Scrisori interceptate (1)

Dragul meu Jemniţă,

Cum s-a întîmplat, cum nu s-a întîmplat, faptul este consumat.

Săptămîna a început cu tînăra Miţi’s  Burlane. Comisul a fost un apropiat al familiei Burlane. Tata Burlane era recunoscut în biserică, pentru că nimeni nu planta vîzdoagele cu rădăcinile în cer mai bine ca el.

Cînd se ridica vreunul în comunitate şi întreba cine e ăla care puncte puncte, numai ce sărea moş Burlane şi zicea că eu miţis. Eu miţis azi, eu miţis mîine, pînă într-o zi cînd s-a gîndit să dea  poreclei trup şi a botezat-o pe fiică-sa Miţi’s.

Naş a fost comisul, care era predestinat în toate, pînă în ziua cînd a ales el să îi predestineze pe toţi.

Miţi’s  Burlane a servit deunăzi un fel de chitară rece la micul dejun, cu multe ingrediente învechite, care a intoxicat toată tabăra de tineri fără sexabilităţi de la Nada Florilor.

Atunci s-a ridicat micuţul croitor-voiajor, porumbelul credinţei străbune, care a inventat scrisoarea deschisă cu fermoar pe faţă, pe care i-a trimis-o comisului drept reproş.

Cînd băga comisul limba să dezlipească cuvintele din fraze, zip se închidea fermoarul şi zicea din plic: nu e pentru tine, nu ţi-am zis nimic.

Comisul se afla la mitocul din insulele Barbados, unde a ajuns studiind în profunzime de unde se trage neamul lui de aleşi. Rădăcinile fiind adînci, au trecut de partea cealaltă a globului, au ocolit, din greşeală, insulele anglicane şi au ieşit, în final, în dreptul unor insule necunoscute.

După ce le-a botezat, comisul a început să crească acolo foci de agrement şi le ţine cîte un interviu în fiecare seară, la radioul ecumenic Vocea Barbadosului, deschis de o sirenă prietenoasă, cu tentă locală.

Tot acolo l-a prins şi  vestea despre cum s-a schimbat feţe-feţe Vasile, vestit pentru soiurile de varză a la cluj, pe care le servea sub formă de rulouri cu diverse denumiri şi denominaţii.

Fapt este că acum pe Vasile nu-l mai cheamă Vasile, ci părintele Gladness, de la cîtă bucurie a făcut la toţi cînd au aflat povestea.

Oricum, cine i-a dat click la uşă în ultimele luni, trebuia să se aştepte că ceva s-a cracat în el, din moment ce şi-a schimbat şi lustra, în locul căreia a pus o cădelniţă, şi cînd îl întrebau prietenii de ce, el zicea că să-i tămîieze cu lumină de la răsărit.

În rest, dragul meu, eu, după cum ştii, prin vicleniile curţii, am devenit din arhivelnic domnesc, fişiernic privat.

Dar, oricum o duc mai bine decît ăia care n-au aflat nici pînă acum unde s-a scufundat Atlantida.

Al tău fişiernic,

Dămbrînci

NOTĂ. Orice asemănare între Jemniţă şi Jemna; Dămbrînci şi Dobrincu; Comisul Dănole şi Dănuţ Mănăstireanu este răuvoitoare şi trebuie combătută cu tot ce vă vine la mînă să aruncaţi din gură.

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;Scrisori interceptate (1)&8221;

  1. Ei…Rasvan, acum nu fi rau cu mine. Da, am si eu felul meu de a ma „revolta” la unele…chestiuni si a le plasa discret pe facebook si, am un defect, ma prind greu la porecle 🙂
    Mai zilele trecute intru in Optica sa vaz ce marimi de dioptrii mai am. Intrase si un tanar sa-si ridice ochelarii. Doamna vanzatoare( -manager. ce-o fi fost.) il intreaba: „Ei , se vede acum totul in roz?” Eu ma intorc repede si ma uit la ochelarii tipului asa cam..insistent , ca de…sa vad ce lentile roz avea tipul. El insa ii raspunde NU, nu vad roz, dar vad mult mai bine. Vanzatoarea: Daca nu vedeti viata in roz asta nu e bine…Faza la care eu incep sa rad, un ras din acela tare …Tanarul se uita la mine si ma intreaba : S-a intamplat ceva? La care eu raspund: Eu incercam sa vad ce lentile roz v-ati pus…care e moda in optica- si nu ma puteam opri din zambet. El a plecat nedumerit, eu ma inveselisem, vanzatoarea incerca sa ma convinga ca exista si lentile roz pentru calculator…A fost o faza pe cinste. Asa e si cu „miti’s” asta, felul tau de a pune personajele in pielea altor personaje…tu zici ceva, eu vaz’ monstruos si, la final, „ne radem” ca tot omul de ce-l duce gandul.
    🙂 Abia astept…II III ca asta am prins-o- cand ai numaratoare…urmeaza 🙂

  2. Răsvane, eu încă râd! 😀 Cum ai reuşit să interceptezi aşa o scrisoare? Păi asta trebuie arhivată şi când se prescrie musai să se facă trei còpii pentru posteritate şi pentru alte călătorii. Că dominioane (sau denominaţiuni?) sunt destule…

  3. Aici in povestea scrisori asteia e ca la Pavel Corut si cati o mai fi scris teme din astea …stiti ma refer la termenul „conserve”e singura expresie care mi-a ramas Un fel de implantatii cand intr-un sistem cand in altul de persoane gata sa joace turca dupa cum ii canta muzica si crezand ça sunt mereu mereu originali si acolo de cand sistemul.
    Prea pute a tradare (in versiunea originala ma refer) sau cum faceau nemtii „un fel de experiment”.
    Sunt multe comentarii pe subiect foarte bine punctate ex. (Bart. ) dar si multi in numele prieteniei cei lega sunt très flou.

Comentariile nu sunt permise.