Diamantele de pe Saturn

Cînd încep discuţiile pe teme naţionale, e clar că treaba se împute internaţional. Cu natalitatea suntem, oricum, la pămînt, iar cu sporul natural, la doi metri sub el. Dacă o ducem tot aşa, românii vor fi o minoritate majoritară.

Ce nu vor face ghiorăiturile războinice şi cancerul frigului, vor avea grijă prietenii noştri, microbii.

În timp ce alţii îşi bălăcesc chiloţeii în apele calde ale oceanului, eu mă învecinez cu bacilul Koch, aflat într-o formă de zile mari, cu virulenţa maximă şi multirezistentă.

O să facem la iarnă nişte turte din vechiul Carpaţi, care avea nişte beţe bune de aprins focul în sobă.

Luăm şi lampa de gaz, aia cu burlui, cu care căutam Europa Liberă şi mutam canalele casetofonului cu coada de la linguriţă, că-mi căzuse butonul trecînd de sute de ori de pe o frecvenţă pe alta. Supravieţuim. Cu murături, zacuscă şi o bucată de săpun de casă.

Au spus că suntem un popor de antisemiţi. Dar asta numai în pauză, pentru că, în rest, ne urîm cu pasiune între noi.

Citisem undeva că masonii, care sunt ca ploaia de diamante de pe planeta Saturn, vor să distrugă naţiunile, familia şi pe noi înşine.

Aş putea să-l lămuresc că naţiunea a fost distrusă demult, de cînd magnatul rus a cumpărat pe Chelsea şi nu mai ştiu care şeic echipa foubourg-ului Saint-Germain.

Formaţiile engleze, fotbalul francez, maşina de război germană de dat goluri sunt o poveste. Toţi sunt acum brazilieni, argentinieni, turci, croaţi, sîrbi şi japonezi. Amestecaţi. Pasa lungă şi săritura la cap, alea au distrus masonii în Anglia, nu monarhia.

A mai rămas numai echipa noastră de legionari. Dacă unii au uitat că existau evrei pe lume, Antonescu a avut grijă să ne aducă aminte.

A trecut vremea cînd, pe malul Dunării, scotea nea Cocu Stavros, grecul, televizorul lui rusesc pe uliţă şi ne cruceam toţi puştii cum dă gol, folha seca, Edson Arantes do Nascimento zis Pele. Aia globalizare, nenică!

Acum, nu mai avem nici păduri, nici frunze veştede, nici greci, nici televizoarele ruseşti. Iar Pele nu mai joacă.

Asta mi-a amintit de-o întîmplare. Mi-a dat unul telefon deunăzi. A vrut să vorbească cu mama. I-am spus că nu se poate. M-a întrebat cine sunt. I-am spus că fiul. Atunci m-a întrebat în ce an s-a născut mama. L-am întrebat de ce. Ca să vă verificăm, a spus. Nu cumva sunteţi de la cablu? am bănuit. Păi dacă ştiaţi, de ce mai întrebaţi? Ca să vă spun că mama a murit acum trei ani, i-am zis. Îmi pare rău, dar nu uitaţi că mai aveţi trei zile să plătiţi cablul TV pe luna trecută, mi-a zis. Şi a închis.

Aşa şi Antonescu

Anunțuri