Dragoste tomnatică. Ghebele sau opinticii

O altă specialitate menită să testeze trăinicia cuplului sunt ghebele. Pentru cine n-a văzut cum arată în realitate un cal, ci doar l-a gustat în salamul de la supermarket, e bine să nu citească ceea ce urmează. Nu-i foloseşte la nimic. 

În fiecare toamnă, cînd ajungem în piaţă, în luna septembrie, nevastă-mea exclamă, cu bucurie în glas, de parcă ar fi văzut o rudă dragă, venită de departe, cu un pix şi un batic cadou în mînă: Uite! Ce de ghebe! Hai să cumpărăm şi noi! Aş vrea să le luăm pe toate, dacă am putea!

Din fericire, nu putem.

Anul acesta nu s-a pus problema dacă să luăm multe sau puţine, ci din ce mărime. Eu voiam mică, ea voia mare.

Aşa am reuşit să strîngem în jurul nostru o mulţime agitată de culegători profesionişti de ciuperci, care se împărţiseră în două tabere: una ţinea cu ea, alta cu mine. Domnul are dreptate! Ba doamna! se cunoaşte că femeia ştie mai bine! În final, am cumpărat din amîndouă.

Dacă iei zece kilograme de ghebe, ai toate şansele să nu încapi cu ele pe trotuar. Ocupă un spaţiu cu mult mai mare decît ai fi crezut şi-ţi lasă falsa impresie că ai făcut afacerea vieţii tale.

Acasă, pungile se înşiră de la intrare, pînă la bucătărie. E bine să le numeri, pentru că socoteala de acasă nu se potriveşte niciodată cu aia din tîrg.

Le-am pus pe masă şi am început disecţia. La cele mici, e ca şi cum ţi-ai face manichiura cu grebla. Cele mari, trebuiesc căutate de viermi.

Spre deosebire de gutui, aici şansele de a te întîlni faţă în faţă cu unul viu sunt mult mai mari. Zona de elecţie se află în talpa legumei.

Tradiţia spune că ghebele n-au viermi. Sunt oricînd gata să dezmint această aberaţie. Ale noastre aveau.

Aici e momentul să subliniez că o femeie credincioasă nu se răzbună. Indiferent ce gîndeşte, ea are capacitatea să-ţi surîdă dulce în orice împrejurare. Are generozitatea să le împartă pe cele pitice cu tine şi îţi apreciază ţinuta smerită cu care refuzi sacrificiul.

Curăţatul ghebelor îţi dă sentimentul, deloc fals, că timpul stă pe loc şi numai tu îmbătrîneşti.

Mult după miezul nopţii, ajungi la uşă şi dai de ultima pungă, mai mare decît toate celelalte dinaintea ei, şi ai vrea să o scoţi, discret, pe scara blocului.

Atunci auzi o voce dragă din urmă care îţi şopteşte: Nici să nu te gîndeşti, dragule! Ochii sperie, mîinile bucură.

Şi afli, cu stupoare, că nu era critica raţiunii pure, ci glasul ei.

 

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Dragoste tomnatică. Ghebele sau opinticii&8221;

  1. 😀 😀 Ma bucur ca nu mi s-a facut parte din acesta „dragoste tomnatica”, insa doresc ca celor ce li s-a dat… sa se bucure din plin cind vor gusta din ea.

  2. La bucatarie trebuie sa fim cu multa bagare de seama; sotiile totdeauna stiu mai bine!…si mie imi place treaba asta foarte tare.

Comentariile nu sunt permise.