Cronici mondene (103) Bîlciul deşertăciunilor străbune

Vasile e ca mistreţul ăla de tinichea din bîlciuri: îi tragi un plumb în fund şi el nu cade.

Coadă mare, gură cască de ambele sexe, toţi fac galerie.

Mă, degeaba dobori vulpea, dacă nu dai jos mistreţul, iar mistreţul nu pică, zic înţelepţii, rămaşi fără bani şi fără muniţie.

Coate, urlete, rîsete pe înfundate şi mistreţul verde, de tablă, care trece, gîfîind, din stînga-n dreapta religiei, cu ţinta roşie desenată pe spinare ca la cruciaţi.

În rest, la bîlci e ca la bîlci. După o sută de fraieri, ca să nu bată la ochi, meşteresc jupînii ceva şi cînd îi vine rîndul lui Fundulea Taichii şi trage, grohăie tabla, pică mistreţul şi pleacă omul acasă cu pisica de ghips, mare şi încruntată ca apocalipsa, galbenă ca şofranul, cu mustăţile desenate ca icoana pe sticlă a sfîntului Nectarie, reformatorul casei cereşti de sănătate.

Pentru mentalul colectiv e bine. Bîlciul te purjează de toate rezidiile de cultură adunate în carburator. Turezi motorul, scuipi negru din neuroni de două ori şi gata! turbosuflanta ideilor tuşeşte credinţă.

Dar, problema lui Vasile nu e de la motor, e de la tablă. Nu poţi să vorbeşti ca la muntele Athos şi să arăţi ca Erasmus de la Rotterdam. Toată lumea se aştepta să-i dea tuleiele pe măsura dreptei credinţe, dar spînatecul arată de parcă i-a crescut o pereche de ovare noi.

Unde dai şi unde crapă. Nevasta naşte şi vecinul are emoţii. Dar, prietenul la nevoie se cunoaşte: i-au crescut României Evanghelice tot ce-i lipsea Tomoiagei: plete, pămătuf şi un crucioi de lemn pe piept. E ca-n potretul ăluia din pod: unul cu păcatul, altul cu crăpatul.

II. A doua istorie a săptămînii vine tocmai din Moldova. După 135 de zile de iubire conjugală,  „Trezirea spirituală” a tras spaimă pe dedesubt şi a împărtăşit concluziile testului cu internauţii pofticioşi.

Cazul a mai fost experimentat în literatură, dar nu chiar aşa. De exemplu, Mark Twain, care a scris o delicioasă nuvelă, un Jurnal al lui Adam şi al Evei, în care soţii cununaţi de Dumnezeu au povestit, fără să ştie unul ce zice altul, impresiile primelor zile de căsnicie din istoria umanităţii.

Imaginile erau diferite, perspectiva unuia apărea cu totul alta decît a celuilalt, iar fraza spusă de Adam, în final, la mormîntul ei, “acolo unde era Eva, acolo era Raiul”, îmi întăreşte convingerea că literatura e una, în timp ce între berea trezită şi „Trezirea spirituală” e  chestie de gust, nu de substanţă.   

Anunțuri

18 gânduri despre &8222;Cronici mondene (103) Bîlciul deşertăciunilor străbune&8221;

  1. ” După 135 de zile de iubire conjugală, “Trezirea spirituală” a tras spaimă pe dedesubt” – teoria ca teoria, dar tehnica ne omoara, pardon, practica 😀

  2. Exact, este un sir de numere prime(intre ele si intre altii) consecutive. Si asta „Acestea sunt doar dintr-un foc” (ca sa citez din original). Ma gandesc cum ar fi din doua focuri 😀

  3. szromulus…prietene…de ce ai comis „indiscreţia” de-a pomenii cele 135 de zile?
    Pe mine m-a năucit acea postare.
    Mă întreb dacă a consultat autorul pe cineva înainte de a scrie: pe Marius Cruceru sau poate pe taica (cum îl numea fratele Răsvan pe) Dănuţ Mănăstireanu?

    Mă îndoiesc…

    lidie,
    Doamne fereşte (sincer vorbesc şi fără răutate sau ironie) să nu mai aibe focuri după 3650 de zile

  4. Dacă prima istorie începe să semene tot mai mult a… isterie, cea de-a doua e înduioşător de amuzantă. Că şi Adam, cel din Jurnalul scris de Twain, avea dubii când i s-a născut primul copil şi a crezut că-i… un soi de peşte! 😀
    Nemaivorbind despre iubirea ce trece de la „faza” conjugală la cea… conjugată! Timpul le rezolvă pe toate! Urăm să fie numai înspre bine!

  5. Experienta conjugala a aunora imi aminteste de primul meu contact cu priza. Am avut si eu 50 de teoreme si postulate pe care le-am tras dintr-un foc, dupa ce am revenit la experienta umana, comuna, de viata 😀

  6. …iar eu imi amintesc de o gluma buna cu niste tineri care au cumprat pentru prima data niste banane. Erau in tren si dintre toti din compartiment niciunul nu se incumenta sa manance. Unul mai curajos desface o banana si dupa ce abia gusta din ea le spune celorlalti:

    -Nici sa nu sa nu va ganditi sa incercati …eu nu mai vad nimic.
    [trenul tocmai intrase intr-un tunel]

  7. Dragă Marinel, se vede că tu eşti fixat (şi la pămînt, dacă e să amintim de anumite companii aeriene) pe faza cu peştele din lichidul amniotic. 🙂
    Pentru Andrei se potrivea întrebarea francezului: „Quelle mouche t’a pique?”
    Sau, mai pe româneşte: ce te-a lovit, frate? 🙂

  8. Dragă Corneliu, păi 135 de zile a zis Adrian Croitoru că trecuseră. Noi n-aveam de unde să ştim. 🙂
    Acum, că veni vorba: înţeleg că ţie ţi-a plăcut postarea lui. Nimic de zis.
    Problema e alta: viaţa de cuplu se consumă în doi. Fiecare din parteneri o vede altfel. De-aia am pomenit de Mark Twain. Şi Eva are creier, suflet şi trup. Or, ea nu se vede din articol. E doar masculul din el, „Trezit spiritual”. 🙂
    Dacă aş fi fost femeie şi bărbatul meu ar fi făcut asemenea confidenţe în public, dacă ar fi afişat intimitatea la geam, ca pe reclama de la supa Knorr, ar fi găsit valizele la uşă şi un GPS fixat, la maşina lui cu volanul pe dreapta, cu direcţia puericultura maternă. 🙂
    Eu nu ador alcovul cu pereţi de sticlă. 🙂

  9. Draga Rasvan, este foarte corecta remarca ta. Viata de cuplu si intimitatile ei nu se publica ca o reclama de supa(fie ea si Knorr) 😀 . Cand am citit acel articol si am vazut remarca finala „Acestea sunt doar dintr-un foc” am avut impresia ca ma uit la comedii cu Louis de Funes(no kidding).

    Cred ca cei mai multi dintre noi eram atat de fascinati de viata de cuplu, de dragostea fata de iubita sotie, incat nu observam nici un fel de neajuns. Daca o luam pe latura analitica, debutul unei casatorii, intr-o maniera de acest fel, denota intrarea in taina casatoriei fara o pregatire prealabila corespunzatoare, fara cunostinte teoretice de baza. Pe de alta parte, tendinta de a proiecta spre exterior propriile neajunsuri este un fenomen psihologic destul de cunoscut. Recomand cu caldura asimilarea(nu citirea) unor carti de marca pe domeniu, atat pe tema iubirii afective, cat si pe tema raporturilor intime in cuplu.

    Un debut atat de nabadaios poate fi o problema reala pentru un cuplu debutant. De apreciat este faptul ca au avut curajul necesar sa se exprime liber, dar nu cred ca netul este cel mai bun loc unde se putea face asa ceva.

    „Dacă aş fi fost femeie şi bărbatul meu ar fi făcut asemenea confidenţe în public, dacă ar fi afişat intimitatea la geam, ca pe reclama de la supa Knorr, ar fi găsit valizele la uşă şi un GPS fixat, la maşina lui cu volanul pe dreapta, cu direcţia puericultura maternă.” – absolut, cred ca scrierea acelui articol nu a tinut cont de sensibilitatea emotionala a sotiei si ce s-ar putea intampla in urma unui astfel de incident internaut. Cum se poate simti sotia autorului vazand pe strada, in biserica priviri ironice. Imi este greu sa ma gandesc la ce poate simti. Psihologia femeii este foarte diferita de cea a barbatului si asta este un lucru ce trebuie sa il invete orice tanar crestin cand intra intr-o relatie cu scop marital.

  10. Ştiu frate Răsvan…am citit şi articolul lui Andrei şi pe acesta.
    135 de zile…hmm…că să fiu blând spun că s-a grăbit (Andrei) să scrie acel articol…nu-i prea văd relevanţa…mă rog…

  11. Da, au unii din credincioşii noştri obiceiul să scrie cifrat despre orice, dar cînd vine vorba de nevastă, îi loveşte transparenţa. 🙂
    Am cunoscut, cu multă vreme în urmă, un pastor tînăr care scăpase, într-un cerc relativ restrîns, o afirmaţie imprudentă, cum că bărbatul (adică el) credincios nu se culcă cu nevasta lui mai mult de o dată pe săptămînă, că abuzul e păcat. 🙂
    Cum-necum, chestia s-a aflat şi-ţi dai seama ce ghionturi îşi dădeau tinerii cînd venea vorba… Mai ales că ştiau şi ziua. 🙂

  12. Exceptional!!! Ce bine am ras de faza cu tinerii care isi dadeau ghionturi 😀 . Nu vreau sa ma gandesc la ce se putea intampla in …ziua, daca intervenea o indigestie. Banuiesc ca se reprograma intalnirea ca la meciurile oficiale Steaua-Dinamo, amanate din cauza conditiilor atmosferice nefavorabile 🙂 .

    Cum spun americanii, „they look like having happy day” 😀

Comentariile nu sunt permise.