Cronici mondene (101) Războiul blogosferelor

N-am trecut de la o religie la alta ca să ştiu cum stă treaba.

Am citit despre convertiri de nevoie, din teamă, cum a fost cazul cu evreii din istorie, care s-au creştinat „la comandă” şi s-au descreştinat, bieţii de ei, ulterior, cînd pericolul a dispărut.

Am auzit şi despre creştini care şi-au schimbat credinţa, dar şi-au păstrat vocea (Cat Stevens a devenit fratele musulman Yusuf) sau mari actori, care şi-au irosit creştinismul, păstrîndu-şi, în schimb, carisma de ecran (Richard Gere, budistul, înflăcăratul prieten a lui Dalai Lama).  

Aşa cum mă aşteptam, declaraţia lui Vasile Tomoiagă despre convertirea sa la ortodoxie a produs un cutremur de profunzime în lanţul nostru carpatin de creştini evanghelici, din ale cărui replici vreau să vă dau cîteva mostre.  (1) 

Impresia mea e că are loc un război între roboţi, fiecare repetînd ceea ce era programat să spună.

Vasile a intrat în procesul de restructurare în jurul Crăciunului 2012. De atunci, apariţiile sale pe blog au prefaţat marea converitre la noul său tip de fişiere.

Programat să citeze la comandă din Sfinţii Părinţi, robotul Vasile are răbdarea şi incoerenţa unui prototip de calitate, dar al cărui soft, mult prea nou, va necesita corelarea cu necesităţile vieţii de zi cu zi.

Cum nu e vorba despre şuruburi şi piuliţe, ci de un lucru mult mai complex, cum e adevărata credinţă, pe care fiecare nou robot e convins că o are, pericolul de a eşua precum Chaplin, în celebra comedie „Timpuri noi”, e mic.

Oricîtă viteză ar avea răspunsurile lui şi cu cîţi roboţi de sens opus se va confrunta, Vasile pare să fie stăpînit de maşinărie, pe care el o numeşte biserică, şi din programul căreia afirmă că nu va ieşi în veci.

Deşi unic, el a fost programat să spună că e doar un produs de serie, care nu se mărturiseşte decît mecanicului său personal, pe care-l numeşte duhovnic.

Este convins că e păcătos şi are mereu nevoie de revizii, pe care nu i le poate oferi decît ortodoxia, singura religie capabilă să-i redea forma şi strălucirea lui Vasile.

Crede cu fermitate în misterul şi minunile fabricării sale, afurisind pe roboţii care au îndrăznit să interpreteze de capul lor softul ceresc.

Consideră că singura marcă autorizată de roboţi este cea la care s-a convertit el. Brandul său a fost admirat necondiţionat de unii, condiţionat de alţii şi iubit, în final.

Confruntarea cu neo-roboţii a fost, după cum era de aşteptat, un dialog al surzilor: în timp ce unii îl trimiteau pe Vasile la cruce, Vasile îi scria pe toacă.

Dacă şi-ar fi imaginat cineva că există o cît de mică similitudine între programele celor două soiuri de aparate de credinţă, are toate motivele să fie dezamăgit.

De la Maica Domnului, care n-a fost nici ea iertată, la frazeologia de tip MS-DOS despre autonomia hermeneutică, nu am găsit niciun punct de contact între robotul Vasile şi roboţii evanghelici, dintre care prototipul Ioan8 se dovedeşte o sperietoare de credinţă mai eficientă decît aia de ciori.

Insinuarea acestuia că mama de carne a robotului Vasile ar fi fost de fabricaţie adventistă s-a corelat cu aceea a unui alt robot, mai puţin cunoscut, dar care promite, şi care l-a suspicionat pe Vasile că nu se hrăneşte cu energii imateriale, ci cu ciolane de la fabrică.

Deocamdată atît. Războiul între roboţii de lemn şi cei de fier promite să ne zidească tot mai adînc în prăpastia din noi.    

NOTE:  (1)  Un ghiveci mănăstiresc de post(are), în care gustul legumelor se amestecă…

VASILE către BARTHIMEU:  Când am fost reprimit în Biserică am afurisit autonomia hermeutică și pe toți apostolii ei.

Revenind la întrebările dvs., am devenit baptist pentru că am avut poftă de autonomie hermeneutică, de isuși personali. Am redevenit ortodox, prin mila lui Dumnezeu, când am început să realizez grozăvia autonomiei hermeneutice. Nu mai vreau nici autonomie interpretativă, nici isuși personali. Vreau învățătura Bisericii, nu a mea, vreau Hristosul Bisericii, nu isusul meu personalizat.

Sănătate!

DANIEL BUDA:  Maica Domnului a adormit demult singurul mijlocitor intre om si Dumnezeu e Isus Christos

VASILE: Nu cunoașteți nici Scripturile nici puterea Sfintei Treimi.
Dumnezeu nu e un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii.
Fii cu mare băgare de seamă, căci dacă sfinții și Preasfânta Fecioară și Născătoare de Dumnezeu nu se roagă și nu mijlocesc în rugăciune la Dumnezeu pentru noi, niciodată nu poți cere nimănui să să roage (să mijlocească în rugăciune) pentru tine. Nici tu nu ai dreptul să te rogi pentru alții.
Dacă sfinții și Fecioara nu sunt mijlocitori în rugăciune, pentru tine nu are voie să se roage nimeni, și nici tu nu ai dreptul să mijlocești în rugăciune pentru nimeni, nici măcar pentru soția, copii și părinții tăi!/

Apoi, CIUCĂ: Să fii iubit!

VASILE: Vă rog să fiți mai puțin pătimaș în acest spațiu. Ortodoxia este firea omului, normalitatea, adevărul. Cei rânduiți să primească adevărul îl vor primi la rândul lor.

SORIN :   draga Vasile te felicit! cum BOR este cea mai mare industrie superprofitabila care mai functioneaza in tara asta, sigur ai gasit un cilolan baban, restul e cancan !

CIUCA: 2. Autoritatea mea de a da îndemnuri vine de la Pavel. Nu e bună? ‘Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii. (Coloseni 3:16)’ Mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. (1 Corinteni 12:25)

VASILE:  2. Nu suntem mădulare ale aceleiași Biserici, deci nu se aplică. Nu ai jurisdicție peste ortodocși.

CIUCĂ:  4. De ce mă tem că pe cei dintre foștii tăi coreligionari care se manifestă ca niște domni, urându-ți sincer succes pe noul drum, considerându-te tot “frate în Domnul”, în sinea ta îi consideri niște rătăciți sectanți cu care nu poți avea nimic în comun? Poți nega treaba asta, domnule?

VASILE: 4. Ești familiar cu învățătura Bisericii la care eu ader fără rezerve. Crezul care se mărturisește la fiecare Liturghie spune așa “Și într-una, sfântă, sobornicească și apostolească biserică …”
Biserica este Una, după cum Trupul lui Hristos primit în Euharistie este Unul.

ROMULUS:  God bless, pe drumul pe care l-ai ales.

@Danut Manastireanu care scria:  Aminteste-ti ce spuneam despre intilnirea mea cu Jaroslav Pelikan, care m-a impresionat prin faptul ca nu incerca deloc sa-si legitimeze optiunea ortodoxa prin minimalizarea celei luterane. El era un crestin care a gasit calea care i se potriveste. Acelasi luctu ti-l doresc si tie, dar in egala masura si mie.

VASILE raspunde:
Atât dvs. cât și Jaroslav Pelikan ați fost factori semnificativi de influență în parcursul meu de reconsiderare a evanghelicalismului și Ortodoxiei. Deosebirea fundamentală dintre mine și dvs. este că eu cred că Ortodoxia este firea omului, precum spune Rafail Noica, și alegerea acestei căi nu e chestiune de gusturi ci de adevăr.

TEOFIL Admir curajul gestului tău. Sper să nu devii subiect de dispută, deși am văzut că ai deja și comentarii „binevoitoare”.

VASILE: Mulțumesc, Teofil!

Agnusstick:  În sfârșit! Doamne ajută, să fie într-un ceas bun!

VASILE: @Agnusstick  Să dea Dumnezeu.

Anunțuri

13 gânduri despre &8222;Cronici mondene (101) Războiul blogosferelor&8221;

  1. Daca timpul va permite cititi aceasta poveste .Este impresionanta .Mi-am permis sa postez doar o parte care mi s-aparut relevanta pentru ceea ce se intampla in bisericile noastre ,,evanghelice,,
    Mărturia unui protestant întors la adevărata credinţă
    După o perioadă de câteva luni de frământări, nişte prieteni m-au invitat să vin la adunarea unde mergeau ei. Mi-au vorbit despre lupta cu păcatul şi am acceptat să merg unde mergeau ei. Aşa am descoperit Părtăşia.

    Această grupare religioasă apăruse la începutul secolului 20 în Norvegia (unde poartă numele de Prietenii lui Smith). Adunările din România se aflau sub coordonarea unor germani. În Bucureşti, cei mai mulţi membri erau proveniţi din alte culte. Deşi învăţătura religioasă de aici semăna mult cu cea specifică grupărilor neoprotestante, spre deosebire de acestea, aici se afirma că mântuirea omului nu este efectivă atât timp cât omul nu manifestă o voinţă de a conlucra cu Harul lui Dumnezeu pentru îndepărtarea păcatelor din viaţa lui. Această idee a luptei cu păcatul era esenţa predicilor lor. În acelaşi timp, pe cât de înfierbântate erau predicile lor împotriva păcatului, pe atât de extremişti erau în opiniile faţă de celelalte culte neoprotestante şi faţă de Biserica Ortodoxă. Ei erau aleşii lui Dumnezeu, erau purtătorii Luminii, iar ceilalţi nu erau decât nişte prostituate religioase. Pe cale de consecinţă, acest extremism faţă de cei din afara grupării lor conducea la probleme de relaţionare şi comunicare cu lumea în general. Dezechilibre comportamentale erau justificate prin „râvna pe cale” şi prin „lupta cu păcatul”.

    Am observat de la început diferenţa de învăţătură între ei şi celelalte culte neoprotestante. Acest lucru mi-a produs o impresie bună şi m-am decis să merg în continuare acolo. M-am integrat în comunitatea lor şi tot aici am cunoscut-o pe cea care avea să-mi devină soţie. Deşi, pe măsură ce trecea timpul, vedeam tot mai multe lucruri specifice cultelor neoprotestante (fariseism, învăţături contradictorii, probleme de ierarhie în congregaţie, conflicte tineri-bătrâni), mi-am propus să le ignor şi să-mi văd de lupta cu păcatele din viaţa mea. În general, predicile – puternic emoţionale şi isterizante în acelaşi timp – abăteau atenţia eventualilor sceptici.

    Aceeaşi Mărie, altă pălărie

    La un an de la sosirea mea, în Părtăşie s-a petrecut un incident relevant pentru mine. După modelul jocurilor politice şi a partidelor din România, o mână de tineri au organizat „debarcarea” bătrânilor şi s-au făcut şefi ai partidei. Considerând că lucrurile nu merg cum trebuie sub vechea conducere, ei au organizat o „lovitură de palat”. Timp de câteva luni adunarea a fost scindată. Eu am rămas în tabăra „bătrânilor”, a conservatorilor. Lucrurile au fost oarecum tranşate atunci când responsabilul german pentru România a decis că tinerii au dreptate. Decizia a fost arbitrară, luându-se în Germania, fără nici o vizită sau discuţie cu cei implicaţi la faţa locului.

    Această întâmplare mi-a arătat că dincolo de declamaţiile lor privind lupta cu păcatul, totul nu era decât o aparenţă sub care orgoliile şi ambiţiile personale „din lume” tronau nestingherite. Duhul de dezbinare specific neoprotestanţilor era la lucru şi aici.

    Tinerii ajunşi conducători de partidă au implementat un management religios mult mai eficient şi mai captivant, în comparaţie cu cel anost al bătrânilor detronaţi. Adunările au început să fie condimentate cu mese festive şi cu scenete religioase, spre deliciul copiilor.

    Împăratul era din nou gol. Deşi eram de acord cu Părtăsia în privinţa luptei cu păcatul, căile lor şi duhul în care umblau ei nu aveau nimic comun cu simplitatea lui Hristos. În cele din urmă am încetat să mai frecventez locul acela, sfătuind-o însă pe soţia mea să continue dacă vrea, deoarece nu voiam ca ea să ia decizii influenţată de mine.

    Am intrat într-o criză. De întors în adunările baptiste sau penticostale nici nu putea fi vorba, odată pentru că era un pas înapoi, apoi pentru că şi pe acestea le criticasem intens cât timp mersesem în Părtăşie.
    http://www.odaiadesus.ro/personala.html

  2. erată:
    citatul „Maica Domnului a adormit demult singurul mijlocitor intre om si Dumnezeu e Isus Christos” nu-i aparține lui Ciucă 🙂
    Să fii și tu iubit 😀

  3. Ai dreptate, Mihai. Era Daniel Buda. Cred că nu te-a deranjat prea tare. Din punctul meu de vedere, Daniel ştia ceva.
    Arăţi cam multă dragoste pentru un eretic. 🙂

    I, Robot 🙂

  4. E aproape fascinant să vezi cum Terminatorul Vasile (prototipul T-2013) trage salve de agheasmă hermeneutică în roboțeii (modele vechi) evanghelici care îi cântă în strună curajul și hotărârea terminatorească de a-i afurisi pe umanoizii protestanți evanghelici. Țăranul român, ortodox sau nu, zice că nu poți împăca și capra, și varza. De cealaltă parte a Oceanului Atlantic, un individ pe nume Carl R. Trueman, profesor de teologie istorică la Westminster Theological Seminary din Philadelphia, zice că – parafrazez desigur, nu carecumva să mă afurisiți careva – unii evanghelici se fac luntre și punte să intre în grațiile liberalilor pentru olecuță de prestigiu academic, fără să știe însă că orice liberal care se respectă îl urăște pe evanghelic din capul locului (pentru că nu-i de acord cu el), iar dacă evanghelici îl mai și linge pe botine dovedind că nici spinare dreaptă n-are, atunci îl disprețuiește de-a binelea – doar că nu-i spune nimic evanghelicului, că așa-i liberalul occidental, politicos și gentleman… Nu vă fie cu supărare, eu unul îmi permit să înlocuiesc minunatul cuvânt LIBERAL cu ORTODOX, doar așa, ca exercițiu filologic, nu teologic, dar aplicabil în contextul specific al răzbelului prezentat oleacă mai sus – dacă interesează pe cineva, cunosc diferențele dintre cele două ginte. În încheiere, dați-mi voie, please, să revin la ideea mea inițială: ne pierdem vremea cu această infamă mo(n)stră de război al „stelelor” – tot mai bun originalul.

  5. Nu prea am timp de stat pe internet, deci mă bucur pentru această postare, deci convertirea e reală.
    Alţii se mută de la un partid la altul că nu le mai place ceva. orice creştin trebuie să aibă o relaţionare strînsă cu Biblia, să aibă ceea ce s-ar numi principii solide, deplină-ncredinţare. mutarea de la un cult la altul este ori ridicolă (adică apăr o linie doctrinară apoi preiau alta că ar fi mai interesantă, etc), ori o mutare constructivă, benefică (urmărind consolidarea crezului personal, de regulă atitudine indiferentă faţă de linia doctrinară a cultului trecut, present sau viitor).

    Nu am renunţat la principiile neoprotestante nici cînd eram tratat cu dispreţ şi indiferenţă, acum cu atît mai puţin.

  6. Sigur că da, în localitatea asta sunt Baptist, consider că-i cea mai bună alegere aici. Sunt creştin evanghelic, mi-e indiferentă denominaţia.

    Am o curiozitate: Ca evanghelic Vasile Tomoioagă a fost un personaj cunoscut doar în spatial virtual, sau a avut prestanţă şi-n afara netului, dacă da, în ce fel?

    Dacă mai citeşti Filocalia spune-mi cîţiva autori ca să văd dacă-i aia pe care o am şi eu. Din Filocalie m-a impresionat plăcut rugăciunea lui Petru Damaschin, analiza despre botez a lui Marcu Ascetul şi pildele lui Ava Dorotei. Restul… filozofie mai mult sau mai puţin interesantă.

  7. imi permit sa raspund. Vasile Tomoiaga NU A AVUT prestanta in afara netului. locul unde se simte confortabil e in spatele tastaturii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s