Întrebări tulburătoare (3) Evul Mediu postmodern

În urmă cu mai bine de şaptezeci de ani, Dumitru Stăniloae făcea nişte afirmaţii extrem de tranşante privitor la ortodoxia românilor. Şi, în general, delimita net ortodoxia de alte forme de slujire a lui Dumnezeu.

M-au impresionat prin acurateţea demonstraţiei, dar şi prin mulţimea axiomelor.

Mă întreb dacă afirmaţiile sale sunt de actualitate, iar dacă da, cîte din ele?

Textul a fost scris într-o perioadă istorică greu frecventabilă. El trebuie privit şi sub acest aspect. Naţionalismul şi ortodoxia făceau parte integrantă din discursul legionar din acea vreme.

Abia cînd citesc intransigenţa cu care erau formulate ideile, conceptele şi sentinţele îmi dau seama că n-aş vrea să se mai repete lucrurile.

Mă tem, însă, că ideile s-au păstrat intacte în mentalul colectiv şi că pot răbufni în orice moment.

Maşina de manipulare religioasă are la dispoziţie suficientă masă de manevră ca să inducă o stare de isterie colectivă, cu implicaţii dure pentru un sectant ca mine. Ea funcţionează şi la nivelul neoprotestanţilor, la o scară mai mică, dar frazeologia exclusivistă şi fără fond există şi în mintea noastră.

Revenind la afirmaţiile lui Dumitru Stăniloae, menţionînd hermeneutica în care trebuiesc citite, încep su fraza care mă irită cel mai mult (acum şi în rest, ele vor apărea cu litere îngroşate):

Poporul cel mai pătruns de spiritualitatea ortodoxă se dovedeşte cel român. El s-a născut creştin”. (1)

După care, în altă parte, scrie:

Se poate pune însă destul de serios întrebarea: cum e mai bine? Să alimentezi poporul cu textul scris al Evangheliei, sau cu textul nescris?”

După care dă un răspuns tranşant:

Şi cred ferm că puterea şi roadele propovăduirii nescrise a Evangheliei este superioară.”

Pentru mine, care am fost obişnuit de mic cu ideea că Scriptura nu trebuie să lipsească din casa niciunui creştin şi că trebuie citit din ea în fiecare zi, afirmaţia este de-a dreptul şocantă.

Stăniloae scria, mai departe, răspunzînd nedumeririi mele:

Chiar protestanţii şi sectarii care răspîndesc cu zel textul scris al scripturii, fac, în acelaşi timp, cea mai intensivă propovăduire orală.”

Frază cu care, lăsînd la o parte dispreţul cu care e scrisă, e greu să nu fim de acord.

Dar, ceea ce e mai interesant abia acum urmează. Citirea individuală a Scripturii poate duce, în final, la rătăcire:

De altfel, Biserica ortodoxă niciodată n-a oprit citirea scripturii de către popor.(…) Unde se citeşte Scriptura mai mult, întrebările sunt şi ele mai multe, setea religioasă e mai mare, neliniştea metafizică e mai acută şi de aceea şi pericolul rătăcirilor e mai iminent, ameninţînd continuu.”

În aceste condiţii, rolul bisericii e cu atît mai mare:

Propriu-zis trebuie să fie continuu într-o poziţie avansată faţă de credincios.”

Şi, ca un corolar, aşteptat, de altfel, Dumitru Stăniloae nu ezită să pună punctul pe I şi accentele acolo unde trebuie:

Propovăduirea Scripturii de către Biserică acumulează în ea şi Sf. Tradiţie, întreg adevărul creştin nealterat. Numai această propovăduire, cînd e vie, fereşte de rătăciri şi ţine poporul strîns lîngă Biserică. (…) Mai mult, poporul nostru a avut adevăratul înţeles al Scripturii, înţelesul moştenit…”

În încheiere, în şi spre onoarea sa, Dumitru Stăniloae încheie cu o frază de o mare frumuseţe:

Căci Scriptura, o dată gustată de un popor, întreţine în sufletul lui o sete continuu neastîmpărată de-a cunoaşte pe Domnul, de-a se apropia de El prin cunoaşterea Lui, prin cunoaşterea voii Lui.”

Dacă o personalitate gigantică a spiritualităţii româneşti gîndea aşa, cei de azi nu mai au nici măcar curajul să explice în ce stadiu se află, din punct de vedere creştin, naţiunea.

Poate că răspunsurile le găsim, mai degrabă, în stradă, decît în comunicatele oficiale ale bisericii ortodoxe române.

Ce înţeles creştin şi ce tradiţie pusă în fapt sunt ilustrate în aceste zile, privind circul penibil care ne aruncă în plin Ev mediu, cu prilejul pelerinajului la moaştele Sf. Parascheva de la Iaşi?

Poate că asta simte sectantul din mine: oroare, revoltă şi dispreţ (pentru o parte a clerului), dragoste şi milă pentru restul.

Mai bine şi mai gri era să tac.

(1) Dumitru Stăniloae, Ortodoxie şi naţionalism, 2011, pag. 76-85

Anunțuri

13 gânduri despre &8222;Întrebări tulburătoare (3) Evul Mediu postmodern&8221;

  1. „Poate că asta simte sectantul din mine: oroare, revoltă şi dispreţ (pentru cler), dragoste şi milă pentru restul.”
    _______________________________________________________
    Nici ortodoxul din mine nu este prea departe de asa ceva. 🙂 Inteleg insa si faptul ca nu tot clerul merita dispret, lucru care se aplica si in raport cu clasa politica spre exemplu. Nu este corect sa construim o singura oala mare 🙂 pe care sa o numim „cler” sau „clasa politica” si sa-i bagam de-a valma acolo pe toti, buni sau rai, cinstiti sau necinstiti, prosti sai inteligenti, etc. Ne plac insa generalizarile si cum va spuneam, doar culorile de alb si negru. 🙂

  2. „Naţionalismul şi ortodoxia făcea parte integrantă din discursul legionar din acea vreme.”
    __________________________________________________________________

    Deoarece ambele prindeau foarte bine la romani! 🙂 .La urma urmelor, pe aceste „carti” au mers si Vadim si Becalli in anii de dupa 1990 si asta incearca si in prezent diverse partide gen Noua Republica. Cu cinism s-ar putea spune ca prin nationalism , antisemitism sau xenofobie iti fabrici dusmanul, tapul ispasitor de care te fereste apoi liderul miscarii si miscarea in sine, iar prin religie iti confirmi ca tot ce faci tu (ura, dispret, neperceperea ca seaman de-al tau al celui care nu este ca tine) este minunat si absolut pe placul lui Dumnezeu. 🙂 .

  3. In anii de dupa 90 am vizitat impreuna cu un prieten mai multe manastiri din nordul Moldovei.
    Calatoream cu masinile si dormeam in corturi; a fost foarte fain.
    |Doua manastiri apropiate doua atitudini diferite;
    La una din ele unde am dormit peste noapte, prietenul meu a iesit dimineata pe prispa si citea Biblia.
    A aparut un calugar preot si vazandu-ne, s-a repzit la noi si ne-a certat; cine va da voua dreptul sa cititi Biblia? ia s-o vad; asta are stea si este de la deavolul… am impachetat si am plecat.

    Alta; era la Sihastrie, o mare multime de oameni a venit, ca se rugau oamenii noaptea pentru bolnavi; din Bihor, Cluj, Arad etc.
    Am ascultat ce vorbeau acestora printre multimi, erau multi preoti si calugari;
    Iata ce spunea un preot batran unor femei cucernice:
    Voi credeti ca daca veniti aici odata pe an si aduceti darurile voastre si va rugati primiti indata ceea ce cereti de la Dumnezeu? Aveti voi Noul Testament acasa? Da, au raspuns ele. Cititi voi in fiecare zi din el si va rugati? Nu prea parinte. Nu va asteptati la mare lucru atunci. Cautati sa cititi si sa impliniti…
    Ma rog, cam asta era; deci nu toti sunt la fel, dar este o racorire a sufletului cand auzi si vocea unui duhovnic, vorbind din partea lui Dumnezeu.

  4. Acum, cu biblia am două experienţe ciudate. Prima: am dat-o unui prieten ortodox. Era din cele mici, cu foaie de ţigară. După o zi mi-a adus-o înapoi. Era biblia protestantă. Aşa au învăţat ei, că noi citim altceva decît Cuvîntul lui Dumnezeu.
    A doua: am găsit, cu ani în urmă, la intrarea bisericii unde mă închin Domnului, o biblie exact ca prima, de care am vorbit mai sus. Evident, nu era aceeaşi. Cine ştie ce ortodox o primise şi de la cine şi, decît să o arunce, (teamă lăudabilă!), a adus-o la noi şi a lăsat-o pe prispă, cum fac mamele care-şi părăsesc copiii în maternitate şi fug să li se piardă urma.
    Biblia asta o am şi acum la cabinetul meu din spital. Rolurile s-au inversat. Ea m-a crecut pe mine ca pe un copil orfan.

  5. nu am stiut ca Domnul ne pazea peste noapte si intr-o manastire in care intr-adevar nu eram in siguranta, am aflat doar in dimineata aceea.
    Acuma el ne-a poruncit ca sa distrugem biblia aceea ori sa o ingropam in pamant…

  6. SCRIPTURA-I CARTEA DOMNULUI
    1. Scriptura-i cartea Domnului
    Ce starea poate Indrepta
    Deschisa si traita –aici,
    Ea fericirea poate da.

    R: O, sfânt Cuvânt, mesaj ceresc,
    Tu lumineaza pe pamânt,
    Ca multi din cei ce ratacesc
    S-ajunga sus, In locul sfânt.

    2. Pe paginile ei gasim
    Iubirea, mila Tatalui,
    Si cei pierduti prin ea
    Se-ntorc pe caile placute Lui.

    3. Ne-arata viata lui Iisus,
    Cum a murit si a-nviat;
    Suprema jertfa a depus
    Si viata vesnica ne-a dat.

    4. Scriptura sfânta El ne-a dat
    Si e izvor de fericiri.
    Când noaptea mortii va sosi,
    Lumina ei va straluci

  7. După cum trupul lui Cristos a fost și este sfânt, și trupurile celor ce au gustat ce bun este Domnului și L-au primit în Împărtășanie se îndumnezeiesc (există desigur o scară, o gradație a acesti uniri mistice). Moaștele sunt materie îndumnezeită, arvună și dovadă a învierii, o înviere a trupului și reunirea cu sufletul. Ilie a fost luat la cer în trup, Enoh tot în trup, iar pentru trupul lui Moise s-a împotrivit Arhanghelul Mihail tocmai Diavolului. Consecvent cu acestea, urmând cinstea pe care Dumnezeu o face omului întreg trup-suflet, și poporul creștin cinstește materia îndumnezeită a sfinților. Este exact creștinismul fără de cuvinte al lui Stăniloae. Cinstirea sfintelor moaște este propovăduirea nescrisă a Evangheliei, căci sunt cinstite doar rămășițele pământești ale celor care s-au unit mai abitir, mai hotărât și mai ales cu Hristos, unire nu doar la nivel de gând, abstractă, ci și la nivel de materie, căci și Hristos a îndumnezeit trupul cu care a urcat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Cinstirea moaștelor este o afirmare fără echivoc, deși scandaloasă, a dumnezeieștii Întrupări. Este faptul ce confirmă frumoasele cuvintele ale lui Stăniloae.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s