Cronici mondene (99) Vasile Tomoiagă n-a murit, doar s-a ortodoxit

Ştirea bombă a anului, după opinia mea, este trecerea la ortodoxie a lui Vasile Tomoiagă.

Cum nu l-am cunoscut personal, mă abţin să fac comentarii legate de persoana sa.

Din ceea ce am citit pe blogul său de-a lungul anilor, destul de puţin, de altfel, mi-am dat seama că e un om cu o personalitate puternică,  bine conturată, un lider de opinie şi un intelectual în adevăratul sens al cuvîntului.

Decizia sa vă avea un răsunet imens în blogosfera evanghelică.

Din punctul meu de vedere, este de mare interes cum va evolua discursul său în lunile care vor urma şi care va fi atitudinea sa în ceea ce-i priveşte pe baptiştii lîngă care a stat de la vîrsta de 20 de ani.

În atmosfera destul de tensionată din ultima vreme, mă tem că gestul său va fi urmat de altele de acelaşi fel, chiar dacă în direcţii diferite.

M-aş bucura ca domnia sa să nu repete partitura lui Dănuţ Mănăstireanu, care se foloseşte de orice prilej pentru a mai trage o copită în dinţii şi aşa clătinaţi ai comunităţii evanghelice, din care a plecat spre anglicanii visurilor sale.

Gestul lui Vasile Tomoiagă este radical şi îl onorează, chiar dacă şochează.

El nu face parte din categoria fiţosului Cristian Barbosu, care a săpat, ani de-a rîndul, biserica baptistă, din interior, pentru ca, în final, să se declare liber de contract.

Nici din a lui Iosif Ţon, care a schimbat luntrea cu puntea: din prima, în care s-a clătinat o viaţă, a ajuns pe a doua, de unde s-a aruncat în cap.

Credeam că cea mai tristă veste din acest an va fi retragerea (sper că numai temporară!) a lui Marius Cruceru de la amvonul bisericii din Aleşd. Dar n-a fost să fie.

Sper ca gestul lui Vasile Tomoiagă, bine gîndit, din punctul lui de vedere, să nu declanşeze un val de imitaţii emoţionale, aşa cum se întîmpla, pe vremuri, după ce Goethe scrisese  „Suferinţelor tînărului Werther”.

În fond, Vasile Tomoiagă nu s-a sinucis, n-a murit, doar s-a ortodoxit.

 

Anunțuri

77 de gânduri despre &8222;Cronici mondene (99) Vasile Tomoiagă n-a murit, doar s-a ortodoxit&8221;

  1. Daca evanghelicii nostri nu se vor opri din mersul la vale, unul cite unu din cei ce mai vor sa urce, se vor despride dintre ei, ca altfel, risca sa-i duca puhoiul la vale. Probabil ca este vremea treieratului. Se alege griul din teasc. Eu ma intreb ce sint? Griu…neghina? Numai dupa roade se cunoaste pomul., altfel vorbele nu folosesc la nimic.

  2. Mda,
    Nici eu nu-l cunosc personal, dar nu cred ca un baptist ”convins” poate trece la ortodoxie cu una cu doua. Desi trebuie sa respectam alegerile fiecarui individ – e dreptul lor si sunt raspunzatori inaintea lui Dumnezeu – personal nu cred ca Vasile Tomoiaga ar face fata unei confruntari biblice intre ortodoxia lui si invatatura evanghelica. Pacat……

  3. Dragă Lau, eu cred că în mintea lui a avut loc, deja, această confruntare.
    Dar să fii convins că discuţii teologice vor urma, cu sau fără participarea sa. 🙂
    El a avut un comentariu foarte interesant la o postare de-a mea de pe 12 octombrie. Vasile Tomoiagă l-a scris pe 16:
    https://rasvancristian.wordpress.com/2013/10/12/intrebari-tulburatoare-3-evul-mediu-postmodern/#comment-24079
    Iată-l:

    „După cum trupul lui Cristos a fost și este sfânt, și trupurile celor ce au gustat ce bun este Domnului și L-au primit în Împărtășanie se îndumnezeiesc (există desigur o scară, o gradație a acesti uniri mistice). Moaștele sunt materie îndumnezeită, arvună și dovadă a învierii, o înviere a trupului și reunirea cu sufletul. Ilie a fost luat la cer în trup, Enoh tot în trup, iar pentru trupul lui Moise s-a împotrivit Arhanghelul Mihail tocmai Diavolului. Consecvent cu acestea, urmând cinstea pe care Dumnezeu o face omului întreg trup-suflet, și poporul creștin cinstește materia îndumnezeită a sfinților. Este exact creștinismul fără de cuvinte al lui Stăniloae. Cinstirea sfintelor moaște este propovăduirea nescrisă a Evangheliei, căci sunt cinstite doar rămășițele pământești ale celor care s-au unit mai abitir, mai hotărât și mai ales cu Hristos, unire nu doar la nivel de gând, abstractă, ci și la nivel de materie, căci și Hristos a îndumnezeit trupul cu care a urcat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Cinstirea moaștelor este o afirmare fără echivoc, deși scandaloasă, a dumnezeieștii Întrupări. Este faptul ce confirmă frumoasele cuvintele ale lui Stăniloae.”

  4. Răsvane, numai puțin!
    Numai puțin să ne aducem aminte de cîteva precedente atît la Vasile, cît și la alții.
    Pe la începutul anilor ’90, un evanghelic american cu un talent componistic incontestabil, după o perioadă relativ îndelungată de slujire efectivă printre evanghelicii din România (mai exact la Cluj), a virat-o brusc la ortodoxie. Să vezi atunci articole ortodoxo-naționaliste laudative. Dar nu numai, s-a și popit la ortodocși.
    După el a venit episodul anglican.
    După el, a venit episodul O.B.., care, născut ortodox, după o ucenicie îndelungată la curțile teologice evanghelice înalte (obținînd chiar și grade academice), s-a reîntors la ortodoxie, devenind cadru universitar în capitala Transilvaniei.Un alt as „cîștigător” în mîneca preoțească.

    Și iată-ne acum în fața virajului ortodoxofil a lui Vasile. Nu contabilizez reacția lui, a lui Dănuț și a AC-ului la apariția unui alt orizont barthimeic pe scena blogosferei evanghelice. Ține de trecut. Dar nu pot să nu mă gîndesc la scenarii mai mult decît sumbre ce pot apărea pe marginea acestei schimbări de macaz teologic, Avînd în vedere bagajul informațional (din lumea baptistă- ca fost membru la Dîmbul Rotund-Cluj) pe care-l deține Vasile, orice e posibil. Ferească Domnu!

    Întrebarea pe care mi-o pun e cum va armoniza teologia evanghelică cu cea ortodoxă?!? Faptul că ai citat din acel comentariu al lui pe marginea subiectului moaște, nu face decît să amplifice nedumerirea față de profunzimea ancorării lui în Cuvînt.
    Nu am nimic cu ortodocșii de rînd, de bună credință, manierați. Am o mare problemă cu sistemul. E unul INCOMPATIBIL cu învățătura Noului Testament. Asta e limpede pentru oricine!
    Dar despre asta, în altă parte, și cu altă ocazie.

  5. Nu-l cunosc pe Vasile Tomoioaga, nu ma indoiesc ca ar fi necredincios pe motiv ca a trecut la ortodoxie, nu spun ca a facut bine sau rau pentruca nu-i cunosc motivatia. Daca a facut-o cu dorinta sincera de a urma pe Hristos, noi cei de pe margini vom vedea roadele, daca nu, se va pierde in multime, cum au mai facut-o si altii inaintea lui, si o vor mai face. Cit despre mine vorbind, eu trebuie sa ma opresc din alergare, sa vad in Lumina Evangheliei daca urc sau cobor, considerindu-ma un urmas al Domnului Isus Hristos, si sa invat din experienta altora cit mai mult posibil. Drept sa spun, de multe ori mi-a trecut prin minte, ca mai bine m-as duce la biserica ortodoxa, caci macar acolo oamenii stau cu reverenta, avind o frica de Cineva. Dar cercetind adinc, gasesc ca eu n-am nevoie de un locas unde sa-mi aflu odihna sufletului, ci de Cel ce da odihna, ori pe El n-am sa-l intilnesc nici acolo. Ce ma mingaie pe mine, este ceea ce-i spunea Domnul Isus femeii samaritence ” Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.” (Ioan 4:23)

  6. Dragă Viorel, eu cînd am citit comentariul- pe care l-am reprodus mai sus-, nu m-am gîndit că Vasile Tomoiagă credea în ce scria acolo. Informativ, era perfect adevărat. Îţi spun eu, care tocmai citesc „Filocalia”. 🙂 Acum înţeleg de ce se temea prietenul meu, bunul Mitică Holhos. 🙂
    Tu cunoşti Clujul şi lumea evanghelică infinit mai bine decît mine, iar temerile tale sunt cu atît mai neliniştitoare.
    Acum, trec la alt subiect: a apărut cartea lui Liiceanu, „Dragul meu turnător”, despre dosarul lui de urmărire informativă. E foarte interesantă. Am citit trei sferturi din ea. Aştept şi de la tine să scrii una, după ce termini cu DUI-ul de pe blog. De fapt, ţi-am mai scris despre chestia asta.

  7. „Dar cercetind adinc, gasesc ca eu n-am nevoie de un locas unde sa-mi aflu odihna sufletului, ci de Cel ce da odihna, ori pe El n-am sa-l intilnesc nici acolo.”

    Dragă Lidie, tu judeci ca o femeie, ca o mamă, ca o credincioasă încercată. Eu zic că e corect ce spui şi că alegi ceea ce e potrivit sufletului tău.
    Vorbeam azi la telefon cu un bun prieten şi ne miram de cazul de care vorbim. Amîndoi am spus, parcă în acelaşi timp, că, în ceea ce ne priveşte, cultul baptist de care aparţinem este cel mai aproape de ideea noastră despre biserică. Cu toate imperfecţiunile, cu toate dezamăgirile, am fost de acord amîndoi că e o greşeală să-ţi schimbi religia după faţa oamenilor de care te loveşti la un moment dat.
    Eu am scris un ditamai serialul despre „Secta din care mă trag”. Nu mi-e ruşine că sunt baptist şi Îl rog pe Dumnezeu să mă ţină cu mintea întreagă pînă la capăt, adică să mor tot baptist.

  8. Cristiane, te cunosc doar dupa nume. Dar a fost o adevarata incantare pentru mine sa te cunosc prin intermediul acestui articol, scris intr-o maniera desavarsita, dupa umila mea parere… Ai pus punctul pe „i” fara inversunare, fara a improsca noroi, fara a judeca/acuza. Ai respectat dreptul unui om de a alege, indiferent daca esti de acord sau nu cu alegerea sa. Este o atitudine pe care o intalnim inspaimantator de rar… si din ce in ce mai rar…
    Asa dupa cum a exprimat si lidieluptx, eu ma bucur pentru Vasile daca aceasta „miscare” ii va folosi in cresterea spirituala. Si cred ca e mai bine sa nu cantarim noi credinta unui om, dupa criterii proprii, caci numai Domnul poate cunoaste cu adevarat inima omului!
    Eu am fost ortodoxa. Am ajuns sa fiu baptista in imprejurari pe care nu le voi pomeni aici. Dar intotdeauna am spus ca si ortodocsii, si neo-protestantii, ca si apartinatorii oricarui alt cult care are ca elemente centrale pe Dumnezeu si Isus – cu totii trebuie sa fim CRESTINI. Atata timp cat modelul nostru in viata e Isus, noi suntem crestini. Isus a creat o singura biserica a Sa – si aceea e formata din cei care au o legatura reala si functionala cu El; restul sunt create de oameni. Poate unuia i se potrivesc mai bine oranduielile ortodoxe; altuia, cele baptiste, penticostale, adventiste, catolice sau mai stiu eu care… Important e ca, atunci cand ne alegem drumul care credem ca e potrivit pentru noi, sa ne tinem cat putem de el…
    Ii doresc lui Vasile sa creasca spiritual! Si acelasi lucru ni-l doresc si noua, celorlalti! Indiferent de calea pe care pasim… Si sa nu uitam ca ar trebui sa privim nu la diferentele dintre noi ci, mai degraba, sa urmam sfatul Modelului nostru: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:34-35) Amin!

  9. Întrebare din sală: Vă mulţumesc şi eu pentru expunere. Aş fi curios să ştiu dacă, în iconomia mântuirii, atât din perspectiva lui Pascal, cât şi, dacă se poate, din perspectiva dumneavoastră, printre toate argumentele astea logice şi raţionale, printre toate demonstraţiile, dacă mai există loc pentru credinţă?

    H-R Patapievici: Întrebarea este foarte pertinentă. Dacă ordinele sunt separate printr-o distanţă de transcendenţă, cum ajungi să le uneşti? Răspunsul este credinţa. Credinţa este o facultate a sufletului care asistă fiecare din aceste etape de care am vorbit şi este mereu prezentă. Iar ea primeşte o articulare din ce în ce mai precisă şi mai articulată pe măsură ce trec de la un ordin la celălalt. Credinţa există inclusiv pe ordinul simţurilor. Nu pot acum să argumentez lucrul ăsta, dar ea este cu noi de la început, deşi n-o ştim, şi ne trezim cu ea, ca indispensabilă, pe măsură ce avansăm din ce în ce mai mult.

    Lumea asta, ca să stea, ca să aibă ţâţână, e prinsă în nişte cuie, din punctul de vedere al fizicii. Aceste cuie, şuruburi, sunt constantele universale ale naturii. Dacă o ţâţână ar cădea, dacă ar dispărea peste noapte una din constantele universale ale naturii, totul s-ar nărui. Ei bine, credinţa este ca şuruburile care ţin alcătuirea firii noastre. Ea e acolo, şi de-aia şi trăim. Dar, pe măsură ce trecem de la un ordin la celălalt, ne şi prindem de lucrul ăsta.
    http://mihneamaruta.ro/2013/10/30/patapievici-la-cluj-iii-textul-conferintei-despre-dovezile-existentei-lui-dumnezeu-si-rugaciune-cazul-fratilor-pascal/
    Un posibil argument al ortodoxirii lui Vasile !!!
    Scuze pentru copy si deranj .O seara placuta tuturor .

  10. Multumesc mult, pentru raspuns si pentru increderea pe care mi-o acordati. Da sint femeie, pe deasupra incercata, cea ce m-a facut sa nu mai fiu firava si sensibila in ale credintei, asta nu inseamna ca nu sint un vas mai slab. Dar pentruca multi din cei ce ar trebuie sa lupte, au pus armele jos si dorm de-a binelea, ma simt nevoita sa intru in lupta aceasta, care nu este de loc usora. Nu mi-e frica, Il simt pe El aproape, si simt ca asta este voia Lui, deocamdata, Daca Dumnezeu a hotarit sa vin pe acest pamint in corp de femeie, stie El foarte bine de ce, altfel sufletele inaintea Lui Dumnezeu nu se clasifica in functie de gen. Oricum, eu ma bucur ca sint femeie, si pe deasupra Ii multumesc Lui, ca l-a inspirat pe apostolul Pavel, sa limiteze domeniul de activitate a femeii.
    „Nu mi-e ruşine că sunt baptist şi Îl rog pe Dumnezeu să mă ţină cu mintea întreagă pînă la capăt, adică să mor tot baptist.” Aceasta fraza m-a linistit, in legatura cu proprietarul, dar rugaciunile mele nu se vor opri. Doresc ca El sa va calauzeasca in tot cea ce scrieti si faceti. Cit despre cultul baptist, nu sint straina de el, ba cunosc multi din interior (anii 78-83 am locuit in Cluj), dupa cum cunosc si ma cunosc multi din „secta penticostala” din care ma trag eu. Sint insa uimita ca ai nostrii au tras jaluzelele, nu se mai vede si aude nimic. Probabil sint in sac si cenusa. 😀

  11. Dragă Leontin, vă mulţumesc pentru comentariu şi link. Citisem primele două părţi ale conferinţei. Nici nu vă daţi seama cît de mult m-am bucurat să găsesc acum trimiterea la partea a III-a.

  12. Răsvan dragă, nici eu nu-l cunosc personal pe Vasile Tomoiagă, drept pentru care uimirea mea e oarecum în „acelaşi portativ” cu a ta. Dar…
    După aflarea veştii, nu ştiu de ce mi-a venit în minte un filosof, pe nume Berkeley. George. Cam prin secolele 17-18, dacă bine îmi amintesc (nu vreau să apelez la Google pentru precizie). Omul acesta a lansat în filosofie ceea ce se cheamă în termeni de specialitate imaterialismul. Dacă ar fi să rezumăm în cuvinte simple teoria lui, ea ar suna cam aşa: nimic nu există în afara simţurilor şi tot ceea ce ni se pare că există sunt doar idei în mintea celui care percepe. Mai rudimentar spus, în momentul în care mă întorc cu spatele la ceva, acel ceva nu mai există. Mă întreb: o mai fi existând baptismul pentru domnul Tomoioagă? Ca să nu mă întreb dacă o fi existând pentru Barbosu! 😀
    Acum, lucrurile sunt în realitate foarte triste, şi stau şi mă întreb dacă nu cumva acel „dragostea celor mai mulţi se va răci” nu începe să sune mai degrabă a „dragostea celor mai mulţi se va răTĂci”. Din exagerată… dragoste!
    Nu s-a ajuns oare ca doctrinele să fie confundate cu experienţele instituţionale şi din lipsa ori din excesul de aceste gen de experienţe să întoarcem spatele adevărului crezând că în felul acesta el nu mai există acolo unde l-am perceput până atunci? Şi de aceea să încercăm să-l căutăm în altă parte?
    Nemaivorbind de faptul ca a luat fiinţă acum câţiva (puţini) ani „Asociaţia preoţilor convertiţi”, condusă de fostul preot ortodox Florea Daniel Cristian (http://www.preoticonvertiti.ro/index.php). Să fie oare ceva ce ţine de… principiul vaselor comunicante? Şi nu e o întrebare retorică!

  13. „Ii doresc lui Vasile sa creasca spiritual! Si acelasi lucru ni-l doresc si noua, celorlalti! Indiferent de calea pe care pasim…”

    Mulţumesc pentru comentariu, dragă Sorina. Splendid mai ales în părţile unde nu mă lauzi. 🙂
    Calea pe care a păşit Vasile Tomoiagă nu e uşoară. Implică multe riscuri.

    Trebuie să-ţi povestesc ce-a păţit recent o cunoştinţă de-a mea, ortodox, de altfel.
    A fost invitat la o înmormîntare pe care n-a putut-o refuza. Acolo, cum se obişnuieşte la ortodocşi, i-au băgat sub nas o farfurie cu colivă.
    În timp ce mînca din ea, a dat de o ditamai coaja de nucă şi i s-a spart măseaua.
    Dă-i durere, ţipete… Nu mai spun că nu avea nici asigurare medicală, nici bani de dentist.
    S-a dus omul acasă, a luat un patent, l-a sterilizat, a tras două gîturi de palincă şi a scos ce-a mai rămas din măsea, ca în evul mediu. I-a curs sînge o jumătate de zi.
    Dar, tradiţia e tradiţie, şi n-avea încotro.
    La noi e mai greu să ni se spargă măselele, fără tradiţie, doar cîntînd pe cale… 🙂

    În rest, lucrurile stau exact cum ai spus tu.

  14. Dragă Marinel, eu zic să vii la noi, la vară, cu soţia, le lăsăm pe amîndouă singure cîteva zile şi noi ne facem un mic schit. Poiene nu găsim? Experimentăm şi vedem. Dacă treaba merge, îl aducem şi pe Mitică. 🙂

  15. Chiar nu merită efortul… Martirii zilei au ajuns cântăreții (cazul Corlan) și swingerii (cazul Tomoioagă). N-am nimic nici cu unii, nici cu alții, dar parcă există lucruri mai importante în biserică. Nu știu cum să zic, dar parcă, parcă, Isus Cristos a murit pentru ceva mai mult decât muzica din biserici sau nehotărâții în ale teologiei.

  16. „Curând mai vrei tu să mă îndupleci…” 😀 Păi, nu la schit sunt eu acuma, cu soţia plecată? Da’ poienele parcă m-ar tenta! Ce să mai zic de experimente… 😉

  17. Cristiane, nu te-am laudat, doar am constatat… cu mare placere, e adevarat! 😉
    Imi pare rau de cunostinta ta… dar sa stii ca dintii se pot sparge nu doar cu o ratacita coaja de nuca din coliva. Eu am fost pe punctul sa o patesc de la… un pandispan… cu nuca, evident… 😀 Asadar, nu cred ca acest incident a avut oaresce legatura cu traditia… asa cum nu cred ca „initiativa” bietului om – de a trage o dusca zdravana de tarie – o sa ii fie contabilizata la capitolul „pacate”, pentru ca a fost un caz de forta majora… si asa a platit, bietul de el, cu o masea si niste mililitri buni de sange… cu sau fara alcool, tot „in gestiunea” lui erau… 😀
    Poate ca ai – cumva – dreptate si, in lipsa traditiilor, dintii nostri sunt mai in siguranta… 🙂 Dar doar in ce priveste coliva! Pentru ca dinti sparti… de altii se gasesc, din pacate, si cu traditie, si fara… 😉
    Nici eu nu il cunosc personal pe Vasile (ca si in cazul tau, i-am auzit doar de nume). Si ma tot intreb ce l-a manat, oare, spre a porni pe drumul care l-a condus spre acest final: ortodoxirea. O fi fost vorba tot de dinti? Sau de intrebari la care a cautat raspunsuri… negasite? Sau poate ca, pur si simplu, a simtit nevoia „sa schimbe” macazul pentru a aduce un nou suflu de viata credintei sale? Poate ca „dragostea dintai” pe care a avut-o i-a „cerut” o improspatare?…
    Duminica, la biserica, am avut o conversatie cu… un pastor tanar. La un moment dat, a remarcat ca, in titulatura bisericii pe care o frecventez, apare cuvantul HARVEST (recolta). Dorind sa faca un joc de cuvinte si referindu-se la „vremea secerisului” pe care o pomenisem eu mai inainte, zice: „E vremea sa fie culeasa recolta, pana si numele de HARVEST sugereaza asta!” Raspunsul meu a fost: „Aici nu e vorba de recolta Harvest sau … (numele bisericii), ci de recolta lui Dumnezeu!”
    De ce am pomenit despre asta? Pentru un singur motiv: „Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă.” (Luca 15:7) Daca asa a simtit sufletul lui Vasile ca se apropie mai mult de Dumnezeu, e mai bine sa ii respectam Domnului dreptul de a cantari acest lucru. Si sa ne rugam ca aceasta decizie sa fie spre inaltarea spirituala a lui Vasile si a intregii lui familii!
    Umbla un citat pe net: „Cine ii judeca prea mult pe oameni, nu mai are suficient timp sa ii iubeasca!” Eu zic sa ne iubim unii pe altii si sa dam dovada de smerenie, neconsiderandu-ne mai presus decat altii. Nu, Imparatia nu va fi plina de ortodocsi. Nici de neo-protestanti. Nici de catolici. Nici de… Imparatia va fi plina de sufletele celor care Il iubesc pe Dumnezeu. Cu toata inima. Acesta va fi singurul criteriu de selectie. Punct.
    Daca as avea putere, as face o singura minune in lumea asta: i-as umple pe oameni de iubire. Iubire de Dumnezeu si de oameni. Caci din aceasta lipsa ne vin toate relele. Si te asigur ca, din aceasta iubire, ar tasni numai cantece de fericire, lauda si multumire de pe buzele noastre! Indiferent de confesiune… 🙂 Iar maselele noastre ar fi in cea mai mare siguranta… 😀

  18. Eu v-as propune altceva. Ce-ar fi, Marinel si Rasvan, sa va luati nevestele, sa treceti oceanul si sa petreceti o vacanta in inima Texas-ului, ca sa mai uitati putin de plaiurile mioritice. Si ce este mai frumos oare, decit sa participe la bucuria voastra si nevestele.
    „le lasam pe ele singure” nu suna bine, nu uitati ce s-a intimplat in gradina Eden. 😀

  19. Dragă Sorina, tu l-ai abstractizat pe Vasile Tomoiagă. Asta pentru că nu-l cunoşti, exact ca şi mine. Numai cei care îl cunosc de ani de zile pot spune ceva despre el şi transformarea lui.
    Lucrurile pe care le scrii, foarte frumos, de altfel, sunt universal valabile. Nici blogurile nu ne lasă, de cele mai multe ori, să simţim cum bate inima celor care le scriu. Vezi că omul în cauză e inteligent, citit, realist, dar toate astea nu ajută la nimic. Faptul rămîne fapt. Ce va urma, vom vedea. Dacă nu din partea lui, din a celorlalţi. Nu mă aştept să urmeze analize peste analize, pentru că n-au mai rămas pe net tipi care să facă aşa ceva. Pastorii se ocupă cu pusul de bărbi, prietenii îl vor sufoca din dragoste, iar duşmanii îl vor sfîşia din principiu. Noroc că toate astea nu se vor petrece decît virtual. În fond, Vasile nu a plecat să predice Evanghelia la canibali, ci a trecut, cu sau fără surle şi trîmbiţe, de partea religiei majoritare a acestei prea-ortodoxe ţări. Nu e eroul nostru, pînă la urmă, va avea trecerea lui prin arcul de triumf al sectanţilor întorşi la dreapta credinţă. După ce momentul acesta de glorie va trece şi ora lui astrală se va consuma, Vasile Tomoiagă va deveni unul din cei 90% cetăţeni creştini din naştere ai acestei ţări, de la primul botez, că la al doilea a renunţat.

  20. Vasile are multe probleme. Dar una, din punctul meu de vedere, cu profunde și durabile implicații: cele de credibilitate.
    Un traseu precum ortodox-baptist-ortodox e nu doar contorsionat, dar e și controversat. Biblia e explicită referitor la astfel de migrații. Nu ne putem refuza întrebări cvasiexistențiale precum:
    Cînd a avut loc adevărata convertire a lui Vasile?!?
    Care au fost rațiunile primei convertiri: de natură rațional-teologice sau eminamente emoționale?!?
    Ce raptusuri teologice au intervenit ca să explice revenirea la matca inițială?!?
    Ce va face cu hermeneuitica salvării prin har (care e vădit contrapusă celei prin fapte), cu cea a relației nemijlocite dintre credincios și Dumnezeu ( care vine în conflict cu cea ortodoxă) ?!? De care din ele se va dezice?!? Căci cu ambele e imposibil… 😦
    Multe alte interogații se pot și se vor pune pe marginea unei astfel de turnuri neașteptate.
    „O față rîde, o față plînge!”
    Care și a cui?!?

  21. Mă uit pe postarea lui Vasile Tomoiagă despre swing-ul de la baptiști la ortodocși. Lăsând la o parte ce spun Barthimeu și Doru Radu – cu care (și mă refer la amândoi) sunt de acord – eu unul rămân cu o impresie mai degrabă de dezgust față de cele spuse de Vasile acolo tocmai pentru că el, pare-mi-se, nutrește aceleași sentimente față de evanghelici. Și asta dintr-o dată. Infatuarea pe care o degajă postarea lui Vasile mă face să mă gândesc că omul are probleme cu propria imagine; adicătelea, cred că după ce s-a analizat o vreme în oglindă (în aia de pe perete) a ajuns la concluzia (care-i doar o impresie) că arată mai bine în ochii altora în calitate de ortodox decât de evanghelic. Și, iaca, făcu mutarea.

  22. Dragă Viorel, să-ţi spun o poveste.
    Trebuia să aranjăm cu locul de veci pentru mama la cimitirul din oraş. Nu era decît unul şi ăla ortodox. Eram cu nevastă-mea. I-am spus popii că suntem baptişti şi că mama a fost la fel. Ăla a zis ceva despre Luther şi masonerie, apoi a trecut la americanii care ne distrug credinţa strămoşească. Carmen se uita urît la el, eu tăceam şi păream conciliant, numai să scap odată de el. Popa se opreşte brusc între naos şi altar şi-i spune lui Carmen: Tu se vede că eşti baptistă din naştere, iar bărbatul tău e ortodox, dar l-ai convins să treacă la sectanţi. (Evident, lucrurile stăteau exact pe dos, dar popa nu era în ziua lui de clarviziune maximă.)
    Apoi îmi spune: „Dacă vii la noi, te fac consilier la biserică. (Îţi dai seama, biserica cimitirului! :)).
    Am spus că am să studiez problema. 🙂 (Realizezi ce-ar fi fost să încing cu ăla o discuţie teologică printre icoane, cu nevastă-mea gata să-i sară în gît? :))
    Am rămas neconvertit pînă în ziua de azi.
    Acum, la cît de capabil e Vasile şi la cît de mare Clujul, s-o găsi şi pentru el un loc în ierarhie, din moment ce pentru un amărît ca mine şi tot se punea de-un consilier la cimitirul din tîrg, nu? 🙂

  23. Sper, draga Razvan, ca nu interesele functiei – cum ne lasi sa banuim – l-au motivat sa treaca la ortodoxie. Daca, pe de alta parte, argumentele teologice l-au determinat sa schimbe barca m-as bucura sa ni le comunice si nouă. Ca o fi fost dezamagit de evanghelici, asta e – si eu sunt, de multe ori, dezamagit din cale afara si nu trec la ortodocsi – dar sa ajungi sa respingi doctrine evanghelice fundamentale (mantuirea prin har, preotia tuturor credinciosilor etc) mi se pare ingrozitor. Pavel i-ar spune: ”O, nechibzuitule, dupa ce ai inceput prin Duhul vrei sa sfarsesti in firea pamanteasca?”

  24. ,,Dacă treaba merge, îl aducem şi pe Mitică. ”
    Asi fi tare onorat , draga Rasvan !
    … va trebui sa incep sa-mi las sa creasca barba ?
    …o sa ma primiti chiar daca eu am obiceiul sa ma scol devreme?
    ..o sa ma primiti si cu… trambita ?

  25. Dragă Lau, am început să citesc noul lui blog, la care am dat link în finalul postării.
    Scrisul său are parfumul scrierilor Sfinţilor Părinţi. Nu e un original, din ce am citit pînă acum. Eu fiind cititor (proaspăt) al Filocaliei, în traducerea lui Dumitru Stăniloae, regăsesc crîmpeie din frazarea de acolo.
    Deocamdată trăieşte mirean, dar scrie călugăreşte. 🙂

    Referitor la tentaţii: astea nu depind numai de el, ci şi de ce i se oferă.
    Între blogurile noastre, Alin Cristea îl număra printre mogulii blogurilor evanghelice. Uite că nu mai e! 🙂
    Încă o chestiune cu care nu sunt lămurit: către ce aripă ortodoxă se va îndrepta? Către cea naţionalistă sau către cea cripto-ecumenică?
    Aş risca să spun că spre a doua. Prea se bucură, anticipat, (dar şi crispat), Mănăstireanu. 🙂

  26. NU, dragă Mitică! pentru început, nişte mustăţi stufoase sunt suficiente. 🙂
    Marinel cu chitara şi tu cu trîmbiţa… Oh, da! Se vor converti şi veveriţele! 🙂

  27. Caderea lui Vasile Tomoiaga de la Credinta Evanghelica Apostolica este rezultatul unui indelungat sir de compromisuri facute, dupa Revolutie, de liderii si teologii penticostali si baptisti, ai U.B.R., care, in lipsa unor acreditari si diplome doctorale recunoscute de catre Min. Educatiei si Cercetarii, s-au indreptat imediat spre Facultatile de Teologie Ortodoxa din Romania agonsind astfel diplome si doctorate scrise pe genunchi.
    Multi dintre acesti doctori baptisti mi-au marturist ca au fost obligati de profesorii B.O.R. ca sa nu atace dogma ortodoxa si sa abordeze „cu prietenie”/ friendly dogma ortodoxa in tezele lor doctorale. Un pas si mai grav a fost cel al arondarii Seminariile Teologice Baptiste si Penticostale pe linga Facultatile de Teologie Ortodoxa ale BOR in vederea licentierii universitare a absolventilor !!.
    Ulterior, sute de licentiati ai acestor facultati, dar si noii doctori ortodoxo-baptisti sau ortodoxo-penticostali, au realizat si inteles ca li s-au deschis noi oportunitati de cariera profesionala, academica, etc, daca se prezinta ca fiind de orientare ortodoxa/B.O.R. sau Anglicana, sau Lutherana.
    Din pacate, salariile consistente, in valuta, oferite de organizatii internationale, ca World Vision International lui Danut Manastireanu, Dionisie Bodiu si multor altora – i-au determinat sa adopte, din interes pecuniar, doctrine prafuite, traditionalist-istorice, continind erezii imprumutate sau adaugate ulterior.
    Chiar si Cultul Penticostal din Romania a ajuns anul trecut in pragul unei mari scindari, peste 80.000 de tineri penticostali, fani ai „preotului” Vladimir I. Pustan fiind gata sa-l urmeze daca va decide sa paraseasca Cultul Penticostal dupa sanctiunile primite.

  28. Vezi tu, Răsvane, baiul e că în oglinda de pe perete nu te vezi cum ești… Te vezi numai cum ți-ar plăcea să fii și aia întotdeauna te arată frumos și când ești urât de trosnește. Și acum o să fiu spiritual (emoticon cu zâmbetul până peste urechi): de se uita Vasile în oglinda Scripturii se vedea cum este și nu făcea salturi din astea. După părerea mea și-a pierdut orice urmă de credibilitate cu toate că e lăudat pentru – vezi Doamne! – curajul de a fi trecut la ortodoxie. Curaj? Ce curaj? Curaj a fost să fii protestant în secolul 16, mai ales în Franța, sau baptist/penticostal în Austro-Ungaria și după, sau să fii creștin (de orice confesiune) astăzi în țările musulmane. Ăsta-i curaj. Ce a făcut Vasile – să-mi fie iertat – e că s-a dat cu pomadă ortodoxă pe o față care nu știu dacă mai are habar cineva ce culoare (confesională, bien sur) a avut… Apropos, zicea cineva mai sus că știe un alt caz de evanghelic – american de astă dată – venit în România și convertit la ortodoxie. Da, și eu îl știu pe nenea respectiv, l-am cunoscut personal. Concluzia mea: omul a trecut la ortodoxie nu pentru că era mai mișto decît protestantismul, ci pur și simplu din cauză că nu-și cunoștea propria teologie, aia protestantă. Și asta nu-i vina teologiei, ci a lui. Interesant mi s-a părut să observ – cu tristețe – că soția l-a urmat fără prea mare convingere, iar fiica cea mare era să-l zvânte în bătaie. Rar am văzut copil (adolescent) mai ofuscat pe propriul părinte… Revenind l-a Vasile, el n-a fost protestant niciodată. A umblat cu cioara vopsită printre niște protestanți care l-au luat drept porumbel. Protestanți au fost oameni precum Tyndale, Cranmer, Bradford și atâția alții care au murit, pe bune, pentru credința lor. Punct (ca să citesc dintr-un clasic în viață, numai că el a zis Point!)

  29. il cunosc de putin timp pe Vasile. pot spune despre el doar atat: e un om in cautare. M-as intreba insa, in cautare de ce? de Dumnezeu? posibil! dar unde il gasim pe Dumnezeu? nu in cuvant? in Biserica “legitima”, asa cum o numeste el? Cand Domnul Iisus a venit pe pamant, exista o alta biserica “legitima” a acelor vremuri. Ce a facut Iisus cu acea Biserica, cu inaltii prelati?
    Vasile, iti doresc ca Dumnezeu sa iti lumineze calea si nu uita ce ti-am spus inca de la inceput. Inainte de toate, esti preot in casa ta. Nu repeta greselile trecutului. Citeam mai sus comentariul cuiva in care spunea ceva de genul “intoarcerea la trecut nu este altceva decat neputinta de a merge mai departe”. Intotdeauna am crezut si cred in continuare ca flacarile care ard cu prea mare putere se sting cel mai repede.

    Apoi, ar mai fi problematica legitimitatii. Intr-o conversatie cu Vasile (astazi) ii spuneam ca slujim aceluiasi Dumnezeu. Mi-a retezat vorba si mi-a spus „nu sunt asa de sigur”. Apoi a continuat prin a imi spune ca in Biblie se vorbeste de falsii prooroci si de Hristosii falsi (sugerand, probabil, ca noi, neoprotestantii slujim unui Hristos fals). Ei bine, toate pana aici. Am incercat si incerc sa il inteleg (desi mi-e greu si nu gasesc logica in faptele lui), insa nu cred ca Hristos a lasat pe pamant o singura Biserica (cea legitima, ortodoxa), asa cum sustine Vasile.

  30. Curaj, dragă Zorro, nu e că s-a făcut ortodox, sunt de acord cu tine. Într-o ţară ca a noastră ar putea fi bănuit, mai degrabă, de oportunism. Am scris şi eu chestia asta într-un comentariu de mai sus.
    Curaj e, din punctul meu de vedere, pentru că şi relaţiile din anturajul său se modifică. Spun că se schimbă, nu se alterează. Asta depinde de punctul de la care pleacă: dacă proporţia de ortodocşi apropiaţi lui este preponderentă, trecerea se face natural şi fără sincope.
    Pentru unul ca el, care provine, probabil, dintr-o familie de ortodocşi, întoarcerea este privită ca o binecuvîntare.
    Dacă eu aş fi făcut pasul ăsta, ar fi fost o tragedie, pentru că toţi ai mei au fost baptişti.
    Depinde de o mulţime de alte lucruri. Cît de destupaţi prieteni ai, de exemplu, care să te accepte aşa cum eşti.
    În general, aşa cum spunea şi Viorel (alias Barthimeu), oamenii care fac balet duhovnicesc de genul ăsta nu sunt luaţi prea în serios, nu sunt credibili.
    De exemplu, pe mine nu mă va convinge niciodată Vasile Tomoiagă că ceea ce scrie nu e o reproducere din ceea ce citeşte şi atît. Adică, e tot din minte, degeaba încearcă să mă convingă de modul cum degustă el, plenar, Sfînta Treime.
    Dacă vreau să văd asta, citesc „autenticii”, gen Dumitru Stăniloae, Andrei Scrima, Arsenie Boca.
    Dacă ai deschis blogul lui cel nou, de ortodox, ai să vezi că face trimitere la Bibila… ortodoxă! Or, asta mi se pare o trăsătură vulgară de condei peste trecut. Şi asta ca să nu spun mai mult.

  31. Dragă Dan, e foarte important comentariul tău, pentru că e de pe „front”. Una e să vorbeşti cu omul, alta e să presupui tot felul de lucruri despre el.
    Cred că metafora ta cu focul are acoperire, deşi unii au ars în vîlvătaie, s-au consumat şi au murit de tineri, dar ce lumină au dat… peste veacuri.
    Alţii, mai mocnit, au ţinut cald Cuvîntul multă vreme (vezi Petru Popovici).
    Eu cunosc ortodocşi de mare clasă. Am şi un prieten stareţ. Niciunul nu mi-a spus chestia aia, gen Cleopa, la care faci aluzie. Ne bucurăm să ne-ntîlnim, plenar, în veşnicie, eu cu prietenii mei.
    Dacă a gîndit-o altfel, aşa cum spui, va fi greu să te mai înţelegi cu el.
    Păcat! Un intelectual poate să scrie despre orice, fără să-ţi dai seama din ce religie e. Un creştin nu face caz de asta. Nici cînd comentează un film, o carte sau o piesă muzicală.
    Or, asta văd eu că e rostul meu şi-al altora, pe bloguri. Să fim creştini, nu baptişti, catolici sau ortodocşi. Nu sectanţi şi drept-credincioşi.
    Eu am văzut în Vasile de pînă mai ieri un astfel de creştin. Dacă s-a schimbat, înseamnă că ortodoxia nu i-a priit. I s-a suit la cap.

  32. @”Intr-o conversatie cu Vasile (astazi) ii spuneam ca slujim aceluiasi Dumnezeu. Mi-a retezat vorba si mi-a spus “nu sunt asa de sigur”.–-
    Apoi a continuat prin a imi spune ca in Biblie se vorbeste de falsii prooroci si de Hristosii falsi (sugerand, probabil, ca noi, neoprotestantii slujim unui Hristos fals).”
    ..Hristos a lasat pe pamant o singura Biserica (cea legitima, ortodoxa), asa cum sustine Vasile”….

    Valeu!… Nu stiu daca Dan a facut bine sa popularizeze astea (tinind cont de relatiile lor personale) dar chestiile astea (aparent minore) ma fac sa cred ca Q. Tomoioaga tipul e tare cheap. Vroiam sa citesc ce-a scris el dar chestia asta m-a lamurit.
    Acum banuiesc eu ca astea-s vorbe care sa tempereze vreun baptist zelos care incearca sa-l reconverteasca si ca, in adinc, vor fi lucruri, motive mai serioase. Dar vorbele astea ma conving ca VT e un tip superficial.
    Reactia lui (poate emotionala) imi aduce aminte de-un banc:

    “Cica o negresa spala hainele copilului si din sminteala arunca si copilul in masina de spalat. Dupa vreo ora de sapuneala, cind a scos hainele, negresa l-a gasit si pe Jimmy; era alb la piele, alb ca laptele. S-au minunat toti vecinii si au adus televiziunea. Reportera l-a intrebat pe Kimmy cum se simte ca alb. Nu stiu –ar fi raspuns Jimmy- dar de o ora sunt alb si nu-i mai support pe negri.”

    Trecind la lucruri serioase (istorie), mi s-a spus ca, dupa razboi, au fost anii cei mai buni ai baptistilor; erau zelosi ca si penticostalii de astazi si inflacarati in inchinare.
    Multi ortodocsi s-au pocait (poate si din cauza situatiei grele de dupa razboi, etc.). A venit apoi persecutia comunista si multi din acestia au redevenit ortodocsi, pt a scapa.
    Acum nu e persecutie, dar, la confuzia postmodernista care bintuie printre “adevarurile” teologice, e de asteptat sa vedem si alte mutatii de tot soiul.
    Sa mai vezi pe cineva murind pt creditnta lui? I-ar pufni risul pe toti crestinii pravoslavnici, ori ba!
    Baptistii au avut, dupa razboi, un conducator care s-a reconvertit (nu mai stiu care… ALexandru Balgradeanu, parca – oricum Dumnezeu sa-l ierte.

  33. „Lidie, în Texas nu sunt schituri şi mănăstiri.”
    V-am facut invitatia la gindul ca poate v-ar face bine o iesire din mijlocul lor. 😀

  34. dragilor, prin ceea ce am scris nu vreau sa dezvalui lucruri personale si nici sa il incriminez pe Vasile. cred totusi ca e putin probabila din punct de vedere al sinceritatii o astfel de intoarcere de 180 de grade de pe o zi pe alta (fie aceasta „zi” masurata intr-un an), insa in momentul in care nu ii mai consideri pe ceilalti crestini drept fratii tai, atunci cred ca ai o problema grava. biserica „legitima” s-a considerat intotdeauna mai presus decat celelalte biserici. „legitim” a fost si catolicismul in evul mediu, cand cei care se impotriveau catolicismului erau schingiuiti si arsi de vii de catre inchizitie. Dumnezeu nu ne-a ierarhizat, iar Domnul Iisus a venit ca sa ii mantuie pe pacatosi. nu pe unul, pe toti, de la bogati la saraci, de la evrei la neamuri, pe TOTI. ierarhizarea a fost facuta de oameni, pe baza unor argumente care mai de care mai ancorate sau nu in realitate. evreii s-au considerat mai „legitimi” decat neamurile, nazistii au contracarat cu holocaustul, catolicii au incercat nimicirea protestantismului, ortodocsii (impreuna cu comunistii) au incercat eradicarea bisericilor greco-catolice si apoi marginalizarea protestantilor. TOATE cele de mai sus au fost facute de oameni, nu de Dumnezeu. Dumnezeu si-a ales un popor, dar nu pentru ca acesta sa cada in capcana mandriei sau a superioritatii. Cand Domnul Iisus a venit pe pamant, evreii l-au marginalizat, invinuit, judecat si apoi l-au crucificat (impreuna cu romanii, bineinteles, insa romanii nu ar fi putut face asta fara ajutorul evreilor). asadar, orice forma de distingere prin superioritate nu e de la Dumnezeu. legitimitatea de care vorbeste Vasile nu e altceva decat o manifestare a unei idei nationaliste, care poate foarte usor degenera in ura. amintiti-va de legionari. ce erau ei? erau crestini ortodocsi romani. dar UNDE au ajuns legionarii si CE au ajuns ei sa faca? au ajuns, din pacate, sa fie partasii solutiei finale impuse de Hitler tuturor evreilor…in fond si la urma urmei, fratele Vasile s-a lepadat de noi, ereticii, printr-un ritual de reprimire. atunci cand te consideri mai bun decat aproapele tau, nu prea miroase a Cuvant si nici a Dumnezeu.

  35. Dragă Răsvan, la urma urmelor când vine vorba despre curaj, ar trebui să-l definim în funcție de relația noastră cu Dumnezeu, nu cu oamenii (iaca ce limbaj protestant-evanghelic de lemn folosesc…). Puțin îmi pasă ce crede cutare și cutare, fie el sau ea din propria mea familie, dacă sunt convins că Dumnezeu îmi spune să fac cutare și cutare lucru, inclusiv să mă țin de o biserică protestantă. În fine, nu vreau să mai zic nimic despre curajul sau ne-curajul lui Vasile, ci doar să atrag atenția că indivizii care încă susțin (cum aud de la Doru Radu și Dan) că Isus Cristos ar fi lăsat pe pământ o singură biserică legitimă, în speță cea ortodoxă sunt efectiv niște înguști – în primul rând la minte și apoi la alte cele. De la Isus la noi au trecut vreo 2000 de ani de istorie, timp în care biserica s-a schimbat, adaptat, readaptat nu doar unor situații strict istorice, ci și culturale, sociale, politice etc care și-au lăsat amprenta asupra bisericii în ansamblul ei. Până și biserica ortodoxă e rezultatul acestei dinamici a istoriei, că doar apostolii nu aveau haine preoțești cusute cu fir de aur, mitre de tot felul, liturghie de 3 ore și alde d-astea. Și sigur nu vorbeau românește și cine nu-i român neaoș (sau cel puțin verde) – SE ȘTIE! – nu poate fi bun creștin! Așa stând lucrurile, am cam sfeclit-o…

  36. Dane, cum îţi explici că sunt şi ortodocşi cu vechi state de serviciu care se înţeleg de minune cu baptiştii? Caz concret: Marius Cruceru cu Cristian Bădiliţă.
    De ce Vasile Tomoiagă n-ar aplica şi el un asemenea model (unul din multele…), după ce se vor stinge luminile rampei? Pentru că, pînă la urmă, e şi ceva de spectacol în toată povestea.
    Mă întreb cine-l va mai citi pe fratele nostru, prea-cucernicul Vasile, după- să zicem- o lună sau două? Pentru că îi va lipsi armata de evanghelici, creduli şi cuminţi, încolonaţi şi supuşi, prea-plecaţi la picioarele blogurilor clujeanului.
    Caragiale e viu. Mai ţii minte ce spunea unul din personajele sale celebre, nu? (Farfuridi sau Brînzovenescu): Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători.
    Iar cea mai urîtă treabă, pentru unii, e să scrie şi să nu-i (mai) citească nimeni.

  37. voi raspunde la prima intrebare cu o istorioara. anul trecut, la priveghiul tatalui meu, un coleg de servici (ortodox nepracticant) a luat cuvantul. si-a inceput discursul spunand: „Eugen Stancel a fost un om care a construit punti”. am fost educat in acest fel si sper (desi nu ma ridic la nivelul tatalui meu) ca voi reusi sa construiesc mai departe punti. daca nu voi reusi, cu siguranta voi incuraja construirea de punti. asadar, relatiile de prietenie si colaborare (bazate pe respect reciproc) intre culte mi se par sanatoase si recomandate. Unul din mentorii tatalui meu si bun prieten de familie a fost Ieromonahul Iezuit Augustin Prundus. am crescut apreciind oameni din toate cultele si continui sa o fac. sub nicio forma, in cele scrise de mine, nu vreau sa se inteleaga ca pot pica ortodocsilor. din contra, pe multi ii consider fratii mei de credinta. aici incalc linia pe care Vasile o traseaza.

  38. daca prin ceea ce face, Vasile ar construi o punte, m-as bucura. nu cred insa ca e cazul si nici scopul lui. timpul va scoate la iveala multe lucruri, iar proba timpului nu da gres. in acest timp, ne putem ruga pentru unitate in credinta.

  39. Înguşti sau neînguşti, dragă Zorro, oamenii aceia de care vorbeau Dan şi Doru Radu există şi nu sunt puţini. Eu citesc revista „Atitudini”, redactată şi tipărită la Mrea Petru Vodă. Să ştii că nu-i de glumă. Noi suntem identificaţi cu stricătorii de credinţă din timpurile din urmă. Cînd a murit liderul acestei grupări, Iustin Pârvu, în vara acestui an, s-au adunat zeci de mii de credincioşi la înmormîntarea lui. Şi nu se ajunge uşor acolo, prin munţii ăia, să ştii.
    Noi pozăm în toleranţi, cînd, de fapt, dacă lururile vor merge tot aşa în ţara asta, vom deveni victime sigure. Intoleranţii sunt ceilalţi, şi numărul lor creşte de la un an la altul.
    De fapt, nu-ţi spun nimic nou. Nou e doar Vasile.
    El a spus o chestie care m-a pus pe gînduri: că pentru fiecare există un drum al Damascului. Cu alte cuvinte, Saul-ul baptist s-a convertit la dreapta credinţă şi a devenit Sfîntul Apostol Pavel /aici Vasile). Deci, cînd era baptist, el era un duşman al creştinilor, conform modelului invocat.

  40. in 2007, mergand spre servici, mi s-a intamplat ca intr-un timp relativ scurt sa iau cu mine la drum un calugar care facea autostopul. cum aveam 50 km de mers pana la destinatie, am inceput conversatia prin a ii spune ca sunt crestin baptist si ca ma bucur sa pot sta de vorba cu el. prima data, discutia noastra a fost generalista. in datile care au urmat la scurt timp (mergea pe ruta pe care o parcurgeam si eu pentru ca era insarcinat cu perfectarea actelor pentru construirea unei cladiri la o manastire), discutiile noastre au devenit mai adanci si la obiect. l-am intrebat, printre altele, daca studiaza scriptura. mi-a spus ca el da. propusese sa fie introdus un timp de studiu biblic, insa fusese aspru criticat pentru asta si considerat eretic. pentru „nesimtirea” de a propune astfel de erezii, fusese aproape marginalizat. l-am intrebat diverse lucruri din Biblie. nivelul lui de cunostinta era… sa zicem, cu indulgenta, cel al unui copil de la grupa mare a Scolii Duminicale. m-am bucurat sa il reintalnesc pe drumurile mele pentru inca cateva dati, dupa care nu l-am mai intalnit. cred ca nu trebuie sa irosim nicio ocazie de a ne manifesta fraternitatea fata de crestinii din jurul nostru, insa nu am putut sa nu observ limitarea impusa de dogmele si canoanele bisericii „legitime”, ca sa ma intreb mai apoi, de ce? de ce o biserica „legitima”, care isi evoca originile din insusi apostolii lui Hristos incearca (si reuseste) cu atata indarjire sa ascunda invataturile celui mai mare Invatator? lasand „misticitatea” (demna de un film hollywoodian) la o parte, nu pot sa inteleg cum, dupa ce ti s-a descoperit evanghelia dragostei si iertarii lui Hristos, sa te intorci inapoi la un ritual in care esti obligat sa te raportezi indirect la Creator? la un moment dat, Vasile invoca impartasirea. Chiar daca nu o facem in termenii pomposi evocati de el (preluati, cel mai probabil din carti, ca deh, suna bine!), gustam din trup si bem din sangele LUI in fiecare luna si la fiecare cina pe care am luat-o, audientei i-a fost explicata insemnatatea actului(repet, nu la fel de pompos precum a preluat Vasile cu copy/paste). Sa nu uitam insa de puterea postului si a rugaciunii, pentru ca Dumnezeu poate schimba MINTI (fiindca in cazul de fata, nu cred ca e vorba de ceva venit din suflet).

  41. Dragă Dane, eu locuiesc într-o zonă în care ar trebui să pună indicatoare de circulaţie cu „atenţie! călugări!” 🙂
    Am dus de cîteva ori maici bătrîne. Ultima credeam că a murit în maşină. Era atît de şubredă şi de smochinită şi, dînd de cald, n-a mai suflat, încît i-am zis nevestei mele: „Mă, să ştii că baba a dat colţu!” Nu-l dăduse, că nu a trecut mult şi a început să horcăie înfiorător. Cînd am dat-o jos în autogară, unde voia să ajungă, baba a prins viaţă şi mi-a cerut şi bani de cursă. 🙂
    Am dus şi un călugăr care venise de la Muntele Athos. Unul tînăr şi roşcovan. Vai de capul lui cît de sărac era. Plecase să facă o operaţie la ochi şi mergea pe la mănăstiri să-l ajute ăia cu bani.
    Pe altul l-am luat din drum şi l-am dus la Agapia. Acolo mi-a spus că, dacă îl cocoţ pînă la Sihla, îmi dă o ciorbă de fasole cînd ajungem. Chestie de peste opt kilometri, drum forestier.
    De curînd mi-am făcut milă de două călugăriţe şi le-am dus de la Sihăstria la Agapia. Nu era în drumul meu. Cînd am ajuns, mi-au zis că din cauza rugăciunilor făcute la mormîntul lui Cleopa au avut aşa un chilipir.
    În general, evit să le spun că sunt baptist. Îi las să vorbească. Îmi place să ascult, deşi, la cît scriu, nu s-ar spune. 🙂
    Cum nu avem cruciuliţe şi iconiţe prin maşină, cred că ne iau drept atei.
    Referitor la credinţa din cărţi, Moshe Idel a fost la Mrea Sihăstria, să vorbească despre isihasm cu părintele Cleopa. A rămas surprins cînd a văzut că ce spunea acela nu era din ce citise, ci din ce experimentase. Lucruri profunde, tainice.
    Vorba lui Moshe: cărţi citesc şi eu. Oricine are memorie, poate să scrie şi să spună o mulţime de lucruri. E corect. Nota 10. Şi ce-i cu asta? Dacă nu trăieşti ceea ce spui, nu aduci nimic nou. Deocamdată, asta a fost şi impresia mea, citindu-l pe Vasile. Sper să nu calce pe urmele naţionaliştilor-ortodocşi.
    Viaţa este un şir neîntrerupt de poveşti. de-asta s-au inventat nopţile de gardă, dragă Dane, să le depănăm, pe rînd, pe toate.

  42. buna dimineata! am citit cu atentie comentariul si il aprob. vezi trimiterea mea de mai sus la nationalism. el incepe prin a fi nationalism romanesc, apoi degenereaza in nationalist ortodox, iar de acolo… devine incontrolabil, antisemit si periculos.

    referitor la traire. as sublinia ceea ce am scris mai sus. cred cu tarie ca, inainte de toate, suntem preoti in casele noastre. daca intre cei mai apropiati nu reusesti sa fi o lumina (sau reusesti?), oare cum vei fi o lumina in spatele unei tastaturi, lovind (ce-i drept, INCA nu pe fata, desi afirmatia ca pentru fiecare exista un drum al Damascului il deconspira) in cei care vreme de 10 ani te-au primit intre ei, te-au iubit, te-au ascultat, s-au bucurat cu tine si au plans alaturi de tine?
    Vasile s-a saturat (de noi). A schimbat macazul (e o lume libera), insa l-as invita pe Vasile sa citeasca marturiile lui Richard Wurmbrand. permiteti-mi, vis-a-vis de traiul in pace, alaturi de ceilalti crestini, sa va aduc aminte (daca nu le-ati citit deja, am sa le caut si am sa le postez aici) de discutiile dintre Wurmbrand si legionarul Valeriu Gafencu.

  43. Bună dimineaţa!

    Am scris ceva despre discuţiile dintre Wurmbrand şi Valeriu Gafencu, via cartea de memorii a lui Ianolide, cumnatul şi fratele de legiune a lui Gafencu.
    Subiectul e, după opinia mea, extrem de delicat şi de controversat, pentru că foştii legionari, deveniţi martiri ortodocşi în închisorile comuniste, n-au prea înghiţit prezenţa evreului convertit printre ei.
    Chestia cu streptomicina e una din întîmplările pe care ei le manipulează cu precădere. Cum că Gafencu a primit medicamentele şi le-a cedat „evreului”, în închisoare. Mihai Wurmbrand a afirmat contrariul, că medicamentele au fost de la început ale tatălui său, ale lui Richard Wurmbrand. Evident, eu îl cred pe Wurmbrand.
    Naţionalist-ortodocşii l-au acuzat pe Wurmbrand că nu a pomenit nimic în cartea lui despre acest eveniment. Că l-a uitat şi, într-un fel, trădat pe Gafencu, prin omisiune.
    Dacă aveţi alte informaţii despre acest caz, în afară de cartea lui Wurmbrand şi a lui Ianolide, aş fi foarte interesat să le aflu, deşi nu cred că exemplul este unul dintre cele făcute să clădească punţi.

    REFERITOR la Damascul invocat de Vasile Tomoiagă, îl citez:

    „De altfel toată Ortodoxia (inclusiv cinstirea moaștelor) este un corolar al Întrupării. Dar pentru fiecare trebuie să fie un drum al Damascului când, de va binevoi Hristos, va descoperi taina Sa.”

    Fragmentul face parte dintr-un comentariu de-al său de pe blogul lui Dyo, din octombrie 31, 2013 08:21.

  44. Ai dreptate, Răsvan – eu m-aș fi așteptat ca Vasile, dacă tot a trecut la credința cea dreaptă (!?), să se facă luntre și punte – întocmai apostolului Pavel – să ne cîștige și pe noi la ea. Singura problemă e că noi ne ofuscăm astăzi (și mai ales el, Vasile, pare să se fi făcut mai din topor peste noapte), la două milenii distanță de lucrarea misionară a lui Pavel, când credința creștină e puternic și iremediabil confesionalizată. Culmea e că tot așa era și pe vremea lui Pavel, că doar nu degeaba se zburlește Pavel la Petru și-l mustră aspru că umbla cu cioara vopsită. Dacă Vasile nu-și dă seama că trăim în istorie unde gravitația (afectată și ea de păcat) ne trage pe toții spre mormânt și unde nimic nu-i sută-n sută curat și nepătat – nici măcar credința noastră – atunci chiar că nu mai are rost să discutăm; ne pierdem vremea degeaba. Oricum argumentul ortodox – fundamentat cronologic (ca și când cronologia ar fi de vreun folos) – că biserica lor e prima (și prin urmare, cea mai tare din parcare), e la fel de jalnic, plângăcios și … precum cel promovat de baptiștii care se revendică direct de la Ioan Botezătorul. Doi de-un leu, vorba țăranului ardelean. Păi, dacă-i așa, atunci biserica ortodoxă, care e calcedoniană, de ce a apărut după biserica nestoriană siriană, de pildă? Iar argumentul ortodox că asta de pe urmă e schismatică nu ține – schismatici au fost calcedonienii dacă-i până acolo, nestorienii văzându-și de treabă cu ale lor învățături. Și tare mă tem că, în fapt, și unii și alții spun și cred aceleași lucruri chiar dacă se agață de crezuri, aparent, diferite.

  45. as vrea sa concluzionez spunand ca jertfele fratilor nostri care au murit in temnitele comuniste, a crestinilor martiri din toate timpurile nu ne permit a fi dezbinati in credinta in singurul Dumnezeu, a Hristosului, fiu de Dumnezeu intrupat. orice incercare de a dezbina crestinii nu poate veni de la Hristos, dupa cum nici o ierarhizare a legitimitatilor nu poate veni din Cuvant.

    permiteti-mi un citat care spune totul:

    – Mi s-a spus că eşti creştin – a zis W..
    – Ştiu că sunteţi pastor protestant – a răspuns Valeriu.
    – Dar cum poate un naţionalist român să fie creştin? Hristos a înfrăţit toate neamurile, deci este o contradicţie în definiţie dacă admitem creştin şi naţionalist!
    – Domnul pastor este evreu. Nu doreşte mântuirea evreilor? Oare n-a iubit şi Domnul poporul evreu?
    – Desigur – a răspuns W.. Domnul s-a născut din seminţia lui David şi eu mă trag din seminţia lui Israel şi-mi iubesc neamul, pentru a cărui mântuire Însuşi Hristos a vărsat lacrimi.

  46. Buna ziua!
    Din intamplare am citit ieri pe net ca s-a convertit cineva la ortodoxie. Am citit articolul de pe blog si am gasit acolo o trimitere la acest blog. Lecturand toate mesajele am constatat ca multi neoprotestanti stiu foarte putin despre ortodoxie. Desi se pare ca unii citesc si scrieri ortodoxe. Asa incerc sa fac si eu cand vreau sa exprim o opinie, am informez din ambele parti (sau mai multe, daca e cazul). ASta se intampla ca, probabil, in diferite scrieri nu se poate citi si invatatura ortodoxa, ar fi necesar citirea ei in catehismul ortodox, unde e un rezumat al tuturor invataturilor ortodoxe.
    Daca imi permiteti o sa incerc sa lamuresc eu, pe scurt, cateva neintelegeri, atat cat se poate. Mentionez ca eu am fost agnostic, doar de ceva timp sunt credincios.
    1. Incep cu sfintele moaste. Sunt ele doar ramasite omenesti? Nu. Si nu doar ca au o semnificatie pentru ortodocsi, dar in mod fizic sunt diferite, e ceva observabil. Iata prin ce se deosebesc: sunt foarte usoare, uscate, au o culoare specifica, maro-auriu, si, cel mai important, miros a ceva asemanator mirului. Unele sunt nestricacioase, dar pot fi si oase, importante sunt acele caracteristici. De exemplu nu de mult s-au descoperit mostele sfantului Irodion, care a murit in 1900. Se stia inca din viata ca era facator de minuni si au cautat ramasitele pamantesti, ca nu stiau unde sunt exact. In fine, au gasit o inscriptie, apoi muncitorii care sapau au spus ca miroase a mir. Imediat au gasit moastele. Au acea culoare maroniu-aurie si cei ce le-au gasit spun ca erau usoare ca foaia de hartie.
    Sau reactia unor protestanti (sau neo-protestanti) americani, arheologi in Dobrogea. Cautand vestigii vechi crestine au gasit niste ramasite. Erau de fapt ale unor martiri crestini din timpul romanilor, asa cum arata si inscriptia. Povestesc cei ce erau acolo ca acei protestanti erau uimiti si entuziasmati, spuneau ca de cand fac arheologie nu au vazut oase sa arate asa, le era si teama sa le atinga. Daca un corp este neputrezit si nu are toate acele caracteristici nu este cinstit, dimpotriva, i se fac slujbe de dezlegare, ca sa putrezeasca.
    Voi incerca sa dau si explicatia teologica. Explicatia implica definita harului, care cred ca e diferita la ortodocsi fata de protestanti. Harul este cel ce s-a pogorat la Cincizecime peste Apostoli. Cum este descris? Cu limbi ca de foc. Nu este o metafora (decat comparatia cu focul). Tot harul este cel care lumineaza la Luminarea la Fata a lui Iisus pe Muntele Taborului. De asemenea, daca observam icoanele in jurul capului e pictata un fel de aura, e tot harul. Sfintii emanau o astfel de lumina atunci cand se rugau. Avem si exemple contemporane, de exemplu parintele Paisie Aghioritul: http://www.sfaturiortodoxe.ro/marii-initiati-india-parintele-paisie/41-batranul-straluceste.htm
    La fel, prezenta harului poate fi observata si printr-un miros caracteristic, asemanator mirului. Sfintii si crestinii imbunatatiti (adica induhovniciti) ajung sa fie temple ale Duhului Sfant si sa fie plini de har in timpul vietii. Dupa moarte harul ramane in aceste trupuri, facandu-le nestricacioase si frumos mirositoare.
    Avem relatari despre minuni si vindecari facute de obiecte? Da, scrie in Sfanta Scriptura ca „12. Încât şi peste cei ce erau bolnavi se puneau ştergare sau şorţuri purtate de Pavel, şi bolile se depărtau de ei, iar duhurile cele rele ieşeau din ei.” Fapte, cap.19. Avem si pasajul cu Proorocul Elisei, IV Regi, cap.13: „21. Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela, s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioarele sale.”
    Mai avem si pasajul cu femeia care avea scurgere si s-a vindecat atingandu-se de hainele lui Iisus. Cintirea ramasitelor martirilor se facea si in primele secole, in timpul prigoanei romane.
    Asadar, cinstim prin sfintele moaste atat pe sfantul respectiv, cat si, mai ales, prezenta harului in acele ramasite. Harul, in invatatura ortodoxa, este o energie care este izvorata de Dumnezeu, nu este creata, deci e de origine divina.
    Doamne ajuta!

  47. O sa continui cu inca un mesaj, cu ingaduinta dvs.
    Luther si protestantii erau nemultumiti de ce se intampla in Biserica Catolica, nu in ortodoxie, pe care nu o cunosteau. Si aveau dreptate, chiar si in acele timpuri BC era complet diferita de cea Ortodoxa. In primul mileniu au fost impreuna cu Biserica Rasariteana, dar, treptat, Roma a fost cucerita de franci. In acele teritorii apare o eroare dogmatica preluata probabil de la Fer. Augustin, Filioque. Este adoptata oficial la un Sinod local, Toledo. La inceput o adopta francii, apoi este preluata si in Germania si Anglia, odata cu extinderea influentei francilor. Romanii se aliaza cu francii din anul 751, pe de o parte pentru a face fata atacurilor triburilor migratoare (longobarzilor), cat si pentru a iesi de sub influenta Constantinopolului. Francii confera putere papilor, dar incearca imediat sa isi impuna dogma Filioque. Dovada este ca au convocat la scurt timp doua sinoade, la Franckfurt si Achen, unde incearca sa impuna aceasta dogma. Pentru aceasta alcatuiesc si un tratat care sa sustina aceasta dogma, in care erau citate din sfinti scoase din context si chiar falsificate. Papa Leon incearca sa se opuna schimbarii Crezului si afiseaza doua tablite in latina si greaca la intrarea bisericii, cu Crezul original. Tot in acea perioada calugari rasariteni aud pentru prima data la ierusalim calugari franci care rosteau Crezul cu Filioque. Dupa cative zeci de ani este ales Papa Nicolae I, care fusese sprijinit de franco-germani. Acesta intra in conflict cu Patriarhul Constantinopolului, incercand ca impuna primatul papal. In acelasi timp, misionarii franci invata in Bulgaria nou convertita Crezul cu Filioque. Atunci are loc de fapt prima ruptura mare intre Apus si Rasarit. Va fi remediata odata cu Sinodul din 879-880 (pe care catolicii l-au tinut ascuns si falsificat pana in perioada interbelica, atunci cand mai multi istorici catolici au aratat ca lucrurile nu sunt asa cum erau prezentate oficial, Sinodul 879 a fost recunoscut de papa, la fel si Patriarhul Fotie). Dar nu mai puteau da inapoi datorita adoptarii infailibilitatii, ce a spus un papa ex catedra ramane de netagaduit.
    Relatiile raman superficiale, pana in zorii noului mileniu, cand este ales primul papa franco-german. Acesta rosteste in catedrala Crezul cu Filioque, iar ce din Constantinopol rup legaturile cu Roma, il sterg pe papa din diptice si ii considerau pe apuseni eretici. Acum e de fapt inceputul Schismei, in 1014, in 1054 a fost de fapt ruptura oficiala. In 1054 a fost de fapt o tentativa de impacare intiata de imparatul Bizantin, amentinta de presiunea musulmana. Legatii papei sunt condusi de un cardinal franc, care nu prea ii suporta pe bizantini. Incearca din nou sa impuna primatul papal si Filioque, considerand ca Patriarhul trebuie sa asculte neconditionat de papa. Patriarhul vrea sa convoace un sinod, pentru a dezbate problemele, dar cardinalul se supara ca papa nu este ascultat neconditionat si da anatema, plecand apoi.
    Trecand peste partea de istorie, sfintii si invatatura Bisericii ne spun ca cine se rupe de Biserica pierde si harul (de exemplu se poate citi canonul I al Sfantului Vasile cel Mare, hotararile primul sinod, cel din cartagina din sec. III, etc.). Catolicii pierd harul, incep sa adopte diferite invataturi gresite si sa initieze actiuni diferite de gandirea crestina: cruciadele si inchizitia. Sfintii apuseni din primul mileniu s-au impotrivit categoric pedepsirii fizice a ereticilor, cu atat omorarii lor. Cand au fost omorati Priscilian si Pelagius sfantul Ambrozie al Milanului, alti sfinti si chiar papa au condamnat categoric si episcopii care au avut o legatura cu tribunalul laic au fost indepartati.
    Dupa Schisma la catolici apar minuni diferite de cele crestine de pana atunci, asemanatoare celor ale paganilor. Moastele de dupa Schisma nu samana deloc cu cele dinainte si cele ortodoxe, viziunile si trairile sfintilor lor sunt un feld e extaz mistic, apar minuni pe care le intalnim in paganism, bilocatia, stigamte, chiar si levitatia. Unele icoane incep sa fie pictate ca niste tablouri omenesti.
    Asadar, dupa aceasta lunga introducere, Luther avea oarecare dreptate sa observe ca in catolicism nu prea mai e acelasi lucru cu ce spun Evangheliile. Din pacate Luther si ceilalti nu stiau decat catolicismul, nu cunosteau si ortodoxia.

  48. Cateva randuri despre legionarism, pentru ca s-a amintit aici. Acesta a avut doar o intrepatrundere tangentiala cu ortodoxia, fiind la baza o miscare dupa modelul fascist. Dar, pentru ca membrii erau si ortodocsi, nu au preluat si miturile pagane germanice din nazism, l-au imbinat cu ortodoxia. A reiesit un fel de miscare de tip zelotist. Iata si argumentele. Scrie ca Zelea Codreanu era din familie polozeza, convertiti de la catolicism la ortodoxie. In timpul studiilor la Berlin vede actiuni ale nazistilor si, revenit in tara, creaza o miscare asemanatoare, dar mai putin agresiva. O dovada importanta a acestei influente este fotografia de la nunta lui Zelea Codreanu, pe coroane apare zvastica (zvastica este de fpat un simbol pagan, din hinduism, adoptat de societatile oculte din acea vreme): http://ro.wikipedia.org/wiki/Elena_Ilinoiu_Codreanu
    Datorita afisarii ortodoxiei si luptei impotriva comunismului ateu miscarea a tras mai multi cetateni care nu aveau si conceptiile extremiste. De aceea unii din membrii au avut si o credinta puternica si o viata inalta, probabil apropiindu-se de sfintenie in inchisoare.

  49. Draga Dan:
    Ma bucur ca urmati credinta tatalui dvs, fiind credincios Domnului. L-am cunoscut putin pe tatal dvs. in studentie; eu eram boboc cind el termina. Numai bine!
    Ma buc

  50. Pt Dan:
    Scrisesem ceva si n-a intrat; am tastat gresit. Vroiam sa zic ca ma bucur ca urmati urmati credinta tatalui dvs. L-am cunoscut putin in anii studentiei; eram boboc cind Eugen termina. Numai bine!

  51. Analizand comentariile lui Vasile de pe blogul sau, constat de fapt o emancipare, foloseste aroganta, rautatea, superioritatea, chiar obraznicia cu mult avant si lipsa de piosenie ortodoxa. Totodata foloseste scutul noii religii ca si argument al lipsei de responsabilitate personala. Sa imi fie cu pardon dar chiar vocile marilor calugari ortodocsi vorbesc impotriva acestor lucruri. Cred ca e destul de simplu de vazut sfaturile de viata crestina, responsabilitatea pe care o are un laic ortodox, din simpla vizionare a inregistrarilor calugarilor de seama. Mie imi face impresia ca exista o confuzie groasa intre ce intelege Vasile(adica din cea ce lasa de inteles prin comentariile si explicatiile lui) prin aderarea la ortodoxie si responsabilitatea si conduita crestinului ortodox.

    „@Barthimeu
    Ați făcut un efort consistent în a scrie această scrisoare deschisă, așa că vă voi răspunde, foarte pe scurt.” Nu suna asta a atitudine ortodoxa nepotrivita ? Ma intreb daca nu cumva confunda Vasile ortodoxia cu desfatarea firii pamantesti si eliberarea de responsabilitate?

    Raspunsul dat lui Barthimeu mi se pare doar o demonstratie de aroganta si autonomie a firii pamantesti, nu o descoperire a adevaratei credinte. Incalcarea din start a stardardelor noii religii nu mi se pare un debut laudabil, dar nu ma astept de la duhovnic sa il atentioneze in vreun sens 🙂

    In rest, vorba lui Vasile ….Sanatate … orice ar fi insemnand acest salut in viziunea lui 🙂

  52. „Totodata foloseste scutul noii religii ca si argument al lipsei de responsabilitate personala.”

    Da, şi mie mi-a sărit în ochi chestia asta. De-aia am scris că Vasile e robot.
    Nu ştiu, cred că reacţia lui e firească nu în contextul unei convertiri (pentru că era creştin şi mîntuit şi cînd era baptist, bate cîmpii dacă zice altfel), ci a unei presupuse trădări.
    Trebuie să dovedească ortodocşilor că a învăţat partitura.
    Poate că a fost şi dezgustat, în sufletul său, de cîte ştia din interiorul mişcării evanghelice. S-o fi scîrbit omul şi, cum poţi să-l acuzi de orice, dar nu şi de prostie, s-a aplecat cu dăruire intelectuală pe scrierile ortodoxe, multe din ele de mare frumuseţe, care l-au marcat, în final, sufleteşte.
    Eu îl cred cînd spune că alegerea noii căi a fost a lui Dumnezeu şi nu a lui. A fost o experienţă mistică, un miracol. De ce să nu-l cred? De ce să nu accept asta?
    Omul n-a fost un trădător de profesie şi, pînă la urmă, n-a plecat cu biserica după el, cum au făcut evanghelicii de tip Barbosu.
    Vasile şi-a luat crucea la spinare şi mai pocneşte peste bot cu coada ei pe cîte unii care îl sîcîie pe drum.
    De-asta spun că e nemilos să-l hărţuiască atîţia nechemaţi (şi aici nu vorbesc de cei pe care i-am citat în postarea despre roboţi, începînd cu tine, cu Viorel, şi terminînd cu Mihai Ciucă sau Dănuţ Mănăstireanu, a căror părere contează, pînă la urmă, ci tot felul de necunoscuţi, fie ortodocşi, fie evanghelici, care au un limbaj ca vai de lume) şi cred că, într-o oarecare măsură, agresivitatea răspunsurilor lui Vasile traduce nevoia lui de linişte, de reculegere.
    Eu sunt convins că discursul său se va ameliora, treptat, dar pentru asta e nevoie de dragoste din partea celor care l-au preţuit anterior.
    Eu nu sunt decît un organ constatator al… (re)naşterii sale spirituale. 🙂

  53. „Vasile şi-a luat crucea la spinare şi mai pocneşte peste bot cu coada ei pe cîte unii care îl sîcîie pe drum” – Rasvan draga, nu pot sa nu rad la astfel de remarci, mai ales ca am pus in aplicare imaginatia sa construiesc imaginea pe care o creionezi. La „desenarea” boturilor pocnite mai lucrez…. 😀 .

    Desi am lucrat cu Vasile un an de zile, la 1m distanta de scaunul sau ergonomic, pot spune ca il cunosc destul de putin, dincolo de aspectul fizic si de competenta profesionala. Oricum nu am impartasit viziunea lui, in anumite aspecte si mi-am exprimat opozitia in anii trecuti in mici proteste (light) fata de articolele de pe ClujulEvanghelic.

    Legat de conflictele din interiorul comunitatii evanghelice, cred ca fiecare din noi are o colectie de upercuturi luate sub centura, in mod mai putin sportiv. Am incasat pumni si am fost lipit in corzi nu de putine ori, ba chiar am fost numarat de mai multe ori pana la 9 de arbitru 🙂 Aici nu vorbesc de joc fair, ci de lucraturi nespirituale 🙂 . Paradoxul vietii crestine este ca dusmanii nostri devin diamante stralucitoare, pentru ca pe drumul pe care il parcurgem ca sa ii iubim, Dumnezeu ne aduce multa Lumina. Cand ma gandesc la lucrurile cele mai mari pe care le-a facut Dumnezeu in viata mea, intotdeauna, la linia de start, vad fostii dusmani. Pumnii lor au fost transformati de Dumnzeu in drumuri spre Lumina.

    Ce m-a uimit intotdeauna a fost modul in care Isus si-a tratat dusmanii, tortionarii, partidele teologice opozante. Nu a manifestat ura, nu a dat upercuturi, nu a dat mawashi geri, yoko geri si alte geriuri. Perceptia Mantuitorului fata de toti oamenii de pe pamant a fost nepartinitoare, plina de bunatate, parca vedea in fiecare din noi cu 10 nivele mai adanc decat putem noi vedea. In fond Creatorul ne stie anatomia, de la biologic la spiritual, pana la ultima piulita din noi.

    Psihologic vorbind, reactia lui Vasile, gradat caustica, fata de fosta lui familie indica o rana mai veche care s-a consolidat intr-o roca dura. Atunci cand gasesti Lumina iti doresti ca toti cei dragi ai tai, in special familia ta sa o gaseasca si ei. Iei la oparte obrocul si lasi ca Lumina sa scalde fetele celor din jurul tau. Reactia lui Zacheu reflecta foarte bine principiul. Cu siguranta un om ca Zacheu nu era iubit de comunitatea lui si nutrea si el sentimente negative fata de ei. Conflictele erau dure si destul de multe, este usor de imaginat un cadrul de acest fel, chiar daca Sfintele Scripturi nu detaliaza acest aspect. Lumina schimba cadrul din ura, suparare, frustrare, in pace, iubire, bunatate, intentii pozitive.

    Sper ca lucrurile sa se ajusteze in sufletul lui si Lumina sa rasara cat mai curand.

  54. …Draga Rasvan, ma intreb daca Vasile poate canta aceasta cantare acum ca s-a intors…

    M-am depărtat de Dumnezeu

    M-am depărtat de Dumnezeu,
    Azi vin acasă;
    Trăit-am în păcatul meu,
    Azi vin acasă.

    Cor:
    Doamne, eu vin-acas`
    Nu mai rătăcesc,
    Braţul Tău este deschis,
    Azi vin acasă.

    Pierdut-am mulţi ani preţioşi,
    Azi vin acasă;
    Cu lacrimi ca un păcătos,
    Azi vin acasă.

    M-am dezgustat de viaţa mea,
    Azi vin acasă;
    Mă-ncred numai-n iubirea Ta,
    Azi vin acasă.

    Amin

  55. Draga Catalin:
    Multumesc de explicatia cinstirii moasteler; ati avut dreptate, n-am stiut! Dar argumetnatia dvs nu justifica aceasta practica. Nu stiu de unde-a aparut; tare ma tem ca de pe la popoarele pagine.
    Citeva motive pt care gasesc nejustuficata argumentatia dvs:
    a) Ma indoiesc ca oasele sfintilor sunt diferite si mirositoare. As consulta un expert forsenic . Ma tem ca e folclor asa cum e folclor cu icoane care lacrimeaza/singereaza la anumite aniversari. Iar nestricacioase, nu sunt de vreme ce ramin doar oasele, restul putrezeste. Apoi, ce va aceti cu sfintii arsi pe rug, mincati de fiare?
    b) Mormintul lui Moise a fost ascuns de ingeri. Nu scrie de ce dar probabil ca sa nu faca din el poporul obiect de inchinare. Oasele lui Iosif au fost aduse din Egipt, la cererea lui, si inmormintate fara nicio pretentie mistica. Stefan si Iacov au cazut repede dupa Rusalii ca si martiri. Oamenii l-au ingropat cu mare jale pe Stefan si atit. Despre inmormintarea lui Iacov, nimic. De ce-ar introduce NT atitea ritualuri cind el nu se procupa de loc de ritualuri, precum VT?
    c) Nu cred ca harul a venit la Rusalii ci odata cu venirea Domnului. La Rusalii a venit Duhul Sfint, asa cum era proorocit. Iar ideea ca numai sfintii si credinciosii imbunatatiti au Duhul Sfint nu stiu de unde o scoseserati. Caci daca n-are cineva Duhul Sa nu este al Lui, ne spune Scriptura. Si dvs si eu daca suntem nascuti din Dumnezeu avem Duhul Sfint. Nu suntem atit de plini precum sfintii dar si trupurile noastre sunt templele Duhul Sfint. De unde ati scos-o ca Duhul Sfint nu paraseste unele trupuri la moarte habar n-am. Si nici dvs n-ati spus-o; nici n-aveti de unde sti.
    d) Aveti dreptate, in Fapte apar obiecte care pastreaza pt o vreme incarcaturi spirituale (sorturi, etc –atinse de trupurile apostolilor). Punerea miinilor, faptul ca Domnul a suflat Duh Sfint, ungerea cu ulei a bolnavilor, ect. Toate dovedesc ca exista anumite gesture fizice ce conduc la experiente spirituale. Dar nu gesturile fizice sunt determinante ci prezenta D. Sfint. Exista si in VT exemple ale acestor fenomene dar ele nu sunt de durata, in primul rind. (de acest lucru se folosesc si vrajitorii in sens negative). Trebuie sa stiti ca in comunitatile evanghelice exista practica de-a se ruga peste batiste/naframe care sunt puse peste bolnavi. Nu e nimic rau in asta. Numai ca e un lucru care va contrazice si pe dvs, crestinii care practica asta. In cap. 5 (parca) din Fapte, doar umbra lui Petru cade peste bolnavi si se insanatosesc. (Practica asta nu mai incearca s-o copieze nimeni; ciudat, nu?) Ce inseamna asta? Inseamna ca imediat dupa Rusalii a fost o prezenta extraordinara a Duhului Sfint manifestata prin semne si minuni extraordinare care se reduc in intensitate spre sfirsitul veacului apostolic. Epistolele sfintului Ioan nu mai pomenesc fenomene miraculoase. Pavel il lasa bolnav in Troa pe Thic (daca nu ma insel). Cred ca apostlii au avut o misiune speciala de-a pune “fundatia” si au avut o “insotire” speciala. Nu, nu cred ca minunuile au disparut. Mai ales in zonele fierbinti misionare sunt si astazi dar nu la nivelul/intensitatea si/sau frecventa de-atunci.
    e) Aveti un argument in cel al mortului cazut peste Elisei; dar si el e partial. Dar dintr-un singur caz ciudat si neexplicabil nu puteti face o dogma!!! Asta fac doar sectele! Nimeni care a fsot atins de oasele vreunui sfint n-a inviat. In Scriptura exista multe lucruri pomenite in treacat la care cu greu gasim explicatie ele nu pot fi baze pt practici si dogme. Imi vine in minte un pasaj uimitor: la invierea Domnul multi sfinti au inviat si s-au aratat in cetate. Ce s-a intimplat cu ei? Habar n-avem; este doar o observatie lacunara din care putem specula ce vrem noi dar fara o baza.
    f) Obiceiul orthodox de-a sfinti obiecte n-are justificare in NT. In NT doar noi, oamenii, suntem chemati sa fim sfinti. In VT, obiectele legate de Templu erau sfintite, in sensul de-a fi putise de-o parte.
    Sper sa nu va supararati pe mine. Numai bine!

  56. Dragă Romulus, ţie ţi-a răspuns frumos Vasile. Nu căuta unde ştii că nu găseşti. 🙂
    Boturi umflate au avut cei care au primit „lecţiunea forumul”, de le număra părintele Vasile (Gladness) comentariile şi le zicea: gata cu fruptul, acum la post cu postul! 🙂

  57. Dragă Doru Radu,
    Tocmai citesc cartea lui Liiceanu, „Dragul meu turnător” şi am găsit acolo o idee interesantă. Spunea că femeile sunt cel mai uşor de cucerit cu muzica şi cu filozofia.
    De religie nu zicea nimic. Dumneavoastră ce părere aveţi? 🙂
    Oricum, vă felicit, pe dvs. şi pe domnul „dragă Cătălin” pentru cunoştinţele în domeniul atît de bărbătesc al teoriei despre moaşte. 🙂

  58. szromulus: Sunt de-acord cu ce scrieti. Cunosc ortodocsi traitori. Totusi, si acestora le-ar face bine o mai buna cunoastere a Scripturii. Traiesc in mare din auzite/invatate.

  59. Doru Radu: exact cum spuneti, ortodocsii traitori sunt diferiti de cei care prefera sa isi eschiveze responsabilitatea, folosind leaganul traditiei ortodoxe ca pe un scut pentru iresponsabilitate. Am prieteni ortodocsi care tin la conduita si la trairea lor si iau in serios crucea lui Cristos. Iubirea de Dumnzeu se reflecta intotdeauna in iubirea de oameni, indiferent de apartenenta religioasa, in alte cuvinte atitudinea ne tradeaza si de asta afirm ca nu sunt multumit cu raspunsurile lui Vasile. Sigur, alegerea lui nu este problema mea directa. Imi este simplu sa ma duc la libraria ortodoxa si sa citez niste paragrafe prin care sa imi apar pozitia, dar si ortodoxia poate fi scoasa din context ca sa devina un pretext. Daca nu as sti ce atitudine au ortodocsii traitori as spune ca linia aleasa este cea autentica, dar mi-e teama ca nu. Biserica nu este responsabila si nu ma absolva de propria viata defectuoasa, chiar daca discutam de BO sau de alte culte, religii. Duhovnicul nu da socoteala inaintea lui Dumnzeu pentru viata mea. Nu cred ca dogma veche a BO afirma si sustine teorii ca „fii ortodox si in rest fa tot ce iti pofteste sufletul”.

    Vocea psalmului 119 este pentru toti, Cuvantul Sfant trebuie studiat, inteles si aplicat, bine spuneti. Dumnezeu raspunde unei inimi sincere si cautatoare. Experienta evreilor din VT este extrem de clara si vocea intregii istorii inainte de Cristos evidentiaza faptul ca Dumnzeu doreste sa il iubim, sa avem partasie cu El. David, un om cu multe greseli si probleme, a fost dupa inima lui Dumnzeu tocmai pentru ca l-a cautat personal, s-a raportat lui cu responsabilitatea propriilor fapte si pocainta.

  60. agreez ceea ce s-a scris mai sus, dar cred ca acordati o prea mare importanta acestui eveniment. cred ca rugaciunea e mult mai puternica decat comentariile noastre. atat eu, cat si dumneavoastra, sunt convins, ati incercat sa aduceti argumente logice, bazate pe cuvant. atunci cand mintea e blocata, nu cred ca vreun argument adus de noi poate aduce lumina. sunt absolut convins ca in sufletul lui se produc deja transformari, sunt ferm convins ca isi pune intrebari (desi nu recunoaste) si sunt si mai convins de faptul ca nu e 100% convins de alegerea facuta (aici aprob ce s-a scris mai devreme, ca e vorba de situatii/trairi care merg cu ani/zeci de ani inainte si care acum s-au „pietrificat”). asadar, haideti sa mijlocim, sa ne purtam unii altora poverile prin rugaciune. cred ca in acest caz are cel mai puternic efect rugaciunea.

  61. Draga Doru, iti multumesc pentru raspuns, abia acum am vazut mesajul. O sa incerc sa raspund, pe scurt.
    a) Exista pe net si poze cu sfinte moaste, si marturii ca miros a mir. Nu e doar un miros subtil, e foarte puternic in cazul unor moaste. Pot spune chiar eu, pentru ca am fost in trecut la sfintele moaste ale martirilor descoperiti in Dobrogea (deci vechi de peste 1700 de ani), aveau un miros foarte puternic. Nu toate sunt oase, majoritatea sunt intregi. Legat de cei arsi sau mancati de fiare, daca citim vietile sfintilor, martirii aruncati in foc nu au ars, la fel ca Daniel in Vechiul Testament. Majoritatea au murit decapitati.
    b) Moastele Sfantului Stefan se pastreaza si azi, probabil nu stiti toata povestea, in continuare: „După mulţi ani, amintirea locului de înmormântare a Sfântului Ştefan s-a pierdut, până în 415 când Gamaliel i-a apărut de trei ori Părintelui Lucian, preot în Cafarganda. El i-a arătat Părintelui Lucian locul de îngropare şi toate cele legate de acesta. Părintele Lucian a primit binecuvântare de la patriarh ca să dezgroape sfinţii din mormintele lor de unde o mireasmă puternică şi dulce umplea peştera.
    Moaştele Sfântului Ştefan au fost duse în Zion şi înmormântate cu multă cinstire. Mulţi bolnavi au fost vindecaţi de moaştele lui. Celelalte trei moaşte au fost puse într-o biserică dintr-o peşteră din partea de sus a unui deal. Ulterior, aceste moaşte au fost duse la Constantinopol.”
    Observam si aici mirosul placut si, mai ales, facerea de minuni, nu am precizat in mesajul anterior.
    c) La Rusalii S-a porogat Duhul Sfant, dar doar lucrarea Duhului Sfant, care e harul. Duhul Sfant este O Persoana divina a Sfintei Treimi, un om nu poate primi Duhul Sfant, ca ar fi si el parte din Sfanta Treime si ar avea aceleasi proprietati ca divinitatea. In panteism exista conceptia ca divinitatea este in fiecare lucru. De aceea, in ortodoxie spunem ca este harul lucrarea in lume, o energie care izvoraste din Dumnezeu. Harul il vedem la Luminarea la Fata, tot sub forma de lumina orbitoare, dar vad ca am explicat in mesajul anterior. Nu am spus ca doar sfinti au har, acesta se primeste la botez, ianinte era punerea mainilor, azi se face Mirungerea, cu mir sfintit de episcop (pentru ca nu mai putea sa ajunga la fiecare botezat sa puna mainile, odata cu cresterea numarului convertitilor). Harul este cel pe care l-a pierdut Adam dupa caderea din Rai, de aceea nu se mai putea mantui nimeni, a trebuit sa Dumnezeu Fiul sa se intrupeze, sa faca lucrarea Sa si apoi sa trimita harul la Rusalii. Abia apoi este botezul cu apa si duh. Am explicat de ce harul este prezent in sfintele moaste, din cauza acelor caracteristici si a faptului ca sunt vindecatoare. Un cadavru nu poate vindeca pe nimeni, cum stim cu totii.
    d) Ei bine, si ce faceau cu acele stergare, nu le tineau cu mare pret ca sa se vindece? La fel si sfintele moaste, sunt vindecatoare si se intampla si alte minuni. Eu insumi am fost agnostic si am fost cu familia la moastele sfantului Vasile, mana. Dupa aceea am inceput sa devin credincios. Acelea nu sunt cadavre, sunt lucruri sfinte.
    In ortodoxie timp de 2000 de ani au fost necontenit minuni si sfinti care faceau mari minuni. In protestantism nu am auzit de minuni (afara de penticostali, dar acelea sunt ca ale paganilor), in 500 de ani de la Luther. Si aceasta e o dovada, pentru ca Domnul a aratat intotdeauna adevarul prin minuni (Moise si faraon, Sfantul Ilie si proorocii falsi, etc.)
    e) de fapt argumentele sunt mii si mii de vindecari si minuni, cu ajutorul sfintelor moaste, de-a lungul a aproape 2000 de ani.
    f) Totusi, exista si in Sfanta Scriptura amintita sfintirea obiectelor: ” „…orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumită, căci se sfinţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune (I Tim. 4, 4–5). Avem apa sfintita in povestea cu scaldatoarea, Ioan, cap 5: 4. „Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut.”
    Apoi, la inmultirea painilor, Iisus binecuvanteaza painea si pestii: „19. Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor.”
    La fel la Cina cea de Taina, a binecuvantat mai intai painea si vinul. Exact la fel se face si cu sfintirea.

  62. Catalin:
    Va multumesc pt amplul raspuns. Desigur intre dvs si noi sunt multe deosebiri teologice. Hermeneutica dvs pare sa fie controlata de dogmatica. Deocamdata doresc sa comentez doar 2 afirmatii ale dvs:
    @“Duhul Sfant este O Persoana divina a Sfintei Treimi, un om nu poate primi Duhul Sfant, ca ar fi si el parte din Sfanta Treime si ar avea aceleasi proprietati ca divinitatea. In panteism exista conceptia ca divinitatea este in fiecare lucru. De aceea, in ortodoxie spunem ca este harul lucrarea in lume, o energie care izvoraste din Dumnezeu”
    Una din greselie pe care o faceti este ca refuzati sa credeti promisiunile si afirmatiile din Scriptura. Poate fi smerenie, dar e mai degraba… un fel de necredinta. De ex. Ap. Pavel ii intreaba pe ucenici in Efes :”ati primit voi Duhul Sfint cind ati crezut”? Daca dvs preferat sa-L numit har… fie si asa dar acolo e vorba de a-3-a Persoana a divinitatii fara ca omul care-L primeste sa faca parte din Sfitna treime. Stiu si eu ce inseamna panteism. Dvs credeti in transubstantiere (stiu ca e termen catholic) si nu va temeti ca deveniti parte a Sfintei Treimi? Care-i diferenta?
    Apoi Mintuitorul spune “noi vom veni la El si vom locui cu El”… Aluzia pare drept la Sfinta Treime… desi cred ca e clar ca se refera la Duhul Sfint, altfel n-avem cum sa-L primim pe Hristos in mod fizic decit prin Duhul Sfint…
    Nu-mi place ca desconsiderati minunile penticostale ca pagine. Eu sunt Baptist si am vederi deosebite cu ale penti dar asta nu inseamna ca minunile lor sunt toate pagine. Si cele pe care le spuneti dvs pot fi asemanate cu chestii care se petrec in medii vrajotoresti desi e clar ca dvs nu la alea va referiti. Deci, fiti mai ingaduitor cu altii daca nu va suparati.
    Numai bine

  63. @Radu, ati amintit un aspect foarte interesant: ” Dvs credeti in transubstantiere (stiu ca e termen catholic) si nu va temeti ca deveniti parte a Sfintei Treimi? Care-i diferenta?”
    Voi raspunde la el, mai intai trebuie sa spun ca afirmatiile despre har nu sunt doar ale mele, e invatatura oficiala orotdoxa. Citez din catehismul ortodox: „236. Chiar persoana Duhului Sfant e aceea prin care vedem pe Hristos si ne unim cu El?
    Nu. Daca ar fi chiar persoana Sfantului Duh, atunci ea s-ar face o proprietate a noastra, sau noi ne-am face una cu Duhul Sfant. Unde se vorbeste de Duhul, e vorba de lucrarea Duhului. Dar intrucat unde e lucrarea e si cel ce lucreaza, se poate spune ca Duhul insusi e in noi si lucreaza in noi, fara ca lucrarea insasi sa fie persoana Lui.”
    In al doilea rand, o sa scriu pe scurt ce sunt dogmele, pentru ca ati amintit de ele. Dogeme sunt toate invataturile unui cult. Dar nu doar ale unui cult, si un ateu are o serie de afirmatii in care crede, adica niste dogme.
    Acum o sa raspund la intrebarea pe care ati facut foarte bine ca ati adresat-o. Aveti dreptate, si Maica Domnului a primit pe Iisus pana la nastere. Care este diferenta fata de Duhul Sfant? Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat, a luat si o dimensiune ce tine de lumea noastra. E tocmai motivul Intruparii, Noi spunem ca primim Trupul si Sangele lui Hristos, deci Fiul lui Dumnezeu intrupat. Daca am fi putut primi pe Fiul lui Dumnezeu inainte nu ar mai fi fost nevoie neaparat de intrupare, omul se unea astfel cu Dumnezeu inainte.
    Pentru ca am atins acest subiect, nu putem sa nu observam ca Maica Domnului a primit in pantece chiar pe Iisus intrupat, nu stiu de ce protestantii contesta ca un credincios primeste pe Iisus prin Impartasanie. Si, mai ales, de ce desconsidera pe Maica Domnului, prin prisma acestui fapt. Intruparea s-a putut produce doar cand o persoana a fost curata, fara de pacat, cum a fost Maica Domnului. daca nu era Maica Domnului nu se putea produce Intruparea, cel putin pana nu se nastea o alta persoana pura, care sa nu faca pacate. Noi spunem ca Maica Domnului a fost singura care nu a facut pacate, este meritul sau ca a fost Maica Domnului.
    Legat de penticostali, eu nu pot spune decat adevarul, nu pot spune ceva neadevarat doar ca sa nu se supere penticostalii. Acele minuni nu exista in crestinism, apar la samani, pagani, etc. Sunt o forma de posedare, desi ei cred ca e Duhul Sfant. Poate nu stiti, dar reactiile din timpul aparitiei penticostalismului au fost foarte dure, si tocmai din partea celorlalti protestanti. Toti protestantii de atunci spuneau ce spun si eu, eu am gasit citatele chiar pe site-uri protestante. In plus, exista ceva uimitor, nu stiu cate persoane stiu ca initiatorul cultului a fost un pastor protestant. Dupa un timp cel ce initiase cultul penticostal a fost exclus din cult pentru ca s-a descoperit ca avea relatii homosexuale. E incredibil, cineva a fondat un cult si apoi a fost dat afara chiar de acel cult, eu nu am ami auzit asa ceva la nicio religie. E ca si cum Mohamed ar fi fost exclus din islamism in timpul vietii. Asadar, citatele luate de pe site-uri neoprotestante: H. A. Ironside a spus în 1912: „dezgustătoare. . .amăgitoare şi nebuneşti.” … „un pandemonium al unor etalări demne de balamuc ori o adunare de dervişi urlători,” cauzând un „vacarm asurzitor de sminteală şi necredinţă.” Clarence Larkin: „Dar comportarea acelor posedaţi, căzuţi la pământ şi crispaţi în contorsionări, cauzând răvăşirea îmbrăcămintei şi scene dizgraţioase, este mai mult caracteristică unei posedări demonice, decât unei lucrări a Sfântului Duh. Din ce s-a spus, vedem că trăim în „Vremurile primejdioase,” şi că înspre noi vin „Duhuri ale ispitei,” şi că ele vor deveni tot mai active pe măsură ce Credinţa se apropie de sfârşit, iar noi trebuie să ne străduim să fim cu mare băgare de seamă, pentru a nu o lua razna.”
    W.B. Godbey spunea despre participanţii din Azusa Street, afirmând că mişcarea era rezultatul spiritismului.
    Site-ul baptist spune ca „Penticostalismul este erezia antică a montanismului renăscută.”
    Toate cele bune!

  64. Catallin:
    @„ Dar intrucat unde e lucrarea e si cel ce lucreaza, se poate spune ca Duhul insusi e in noi si lucreaza in noi, fara ca lucrarea insasi sa fie persoana Lui.”. Frumos spus si de-acord cu asta.
    – Nu noi Il detinem pe Duhul Sfint ci noi suntem „proprietatea Lui”. El ne contoleaza, nu noi pe El.
    – Aduceti-va aminte ca ingerul spune ca Ioan Botezatorul se va umple de D. Sfint din pintecele mamei lui; lucrul acesta s-a produs cind Maica Domnului i-a dat Elisabetei buna ziua. Mai apoi Ioan va spune ca Iisus va boteza cu Hulul Sfint si cu foc…Desigur ca este un lucru uimitor ca Duhul Sfint sa vina in noi. Asta nu inseamna ca devenim Dumnezeu. Apoi, aduceti-va aminte ca Mintuitorul a suflat peste ucenici zicindu-le „Luati Duh Sfint…”. Rezerva dvs nu e justifica; dar daca vreti sa-L numiti har, numiti-L asa pina la urma nu ma deranjeaza…. Mai aduceti-va aminte ca Duhul ne face sa-I spunem Tata lui Dumnezeu si tot El ne face sa-L marturisim pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu, etc… Da, fiti sigur ca nu ma indoiesc ca ce sustineti dvs este dogmatica ortodoxa si e normal sa credeti ceea ce crede biserica dvs. Nu va suparati sa va amintesc insa un lucru: Dumenzeu e mai mare decit Biserica si decit dogmatica vreunei biserici oricit de respectabila ar fi ea. Iata de ce Cuvintul Sau e primordial oricarei formulari omenesti fie ea si crezul unei biserici.
    – Cu Maica Domnului pina la un punct aveti dreptate. Ea trebuie cinstita ca purtatoare de Dumnezeu, careia i s-a facut mare har si pe care toate neamurile o vor ferici. Cum s-a facut zamislirea de la Duhul Sfint nu stiu, e-o taina. Iisus S-a nascut cu fire nesupusa pacatului si nici n-a pacatuit desi a fost ispitit in toate lucrurile ca si noi. Stiti bine ca e dezbatere intre teologi daca putea sa pacatuiasca ori ba. Eu cred ca nu putea. Totusi, referitor la Maria chiar si catolicii care cred in conceperea imaculata admit ca Maria a avut nevoie de Iisus ca Mintuitor. Ba si teologia ortodoxa sustine ca mintuirea este doar prin Iisus; deci nici pt Maica Domnului n-a fost altfel. Cum s-ar fi putut ca Iisus sa nu se nasca cu o fire pacatoasa daca Maria era pacatoasa? Nu stiu! O posibila explicatie e faptul ca singele se transmite prin tata iar Iisus a fost conceput fara participarea tatalui. De-a lungul istoriei, incercarea de-a explica nasterea Fiului lui Dumnezeu a dus la teorii extrem de traznite; stiu ca le-ati citit deci nu le reporduc. Pt mine e suficient faptul ca ea „s-a aflat insarcinata de la Duhul Sfint” ceea ce justifica afirmatia ca Iisus S-a nascut fara pacat. Nu ma deranjeaza insa dac dvs credeti ca Maica Domnului a fost fara pacat.
    – Despre penticostali. Da, baptistii si protestantii sunt foarte ctitici cu acele manifestari. Este adevarat ca unii dintre ei staruiesc ca sa primeasca un anumit dar preferential pe care Dumnezeu nu pare sa vrea sa li-l dea ajungind acestia uneori la manifestari respingatoare. Ei sunt victima unei doctrine gresite care suastine ca vorbirea in limbi este semnul obligatoriu al botezului cu Duhul Sfint ceea ce-i face pe unii sa staruiasca dupa el cu dispereare. In lume sunt peste 100 milioane penticostali si multe milioane de caristmatici. Nu este drept sa-i bagati pe toti in aceeasi oala. Am intilnit oameni decenti care spun ca au primit vorbirea in limbi fara sa staruie. Parintele Pomohaci pretinde ca in biserica unde a crescut el, cind iesea parintele cu sfintele daruri o ortodoxa batrina se umplea de Duhul Sfint si vorbea in limbi; presupunind ca aceasta poveste e reala (desi eu am usoare rezrerve fata de Cristi Pomohaci) iata macar un caz de vorbire in limbi fara ce spuneti dvs. Alt caz e cel al pastorului luteran Wurmbrand, foarte admirat de baptisti, care insa vorbea in limbi, etc… Bunica sotiei mele, baptista, a primit vorbirea in limbi fara s-o ceara, etc… Cum v-am spus in primul meu comentarieu cred ca minunile astazi sunt rare, exceptind zonele misionare fierbinti. Nu e insa drept sa ostracizati pe toti penticostalii pt aceste manifestari pe care si eu le condamn si care seamana si cu montanistii. De ce nu le da Duhul darul pe care-l vor? Din acelasi motiv pt care nu mi-a dat mie darul intelepciunii sau al cunostintei (ca astea-s cautate la baptisti). Duhul da daruri dupa cum voieste. Mie mi-a dat un alt dar pe care uneori am avut harul sa-l folosesc alteori nu l-am inflacarat si n-am fost –cel mai adesea- eficient pt imparatia lui Dumnezeu. La fel si cu ei: Dumnezeu vrea sa le dea poate alt dar si nu pe cel pe care-l comanda ei.
    Din cite stiu, Ioan Gura de Aur a fost rezervat fata de glosolalie si asa sunteti si dvs, ortodocosii. Teoretic, daca Dumnezeu da si celelalte daruri pomenite in Noul Testament, de ce nu l-ar da si pe asta?
    S-ar putea sa ajungeti in Cer la masa cu un penticostal si sa va slujeasca un baptist ca mine care nu e de-acord nici cu mariologia dvs si nici cu pneumatologia penticostala. Dumnezue are insa simtul umorului. Recent, la o conferinta un teolog carismatic s-a rugat pt vindecarea lui RC Sproul care e un foarte vocal teolog carismatic cesationist. Au ris amindoi de aceasta contradictie punind-o pe seama simtului umorului la Dumnezeu.
    Incheind, va multumesc pt atentie; mi-a facut placere dialogul cu dvs. Important e, Catalin, sa credm in Fiul lui Dumnezeu, sa ascultam de Cuvintul Sau, sa umblam in frica de Dumnezeu, sa ne pocaim, sa ne lasam calauziti de Duhul Sfint, sa iubim pe fratii nostrii traind in partasie cu ei in biserica, sa facem ucenici pt Domnul asteptind revenirea Maretului nostru Mintuitor si Domn, Iisus Hristos.

  65. 1. Draga Radu, mai scrie in acel pasaj ca atunci cand scrie de Duhul Sfant este vorba de har. Repet, noi nu putem primi pe Duhul Sfant, adica Persoana Sfintei Treimi, neintrupata, pentru ca devenim si noi divini. Dumnezeu, ca Fiinta, nu face parte din lumea creata, ca in panteism, pentru ca acel lucru ar face parte din divinitate. De exemplu in panteism, materia imprumutand atribute divine, poate exista bilocatia sau multilocatia, adica prezenta simultana a unei persoane in mai multe locuri. E uan din minunile prezente si in catolicism, care nu este crestina, deci e o falsa minune, data de vrajmasul.
    2. Dogmatica si dogmele cuprind adevarul revelat chiar de Domnul in Sfanta Scriptura. In ortodoxie nu poate contine ceva gresit, altfel ar fi erezie.
    3. Aveti dreptate cand spuneti ca Fecioara Maria a avut nevoie de Iisus pentru mantuire, asta si reproseaza ortodocsii catolicilor, care au adoptat in sec. XIX dogma Imaculatei Conceptii. Prin aceasta dogma, care spune ca Fecioara s-a nascut fara pacatul stramosesc mostenit de la Adam , se neaga necesitatea ca Iisus sa o mantuiasca si pe Fecioara. Ortodoxia spune ca in momentul Intruparii lui Iisus (adica atunci cand S-a pogorat in pantecele Fecioarei), abia atunci i s-a sters pacatul stramosesc Fecioarei si a primit si harul (adica Duhul Sfant, am vorbit mai sus). Oamenii au primit acestea abia dupa Rusalii, pentru ca prin botez se sterge pacatul stramosesc si prin Mirungere se primeste harul pierdut de Adam.
    Eu spuneam ca e singura persoana care nu a facut pacate personale, dar pacatul stramosesc in avea si nu se putea mantui fara Iisus. Doar Iisus nu a avut acest pacat stramosesc, pentru ca S-a nascut de la Duhul Sfant, nu din relatia fireasca.
    In legatura cu faptul daca Iisus putea pacatui, la noi nu am auzit sa existe o controversa pe tema asta, e mai mult decat clar. E baza si motivul Intruparii, daca nu ar fi putut pacatui nu mai puteam spune ca a biruit pacatul. Si nu mai avea rost sa fie ispitit de diavol in pustiu, daca oricum nu putea sa pacatuiasca. Spunem ca, tocmai pentru ca putea pacatui si nu a facut-o a invins pacatul si a putut ridica pacatele oamenilor.
    4. In legatura cu penticostalii, ceea ce fac ei nu are nicio legatura cu vorbitul in limbi. E evident si fara o analiza aprofundata. In timpul Apostolilor, cei convertiti vorbeau in limbi ca sa poata sa raspandeasca invatatura. Adica vorbeau in limbile popoarelor de atunci, ca si cum noi am vorbi azi in limba spaniola, sau rusa, sau chineza, etc. La penticostali e o bolboroseala fara vreo legatura cu o limba, cum vorbeau cei din trecut in limba pasareasca la cei ce erau de alt neam?
    In schimb la posedari sau in cazul transei la popoarele pagane sau in paranormal, exact asa articuleaza si cei ce ntra in transa. ba chiar uneori cei posedati sau aflati sub influenta unui dih vorbesc intr-o limba veche, egipteana sau ceva asemanator. Parintele Pomohaci e o persoana foarte contestata in ortodoxie (daca nu cea mai contestata), nu stiu daca nu a fost caterisit intre timp. Nu am auzit ca pastorul Wurmbrandt sa fi vorbit in limbi.
    5. Minunile in zilele noastre nu sunt rare in ortodoxie, sunt extrem de numeroase. Cititi doar un singur articol ortoodx pe tema asta. Probabil in fiecare ora se intampla cate o minune in ortodoxie, fie si numai o vindecare miraculoasa. Numai Sfantul Nectarie, sarbatorit zilele acestea, cate minuni s-au fauct cu ajutorul sau. Un calugar imduhovnicit poate face minuni tot timpul, e o carte despre Cuviosul Paisie Aghioritul, cate minuni facea.
    In schimb in afara ortodoxiei sunt putine, convingerea mea e ca nu exista minuni in afara ortodoxiei, doar la cei care vin in contact cu ortodoxia (de exemplu se intampla minuni la musulmanii care se roaga la icoane sau sfinti ortodocsi).
    Legat de mantuire si credinta, trebuie sa spun, desi nu o sa placa, Biserica Ortodoxa nu recunoaste botezul in afara ei, nici macar la catolici. Asadar, din punct de vedere ortodox, cei din afara ei nu sunt botezati, astfel nu se pot nici mantui. De aceea noua ne pare rau pentru cei ce sunt in afara si am dori sa ii ajutam, macar cu aflarea adevarului. A trebuit sa spun acest adevar.
    Toate cele bune si Doamne ajuta!

Comentariile nu sunt permise.