mă trag (7)

Un aspect care ţinea de lipsa informaţiei şi, mai ales, de ocultarea ei, a fost povestea turnătorilor la securitate.

Nu-mi amintesc să fi fost cineva din cei care au colaborat cu fostele structuri care să se fi ridicat din bancă şi să fi mărturisit, de bunăvoie, în faţa adunării, că şi-a vîndut, sistematic, coreligionarii.

Strînşi cu uşa, împinşi din spate, de teama unui scandal mai mare, a mîrîit cîte unul o scuză penibilă, de doi bani, care n-a convins pe nimeni.  

Ulterior, odată cu dezvăluirile din cartea lui Daniel Mitrofan, “Pigmei şi uriaşi”, lucrurile au luat o întorsătură urîtă pentru anumite persoane aflate, ani de zile, în vîrful ierarhiei baptiştilor de pe la noi. La un timp după aceea, lui Daniel Mitrofan i s-a interzis accesul la dosare şi dezvăluirile au încetat.

Autorul a fost aproape linşat pe anumite bloguri aşa-zis evanghelice, fiind acuzat de prozelitism pentru gruparea baptiştilor de la Oradea. Cartea a apărut în preajma alegerilor pentru conducerea Uniunii.

În acel an, Otniel Bunaciu, fiul unuia dintre colaboratorii dovediţi cu trecut de poliţie politică a fost ales în fruntea Uniunii Baptiştilor Români. Omul era de la Bucureşti. Fără a fi transfug, făcuse studiile la Oxford, în cea mai neagră perioadă a regimului Ceauşescu: ultimii ani dinaintea revoluţiei din decembrie. 

Uluitor a fost că, în ciuda evidenţei, dovediţii nu s-au clintit din jilţuri, (cazurile Ţunea, Bunaciu, Ţon şi Talpoş au fost, pentru mine, perlele negre ale gradului de nesimţire la care pot ajunge aşa-zişii copii ai Domnului), sau au mărturisit cu jumătate de gură şi doar în parte despre rolurile jucate de ei în piesa trădării.

Poplăcean, un star din vechea gardă, (şi vechi prieten de-al lui Iosif Ţon), asupra căruia s-au făcut presiuni să recunoască colaborarea cu securitatea, executa, în continuare, deplasări lunare la Barcelona, unde le ţinea predici despre Hristos baptiştilor români plecaţi la muncă în Catalunia. La Sibiu, o adunare în jur de trei sute de oameni, grijulie să nu i se ştirbească imaginea, stătea strîns unită în jurul cîrmaciului iubit. 

Ceea ce n-am înţeles şi nu voi accepta niciodată este bîlbîiala care a însoţit povestea. Diversiune sau nu, prostia şi incultura majorităţii comentatorilor, care a invadat spaţiul public, au ţinut loc de perdea de fum şi au discreditat orice posibilă acţiune viitoare de punere a adevărului în drepturi. Judecata a fost lăsată în plata Domnului, iar lumea, uşurată, s-a întors cu voluptate la disputele despre basma. 

Din afară veneau semnale că imaginea şandramalei se clătina puternic şi că dărnicia sponsorilor s-ar fi putut subţia, pe măsura prelungirii scandalului, aşa încît elementul constructiv, despre care vom mai avea prilejul să vorbim, a primat în faţa spiritului demolator al dreptăţii. Mi-am dat seama că între biserică şi lume nu există nicio deosebire şi că pe frontiera de demarcaţie au mîncat-o cîinii. 

Aşteptarea masei credule, rugativă şi plină de dragoste tremurătoare, pentru ca aceşti ticăloşi să se pocăiască şi să fie primiţi, din nou, în rîndul baptiştilor, de unde nici nu fuseseră daţi afară, mi s-a părut o mascaradă şi o blasfemie.

Am copiat ceea ce era mai rău în lume şi am adus în biserică. A funcţionat din plin frazeologia tocită de atîta purtat, pe cale să-şi piardă pînă şi urma de adevăr care mai pîlpîia în miezul cuvintelor.

În acest peisaj putred şi sulfuros am asistat şi la scene de un straniu absolut. Publicitatea pe care a făcut-o Dănuţ Mănăstireanu dosarului de urmărit la securitate a fost prefaţată, dacă pot spune aşa, de mărturisirile lui Marius Cruceru despre colaborarea tatălui său. Numele acestuia a apărut în dosarul respectiv.

Am avut tot timpul impresia că gestul lui Cruceru a fost, cumva, forţat de aceste dezvăluiri ce se anunţau ca iminente. În contextul ipocriziei generale, sacrificiul orădeanului a părut tragic şi singular.

Întîlnirea de la Arad, din vara lui 2008, un soi de copie a scenei împăcării din Africa de Sud, după anii de apartheid, a fost finalul jalnic al unei piese lamentabil scrise şi mizerabil trucate. Din cîte ştiu, Otniel Bunaciu n-a semnat niciunul din documentale finale. 

Şi pentru ca tabloul să fie complet, am avut încă o dată certitudinea că, active sau nu, reţelele au rămas neschimbate.

Cadrele de nădejde de ieri, ca nişte ruine pierdute în dunele de nisip aruncate de vînt în ochii proştilor, au acţionat şi vor acţiona de cîte ori se vor simţi ameninţate din afară. O vor face din inerţie, fără comandă şi fără plată. Minciuna i-a legat pentru vecie.

Experienţa mea cu tandemul Poplăcean-Ţon, despre care am scris cîteva postări cu ocazia aşa-zisei exorcizări la care au luat parte amîndoi la Sibiu, mi-a demonstrat că maşinăria, chiar neunsă şi în adormire, poate fi urnită, de la nivelul cel mai înalt, acţionînd după vechile principii ale motorului în doi timpi şi a plăcii turnante numită alianţă evanghelică: ameninţă şi striveşte.

A fost pentru prima dată cînd am regretat că m-am făcut baptist. 

-Va urma-  

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;Secta din care mă trag (7)&8221;

  1. Am auzit afirmații de genul: așa erau vremurile, nu puteai activa în biserică fără autorizația sistemului communist, fără colaborare cu ei, etc. Dealtfel, John Bunzan de ce-a fost închis?…
    Un frate a pus o-ntrebare la noi la adunare, întrebare ce mi-a dat fiori: CUM S-AR FI PREDICAT EVANGHELIA DACĂ APOSTOLII AR FI AŞTEPTAT AUTORIZAŢIE DE LA SINEDRIU SAU AUTORITĂŢILE ROMANE?

  2. Asa s-a intimplat si la penticostali, si-au ales un om de-al lor care sa studieze dosarele securitatii si sa scrie o carte, si-au ales tapul ispasitor care trebuia sacrificatat, si-au ales momentul cel mai oportun cind sa apara cartea (conventia bisericilor pent. din America ca sa se faca cit mai multa publicitate), prelatii au intocmit o lista cu ei unde au semnat ca n-au facut pact cu securitatea (ca doar era mai usor ca atunci cind au semnat ca lucreaza cu ei), au scos un om in fata cu priza buna la public ca sa spuna ca cineva le-a furat lada cu zestre, iar multimea, inclusiv eu, a crezut ca au facut-o sincer si ca intr-adevar vor sa repare ce s-a stricat in vremea comunismului. Dar de fapt, a fost un alt plan diabolic, la care au participat „mai marii”, unii cu buna stiinta, iar altii din nestiinta si ignoranta. Intimplarea a facut sa fiu si eu prezenta la acea conventie, prima si ultima, ca acum sa pot sa derulez filmul si sa-mi dau seama ca totul a fost o mascarada. A fost putina tulburare atunci in multime, mai marii au aruncat osul si ei stateau pe margine desfatindu-se fara rusine de cei ce trageau de os. Acum stau linistiti, curati ca lacrima. Au uitat un lucru, Dumnezeu vede tot, cunoaste tot, descopera adevarul celor Cel slujesc cu scumpatate, iar la vremea hotarita de El vor da socoteala.

  3. Eu am văzut cum visează cîinii, Lidie, pentru că am avut unul adevărat. Fac exact ca omul: mişcă din mustăţi, latră în somn şi mişcă din lăbuţe.
    Despre cum visează hienele ar trebui să ne spună bisericile care au avut metafore din astea.

  4. Draga Rasvan, cred ca o sa raminem dezamagiti din nou… ele n-o sa ne povesteasca noua visele pentruca sintem prea mici si ne’nsemnati in ochii lor.. Ce este cel mai trist ca multi vad ce se intimpla si totusi nimeni n-are curajul sa vorbeasca, ba mai mult ii protejaza. Este problema lor in fond daca nu se vor trezi. Poate ei sint cit se poate de treji si au ales sa slujeasca la doi stapini. O fi uitat ca la sfirsit plata se primeste numai de la unul.

  5. Oameni buni, reiau cele spuse: dacă somnul raţiunii naşte monştrii, somnul monştrilor naşte raţiune?
    Cu o completare absolut necesară: să nu uităm că monştrii dorm cu ochii deschişi! Vezi Ciclopul… 😦

  6. Lidie, exact în ziua când cu predica ”lada de zestre”, dl Ton a trecut la străjeri. Nu a fost o coincidență deloc, ci o deturnare de atenție. Un alt act în aceeași piesă. Dacă ascultătorii n-ar fi fost în ebrietate spirituală, ar fi existat ”riscul” să înceapă o pocăință de la predica aia, Petru L a fost sincer în opiniile lui. N-a fost cazul, somnul este profund.

  7. Marinel, din monstri n-are cum sa iasa numai monstrii , dar eu mai sper ca n-or fi toti monstrii. Strig cu speranta ca vor auzi cei ce nu sint si doar dorm la un loc cu ei, vor vedea unde sint si vor striga dupa ajutor. Mai mult ca sigur ca se vor trezi in primul rind monstrii si vor alerga dupa cei ce le-a stricat somnul, dar noua trebuie sa ne fie frica numai de Domnul. Ei se cred tari, ca doar si Goliat a ris de David cind s-a apropiat de el, dar degeaba, tot David a invins. Asa ca le uram bun venit in cimpul de bataie! 😀

  8. „Nu-mi amintesc să fi fost cineva din cei care au colaborat cu fostele structuri care să se fi ridicat din bancă şi să fi mărturisit, de bunăvoie, în faţa adunării,”
    Din cite am auzit la Windsor in Canada, cu vreo citva ani in urma, Ioachim Tunea s-a ridicat si a marturisit in fata bisericii cu lacrimi si cu mare parere de rau despre felul cum si-a trait viata in colaborare cu fostele structuri. El a multumit lui Dumnezeu din toata inima ca I-a mai dat sansa sa se pocaiasca aici pe pamint ca sa nu ajunga in iad o vesnicie intreaga. Domnul s-a indurat de el.

  9. lidieluptx:
    @”Asa s-a intimplat si la penticostali”…. Nu tocmai, daca anecdotica e adevarata. Cica, imediat dupa revolutie niste penticostali (probabil mai tineri) au scos biroul afara in strada presedintelui [de-atunci] P. Bocheanu (el fusese presedinte de pe la mijlocul anilor ’60 si pina la Revolutie si -bine’nteles- informator). Iata deci ca penti ar fi facut mai mult decit noi, baptistii, fara sa astepte legea nu stiu carei lustratii.
    PS- Un baptist mai mucalit, anti-deconspirator- mi-a spus cu un ton serios: „au fost intelepti penti ca au tinut unul singur in biroul ala atita ani. S-a minjit doar unu’; baptistii au minjit mai multi”. Drept sa spun nu m-am gindit atit de departe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s