Ai noştri tineri…

Unul zice: „… am citit destul de multişor…”,

în timp ce altul afirmă cu tărie, în altă parte:

…sunt istoric… stiu mai multa istorie a comunsimului decat stiu toti comentatorii acestui site la un loc…”.

Primul are un stil îmbîcsit, cu fraze din care nu poţi înţelege mare lucru.

Al doilea scrie în sentinţe, are păreri ferme despre aproape orice ţine de viaţa spirituală, îţi arată calea şi, la urmă, încheie cu un “pa şi pusi” devastator.

Intereasant e că amîndoi sunt tineri.

Primul zice (nu contează cui şi de ce):

“… cred că nu ati inteles ce problema am ridicat eu datorită a ceea ce văd…”,

sau

Când spun “argumente” mă refer nu la alte afirmații nesusținute de argumente și simple răspunsuri iarăși îmbibate cu catalogări, desigur amestecate cu vorbele Domnului Isus.”

sau, mai ales, în turbăciunea-turbăciunii:

Este diferit a studia de a face ce au făcut fetele.”

Fraza arată de parcă autorul ei ar fi tradus din română în română cu Google Translate.

Dincolo de orice argumentaţie, de dreptate sau de nedreptate, de adevăr sau de minciună, rămîne felul în care îţi exprimi ideile şi bruma de modestie care trebuie să te însoţească în orice demers.

Se pare că celor doi intelectuali le lipseşte instinctul de conservare.

Nu de alta, dar nu ştii niciodată cine vine la cină, ca să parafrazez un film celebru. S-ar putea să descoperi că albul e negru şi negrul e alb.

Nu poţi să ştii cine sunt comentatorii din “Cetatea de piatră” şi cîtă istorie cunosc, cum e tot atît de riscant să-l întrebi pe taica Mănăstireanu, la “Trezirea spirituală” de seară,  dacă ştie ce înseamnă legalism sau fundamentalism.

Şi, pentru că tot veni vorba despre scrisori scrise şi deschise de cine nu trebuie, închei şi eu, în stilul clasic şi fundamentalist al zilei:

A bon entedeur, salut!

 

Reclame

12 gânduri despre “Ai noştri tineri…

  1. Sincer…m-aţi pierdut pe ici pe colo. Şi aş dori să mă ajutaţi…dacă aveţi bunăvoinţa şi mai ales timp (aici stau şi eu foarte prost uneori şi mai ales în ultimele zile).
    Nu am înţeles cine a făcut afirmaţia: „„…sunt istoric… stiu mai multa istorie a comunsimului decat stiu toti comentatorii acestui site la un loc…”.

  2. Nu-i nicio problemă, ne regăsim uşor. 🙂
    E vorba de comentariul pe care-l puteţi citi accesînd link-ul de mai jos:
    http://cetateadepiatra.wordpress.com/2013/10/26/o-sambata-muzicala-de-istorie/#comment-4811

    Iar dacă vreţi să vă spună şi dumneavostră pa şi pusi, puteţi citit aici:
    http://cetateadepiatra.wordpress.com/2013/10/26/o-sambata-muzicala-de-istorie/#comment-4825

    Evident, afirmaţiile nu-i aparţineau lui Marinel Blaj, care e la fel de ignorant ca şi mine, după părerea dlui Tim. E adevărat, Marinel fiind cu şase luni mai mic ca mine, mai are timp să înveţe. Cu mine-i mai nasol. 🙂

  3. Acum mi-e mult mai clar…
    Vă mulţumesc pentru ajutor.

    Sunteţi simpatic ce spuneţi despre dumneavoastră şi Marinel Blaj. Aveţi şi dumneavoastră timp să mai învăţaţi şi vârsta nu e o limită. Citeam despre un profesor arădean care pe la vârsta de 70 de ani s-a apucat să înveţe limba mandarină. Sau chineza?

    Apoi…din câte cunosc eu dumneavoastră sunteţi din zona moldovei. Vă mărturisesc că nu am o problemă individuală cu vreun moldovean nici măcar cu personajul Andrei C. faţă de care m-am adresat cu câteva regionalizme. Ceea ce mă deranjează e doar faptul că el nu vrea să recunoască nişte realităţi şi că a greşit. Duce lucrul acesta până la extremă anume la minciună.

    Am văzut apostrofarea dumneavoastră şi am acceptat-o.

    Să nu uităm că şi Dănuţ Mănăstireanu e tot din zona moldovei şi mai anume de la Iaşi dar e un om pe care-l respect şi-l apreciez. Vă mai pot da şi alte nume dar nu cred că e nevoie.

    Oi fi eu arădean da’ îi avem şi noi pe ai noştri.

    Mai mult decât atât…las loc şi în dreptul meu de posibilitatea de a mă înşela şi a greşi.

    Cu stimă şi respect…

  4. Fireşte că e loc de învăţătură (de minte! :)), dar Marinel va avea mereu şase luni în plus pentru studiu faţă de mine.
    Referitor la limbile străine, chestia cu mandarina i se potriveşte lui, că are bosa limbilor. Eu prefer să o mănînc, nu să o învăţ. 🙂
    Geografic vorbind, e adevărat, respir, teorietic, acelaşi aer cu dl. Mănăstireanu. Între noi aerele diferă. 🙂
    Referitor la Andrei Croitoru, am comentat la Teofil pe blog care e părerea mea despre videoclipul acela. Nu sunt de acord cu ce spunea Andrei, dar nu văd de ce s-a repezit atîta lume bună în capul lui. Şi nu oricine, ci o adevărată baterie de baştani ai blogurilor, care au pus artileria grea pe puşti.
    Ştiţi, e prăjitura prea mare, videoclipul a făcut prea mare vîlvă şi fiecare vrea să guste o firimitură, chiar şi de pe jos. 🙂
    E clar că Andrei Croitoru e tînăr şi o ţine pe a lui precum găina maţu’, dar asta e vîrsta… Şi catîrii, cînd îmbătrînesc, o lasă mai moale, dar nu de tot, v-o spun din proprie experienţă. 🙂
    Marele lui handicap este frazarea. În loc să scrie în fraze scurte, preferabile subiectului respectiv, în care „execută” pe bietele fete :), el are un stil alambicat, cu care îl pierde pe interlocutor pe parcurs.
    În rest, are dreptul la opinie. E blogul lui.
    Ce mă amuză e cu cine se pune „bine”, cu taica Mănăstireanu şi admiratorii săi. Aici îl plîng, s-ar putea să iasă şifonat rău. Din cauza asta, simpatia mea, indiferent de păsăreasca în care scrie, e de partea lui, de partea celui slab.
    Vă mulţumesc că m-aţi vizitat şi aţi avut răbdare să citiţi postarea şi comentariile.
    Cu stimă şi respect.

  5. Bun…referitor la Andrei C.

    Dumneavoastră spuneţi: „În rest, are dreptul la opinie. E blogul lui.”

    Eu zic: aveţi dreptate…e blogul lui şi are dreptul la o opinie. Dar dacă blogul lui e PUBLIC atunci publicul are dreptul să-şi exprime PUBLIC pe blogul lui dezacordul cu ideile lui.

    Mie mi-a restricţionat comentariile şi asta mă duce cu gândul la regimul dictatorial comunist.

    Apoi…v-am (mai) vizitat de câteva ori şi am citit unele dintre articolele dumneavoastră. Cu certitudine o voi mai face. Când nu voi fi de acord cu ceea ce veţi scrie voi fi în dezacord cu ideile şi nu cu dumneavoastră. Şi vă voi lăsa şi dumneavoastră libertatea de a fi în dezacord cu ideile mele.

  6. Mi se pare corect ceea ce spuneţi în ceea ce priveşte comentariile. Dar nu vă promit nici eu că vi le voi posta pe toate. Uneori mă fac că n-o aud nici pe nevastă-mea. 🙂
    Problema e că blogul lui Andrei era doar o şoaptă, şi nu pui tunetul pe el, scriind postări pe blogul propriu, cum au făcut cei despre care voi scrie cîteva cuvinte mai jos.
    La început l-a luat în primire Teofil, care e blînd şi liniştit din fire ca o fată mare. :). A urmat Dyo, care e un om cu mult caracter, dar care mai dă şi pe dinafară cînd îi fierbe oala.
    A urmat însuşi Mănăstireanu (era să scriu „însuşi panul”, cum spunea unul din personajele celebre din trilogia istorică a lui Sienkiewicz :)), care l-a mototolit pe puşti ca pe o pungă cu bomboane de lapte topite. Mă rog, avea legături cu familia fetei şi s-a deşteptat cocoşul roşu din el.
    Deci, eu nu la comentarii mă refeream, ci la blogurile celor trei de mai sus.
    Nu mai spun că, într-un comentariu, ameninţa şi Alin Cristea, măscăriciul de serviciu, să adune material şi să tragă el concluziile (era să spun apa!), ceea ce, trebuie să recunoaşteţi, e mult, mult peste ce poate şi ce este Andrei Croitoru.

  7. Dragă Răsavane, eu încă mă recomând degrabă iubitoriu de singurătate și degeaba irosire între fețele lumești! Sunt foarte supărat de ani de zile… și acum în ultima perioadă am mari supărări iar… și nu se mai opresc supărările, așa e când altă cale n-are Dumnezeu să te îndrepte…
    Am să încep cu o constatare, nu în bengaleză nici în engleză: ”dragostea nu caută folosul ei” zice apostolul Pavel… Și așa este! M-am judecat mult în ultimii ani, de multe ori și din cauză că sângele lui Hristos e zădărnicit de pastori hoți peste turmă… Am făcut multe păcate, și știam asta… și eram trist: îmi ziceam, nu mai e nădejde pentru mine la Hristos! Gata… Am găsit însă ceva, la mine, că din dragoste am coborât până la talpa sandalei… și am stat acolo, dezbrăcat de demnitate… aș fi putut să duc o viață îmbelșugată, lipsită de griji, dar inima m-a ținut și m-a coborât în atâta smerenie că îmi era mie rușine de mine, ce să le mai fie și altora… Și totuși dragostea mea m-a adus aici… adică, să renunț la tot și să ajung scârba societății! Bun, vei întreba că unde vreau să ajung, iată unde:
    Oameni ca domnul acela, pomenit a fi istoric venerabil, ucid mișelește turma lui Hristos, o pecetluiesc și oile se risipesc, vinovate și proaste! Glasuri ca al unui astfel de om alungă bucuria mântuirii și cheamă deă deznădejdea… Avem prea mulți pastori cu același glas, dar care suferă de o boală, orbirea! Și vreau să mă laud că nu știu bengaleză sau mandarineză dar să-mi fie rușine că nu sunt ca Wurmbrand sau Ștefan cel ucis cu pietre… însă am dragoste și am tot! Dragostea acoperă toată neștiința mea și totul răul pe care l-am făcut și atunci când voiam binele, și mai ales Hristos a fost Acela care îndurându-se de neștiința mea mi-a dat știință, și cu știința asta eu pot birui orice înțelepciune lumească! Omul acela mi-a amintit că mulți părăsesc biserica din cauza unor verdicte ca ale lui, atunci când pentru vina lor ei nu mai întrezăresc nimic! Ce bine că nu sunt și eu așa erudit ca domniile lor, dar sunt mai de folos decât ei, fiindcă am primit o sarcină, și mă achit de ea, așa mic cum sunt! Mai mult nu pot, și de aceea nu mi s-a încredințat mai mult… Dacă vrei, Domnul mi-a zis ceva în genul: Daniel, pe tine am să te pun să dai cu mătura, să speli pe jos… știu că faci treabă bună și că îți place! Și mi-a dat treaba asta! Așa că mă lupt să nu las microbii spirituali să se suie pe glezna celor mai drepți și mai deștepți decat mine! Dau cu clor, cu var și cu de toate! Sunt șef la deratizare! 🙂

  8. Dragă Daniel, frumoasă cantată! 🙂 Tu ţi-ai ratat epoca, ai fi fost cronicarul măriei sale, Daniel Ureche (nu după ureche! :)).
    Şi pentru revolta ta s-au inventat Tim-ii lumii acesteia. 🙂

  9. Eu nu-i fac apologie lui Alin Cristea. Aţi văzut foarte bine că se poate apăra (şi o face) foarte bine şi singur. Totuşi cred că ar trebui să vă oferiţi timp reciproc şi să cădeţi la înţelegere. E o părere personală şi sper că o să văd şi ziua aceea.
    Pe la 14:08 am plecat la muncă…schimbul doi…am fugit să nu pierd autobusul. La muncă mi-am adus aminte ce articol aţi scris şi nu mi-a plăcut. Şi anume „Ne va veni şi nouă rîndul”.
    Aşa că am să trec acolo…

  10. Dragă Corneliu, am învăţat ceva de la prietenul meu Marinel Blaj: să nu dau niciodată verdicte definitive, mai ales cînd vine vorba despre un om, indiferent cine ar fi acela.
    Numai Domnul ştie ce va fi, dar am înţeles gîndul dumneavoastră şi vă apreciez intenţia.
    Bineînţeles că ştie să se apere! Dacă n-ar şti, nu l-aş ataca. 🙂

Comentariile nu sunt permise.