Icoane noi, ispite vechi

Întrebarea asta mi-a amintit de o întîmplare din anii trecuţi. N-o să rezolve problema, mi-e teamă că o s-o încurce şi mai tare. 
Eram un grup mai mare, din care făceau parte şi fete. S-a nimerit să fie toate foarte frumoase. 
Plecasem să vedem toate mănăstirile din Nordul Moldovei, pe jos. Făceam pauză seara, cînd trăgeam la noi acasă, la Târgu Neamţ. De fapt, aşa se făceau excursiile, cu pasul, nu cu maşina.
Într-o zi, am ajuns la un schit mititel, cu doar patru călugări, numit Icoana Nouă. Exista şi una veche, la doi kilometri, de-aia îi zicea aşa. În plină pustietate. Pînă la Mrea Neamţ sunt cam 10 kilometri, drum forestier, prin mijlocul pădurilor.
Drum cotit, pe marginea pîraielor, printre dealuri, prin poiene,… o minunăţie.
La schit, nici ţipenie. Erau orele amiezii. Iarbă înaltă, plină de flori de toate culorile. Albine, o bisericuţă ca de jucărie, cîteva chilii, toate vopsite în albastru ca cerul.
Am intrat în bisericuţă. Un altar cu iconiţe împrăştiate peste tot, de parcă Dumnezeu dădea pasenţe. O Psaltire deschisă pe pupitru şi alte volume, toate vechi, legate în piele, închise şi puse sub ea.
După o jumătate de ceas, ne-am plictisit şi am luat-o la picior, înapoi spre Mrea Neamţ. La nici zece minute de mers, ne-a depăşit un călugăr, înalt, firav şi tînăr.
Probabil stătuse ascuns în chilie. A trecut pe lîngă noi cu capul în piept, ca o vijelie.
Fetele, nu şi nu, să mergem după el să-l întrebăm cînd pleacă autobuzul spre oraş.
Cu cît mergeam noi mai repede, cu atît fugea popa mai iute. Pînă la urmă, l-am pierdut din ochi. Alerga, bietul de el, ca de ispită grea. Pentru că e lucru ştiut, ispita vine prin femeie. 
Acum, din punctul nostru de vedere, Dumnezeu ne-a adus la schit. Din punctul lui, nu ştiu, dar înclin să cred că dimpotrivă. 
Pentru noi a fost o binecuvîntare, pentru el a fost ispită. Noi ne-am bucurat, el s-a întristat.
Lui i-a dat, în schimb, Domnul, picioare mai bune, ca să scape de păcat… 

iar nouă să prindem, din urmă, maşina… 

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Icoane noi, ispite vechi&8221;

  1. Despre rugăciunea domnească se ştia de mult că e tradusă oarecum impropriu – sau că se subînţelege îngăduirea ispitei.
    Cât priveşte povestioara simpatică, de unde ştiţi de unde venea călugărul? Şi de unde ştiţi de ce fugea? Poate ca să nu smintească fetele. 🙂 Vorbesc serios, în adolescenţă m-am îndrăgostit de un călugăr. 😳
    Să vă zic şi eu o istorioară cu un sfânt, a fost ispitit de o profesionistă, se rupea femeia-n figuri, iar călugărul i-a zis: bine, hai s-o facem chiar aici! – erau afară. Ea s-a ruşinat 😛 I-a răspuns că ar fi bine să meargă înăuntru, că-i vede lumea. La care, sfântul zice: păi dacă afară ne vede lumea, înăuntru ne vede Dumnezeu. Prostituata de lux s-a călugărit, iar sfântul i-a devenit duhovnic. Efrem Sirul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s