Întrebări tulburătoare (2) Oraşul fantomelor

Un eveniment cu implicaţii majore în viaţa spirituală a credincioşilor ortodocşi şi, de ce nu, al românilor, în general, a fost acordarea port-mortem a titlului de cetăţean de onoare al oraşului Baia Sprie părintelui Iustin Pârvu.

El a fost ctitor al celor două aşezăminte monahale de la Petru Vodă. A fost o victimă a gulagul comunist timp de 16 ani, îndurînd calvarul de la Suceava, Aiud, Sighet, Gherla, Baia Sprie, Piteşti, Jilava, Periprava şi Canal.

Nimic mai firesc, am spune, ţinînd cont de faptul că la Baia Sprie, în minele de plumb, părintele Iustin Pârvu a avut parte de un adevărat infern, într-un “tablou apocaliptic, fiind apreciat ca unul dintre cele mai dure locuri de muncă obligatorie din perioada regimului comunist care au funcţionat pe teritoriul României.” (1)

Şi cu toate astea, lucrurile s-au complicat dramatic. Institutul Elie Wiesel a dat un “comunicat de presă prin care dorea blocarea acordării titlului de cetăţean de onoare Părintelui Iustin Pârvu.”(2)

Din materialele publicate se poate deduce că defunctul fusese acuzat de “promovare de mesaje rasiste, xenofobe şi antisemite”, fiind considerat de Institutul Elie Wiesel “o persoană nedemnă de promovare”.

Cînd am scris anul trecut despre vizita mea la cele două mănăstiri de la Petru Vodă, însoţite de fotografii, am amintit şi de revista scoasă sub egida acestora, numită Atitudini.

Tot atunci v-am spus că, bun bazat pe mania mea de a cumpăra tot soiul de tipărituri, am luat majoritatea numerelor pe care le-am găsit.

Răsfoindu-le, nu sunt foarte mirat de acuzaţiile celor de la Elie Wiesel.

Multe din materielele de acolo sunt departe de limbajul politic corect cu care ne-am obişnuit şi, de multe ori, ne-a devenit o a doua natură.

Şi acolo abundă frazeologia de lemn. Departe de mine să fac o cenzură a celor citite. Oricine e liber să cumpere şi să se instruiască.

Trebuie să gîndeşti, să judeci în contextul istoriei recente şi oarecum mai vechi, să corelezi scrierile unora cu ale altora şi să-ţi faci singur o idee despre cum stau lucrurile.

Să te pui şi de o parte şi de alta a baricadei: şi de partea evreilor, şi de cea a foştilor legionari sau simpatizanţi ai legiunii, care au fost martirizaţi în lagărul comunist.

Să nu pierzi din vedere că lumea, globalizată, a devenit un sat mai mare.

Oamenii gri vor zice că adevărul e relativ; că problema e de mică importanţă; şi că oricum, nu vom rezolva noi, într-o generaţie, ce n-au reuşit două milenii de istorie.

Un răspuns cvasi-diplomatic este dat, în revistă, de preotul Mihai Andrei Aldea:

Părintele Iustin a mustrat relele din Neamul Românesc. Cu dragoste faţă de Români. A mustrat relele de la Sîrbi sau Ruşi. Cu dragoste faţă de Sîrbi şi Ruşi. A mustrat relele de la Evrei. Cu dragoste faţă de Evrei. Cine nu înţelege asta are grave probleme de gîndire”.

Nu comentez ultima frază a textului de mai sus. Trăim în vremuri în care devii nefrecventabil, vorba lui Băsescu, dacă faci aluzie la neamul celui pe care îl acuzi de toate relele.

Mi-am pus de multe ori întrebarea: a rămas Iustin Pârvu un simpatizant legionar pînă la sfîrşitul vieţii sale? Eu zic că nici n-avea cum să fie altfel. Sunt convins că nici Eliade, nici Cioran, poate nici Noica nu şi-au uitat sau renegat trecutul.

Şi, cu toate astea, au fost considerate mari valori ale culturii noastre.

A fost, după părerea mea, un blestem pe capul acelei generaţii.

O greşeală pe care mulţi au ispăşit-o în chinuri cumplite în închisorile comuniste. Alţii au scăpat, suferind în exil. Majoritatea au murit. Unii sunt revendicaţi ca sfinţi ai închisorilor.

Un trecut tulbure ce părea stins e pe cale să dea, politicianist, în clocot.

Trebuie să fii un om fără simţire să nu te cutremuri citind despre ororile prin care au trecut oamenii aceia.

Cum tot atît de cumplite au fost şi consecinţele ideologiei lor din anii interbelici, crimele politice, holocaustul şi tot ce a urmat.

Cu toată dragostea pe care o port celor numiţi de mulţi ca fiind duhovnici ai neamului, cu toată compasiunea pentru suferinţele şi martirajul lor, cu toată admiraţia pentru credinţa lor neabătută în Dumnezeu, trebuie să accept, cu durere, că fantomele trecutului, oricît de sfinte, nu pot deveni fantomele de onoare ale unui fantomatic oraş european.

1. Rev. Atitudini, nr. 30, septembrie, 2013

-VA URMA- 

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Întrebări tulburătoare (2) Oraşul fantomelor&8221;

  1. „Cu toată dragostea pe care o port celor numiţi de mulţi ca fiind duhovnici ai neamului, cu toată compasiunea pentru suferinţele şi martirajul lor, cu toată admiraţia pentru credinţa lor neabătută în Dumnezeu, trebuie să accept, cu durere, că fantomele trecutului, oricît de sfinte, nu pot deveni fantomele de onoare ale unui fantomatic oraş european.”
    _____________________________________________________________
    Ba se pare ca pot deveni ! S-au primit niste propuneri, s-a votat in consiliul local (din cate stiu eu in unanimitate), s-au respectat toate legile in vigoare, iar Iustin Parvu a devenit cetatean de onoare al orasului Baia Sprie. Fireste, oricine este liber sa conteste orice!

    Inteleg perfect contestatia Institutului Elie Wiesel, care in fond are grija ca greselile trecutului sa nu se mai repete si au privit in acest sens doar catre ce i-a interesat direct, respectiv catre declaratiile antisemite, xenofobe si rasiste ale Parintelui Iustin Parvu. Si mie personal mi-au parut unele texte ale Parintelui xenofobe sau antisemite.

    Inteleg si deciziile celor care l-au propus ca cetatean de onoare si ale celor care l-au votat. Au privit catre ce i-a interesat si pe ei direct, catre sfintenia Parintelui, catre suferinta nedreapta la care a fost supus, catre dragostea sa pentru Romania.

    Care este deci problema ?! Ca mai niciodata nu exista multumire unanima in urma unei decizii?… Foarte rar se intampla acest fenomen. Ca fiecare priveste unde ii convine iar pentru unii este o alegere total neinspirata, in timp ce pentru altii una minunata si absolut justificata? Asa se intampla in general. Cert este insa ca daca cetatenii de onoare ai unui oras ar trebui sa fie acceptati de toate organizatiile sau de toate persoanele care isi spun cuvantul, probabil ca rar am mai avea cetateni de onoare ai unor orase….

    Nu cred ca daramarea statuilor sau retragerea unor titluri, ne pot elibera de fantomele trecutului. Marsalul Antonescu nu are statui si nici nu este cetatean de onoare al unui oras, dar este foarte prezent in constiinta romanilor. Cred ca eliberarea de fantomele trecutului se poate produce doar cand vom accepta ideea ca nici cele mai idealizate sau condamnate personaje ale trecutului, nu au fost doar albe sau doar negre, ci si-au avut nuantele lor de gri. Cand vom accepta ca Maresalul Antonescu a facut sau a spus si lucruri bune si rele, ca si Parintele Iustin si ca si multi altii…. Pana atunci Institutul Wiesel este liber sa vopseasca doar in negru, consilierii locali doar in alb, iar aceste culori sunt culorile favorite ale fantomelor care ne bantuie!

  2. „poate nici Noica” -> Povestea Gabriel Liiceanu într-un interviu [*] că l-a întrebat pe Noica privind trecutul său legionar: pur şi simplu, Noica n-a dorit să vorbească despre acest subiect.
    [*] Interviul l-am citit în “Estul naivităţilor noastre” (27 de interviuri); nu ştiu dacă mai găsesc respectivul pasaj.

  3. Că tot este „în temă”, ai auzit de propunerea legislativă iniţiată de Crin Antonescu şi doi deputaţi PNL, prin care modifică OUG nr.31/2002 [*], aplicând prevederile acesteia nu doar fascismului, ci şi legionarismului (în mod explicit)?
    O prevedere destul de sensibilă este interzicerea „(promovării) în public a cultului persoanelor vinovate de [….] desfăşurarea în public a unei activităţi temporare sau permanente, în scopul promovării ideilor, concepţiilor sau doctrinelor fasciste, legionare (!), rasiste ori xenofobe”.
    [*] „Privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”. Propunerea legislativă o poţi citi şi pe site-urile ortodoxe „incorecte politic” – cum le numeşti tu (ex: Saccsiv).

    P.S.: Tot astăzi, un deputat PSD a iniţiat un proiect de lege pentru declarea Înălţării Domnului drept o „sărbătoare legală nelucrătoare” 🙂

  4. Avem o problemă de fond. Nu doar de natură morală , dar și teologică: contradicția antagonistă (sic!) dintre antisemitism și „frica de Dumnezeu”. Ea nu doar că e insolvabilă, ci cu atît mai evident, ea se și autodizolvă prin…inexistență. Prin inexistența de jure și de facto a „fricii de Dumnezeu”.
    Iustin Pîrvu face parte din categoria „Mă interesează, dar nu mă impresionează!”. 😦

  5. „Fantomele trecutului”…
    Vreau sa-ti dau un citat „Astazi vei fi cu Mine in rai „il stii ,toti il stim..
    Ei acum sa privim invers .
    Este un verdict dat de o Autoritate Divina d’accord ! Ei fiindca de o vreme tu c-am privesti si rasfoiesti prin trecutul tau ,iar Marinel prin vietile „sfintilor ” conducatori de biserici ,fara sa ma lungesc mult fiind un comentariul vreau sa zic ; -a fost -sa dus ,nu ma gandesc ca nu ne trebuiesc amintirii dar sa avem cosmaruri din cauza lor Nu ,un hotarat nu .
    Spuneti voi care biserica (ortodoxa ,catolica ,baptista ,penticostala ,etc.) l-ar fi acceptat pe acest tilhar MEMBRU ,sau care din conducatori religiosi de astazi sar Lauda pe la evanghelizari ca-l au ca enorias .
    Sunt putini… ,sau eu nici nu am citit undeva o descriere a trecutului omului acestuia ,tu ai un dar extraordinar a descrie chiar si din imaginatie poate ,poate !!!
    Este un exemplu putin scos din contextul descris de tine dar ramane elocvent si pentru decizia luata de Domnul si pt viitorul nostru impreuna cu ;
    -ortodoxsi sau catolici care vor fi mantuiti
    -penticostali sau baptisti (nici aici nu-i prea clar care vor trece puntea ,sau daca vor sta laolalta )
    -sau oricine altcineva pe care Domnul hotareste „Si tu vei fi cu Mine in paradis ”
    O zi fara cosmaruri tuturora !

  6. Dragă Tudor, am aflat despre iniţiativa legislativă a PNL-ului lui Crin Antonescu după ce am scris postarea. Am fost gînd la gînd.
    Nu ştiu dacă legea se va vota şi cum va arăta în forma ei finală, dar acum pot spune că îngrădeşte libertatea de gîndire şi expresie. Lasă loc liber interpretărilor de tot felul şi poate declanşa o vînătoare de vrăjitoare în toată regula.
    Nici nu vreau să mă gîndesc la asta.

  7. Dragă Viorel, am citit mult despre Iustin Pârvu şi multe ziceri de-ale sale. Personaj fascinant, într-o Românie aflată pe marginea dezastrului. Pe mine m-a impresionat prin complexitatea personalităţii sale. Aş fi vrut să-l cunosc. Cînd am fost la complexul de la Petru Vodă, puteam să mă înscriu pe lista de aşteptare şi să-l văd în seara aceea, dar nu mai puteam pleca cu maşina înapoi, pentru că şi ziua e dificil de mers prin rîpile alea.

Comentariile nu sunt permise.