Cronici mondene (105) Poetica demascării pure. Cine e informatorul respectabil al lui Dorin Mureşan?

După două zile de dispute între Dorin Mureşan, pe de o parte, şi restul gloatei de evanghelici care a îndrăznit să-i ţină piept,  pe de altă parte, ciudatul scriitor şi critic de ocazie din Cluj-Napoca aduce în discuţie un argument care, pe mine, cel puţin, m-a lăsat mască:

„Cât privește vânzarea cărții (lui Ruben Bucoiu n.m) … cineva mi-a spus că volumul a fost publicat pe bani publici, ceea ce e foarte grav, având în vedere că, poetic, ca produs cultural, public, cartea este una ratată. Nu cred că se va vinde, nu vă faceți prea multe iluzii. Nu e ca-n occident, deși, dacă vă documentați oleacă, veți afla că nici acolo scriitorii (mai ales poeții) nu o duc mai bine decât aici. Pe scurt: calmați-vă!”

În acest context, ordinul pe garnizoană dat de Dorin Mureşan devenise greu de dus la îndeplinire.  Am crezut că s-a inventat DNA-ul poeziei şi că Mureşan, procurorul de caz, i-ar fi trimis pe capul lui Ruben Bucoiu pe anchetatori, acuzîndu-l de fals şi uz de fals în poezie şi spălare de versuri din banul public.

Mureşan a continuat, ţanţoş,  cu informaţiile, uitînd că nu valoarea contează, ci gestul în sine:

“Nu am insinuat nimic… este o informație care îmi parvine de la un om pe care îl stimez.”

Îmi amintesc că, în vechiul regim, lumea gemea de astfel de indivizi respectabili, care musteau de informaţii şi de dorinţa de a le plasa unde trebuie.

Dumirit, pînă la urmă, Mureşan confirmă veridicitatea informaţiei şi valoarea informatorului:

“A, da, să nu uit. Pe paginile cărții este scris că volumul a apărut cu spirjinul Primăriei. Deci, da, pe bani publici. Gata!”

Gata ce? Eu ştiu dacă e gata?

Anunțuri

13 gânduri despre &8222;Cronici mondene (105) Poetica demascării pure. Cine e informatorul respectabil al lui Dorin Mureşan?&8221;

  1. Acel Gata!, accentuat, imi aminteste de neuitatul episod a lui Piersic, crastavetele :”castravetele este un fruct dicotiledonat, de culoare galben-verzuie, face parte din familia curcubitaceelor, are tulpina in forma de vrej si are 98% apa. G A T A!!! 😀

    Gata! 🙂

  2. Rasvan, nu cred ca a fost vreun „informator” lucrurile publice sunt….publice. Despre fondurile Europene, proiecte… stie TOATA lumea. Pana si cei de la sate stiu. Ideea este pe cine „roade si ce-l roade” . Oricum cel de-„al doilea post” de pe blogul lui are si ceva aduceri aminte despre „a lasa loc de-o vorba”. Eu insa voi ramane la „ale mele” . Poezia e traire pura- altfel nu o poti scrie. Poezia cu sentiment crestin nu e exercitiu de gramatica-literatura adaptat curentului literar actual – nu trebuie sa fie!- altfel ar semana ceva de genul „” WhatsApp Doamne ? ..Mai ai mila de-a mea heart” Stii big-mean daca nu te pocaiesti te ia>> the devil”””” si alte derivate mai mici sau mai mari de genu’… Cum se intampla, dealtfel si in proza existenta pe piata. Ceea ce este mai interesant ca, „valoarea” unui scriitor, poet din vremurile noastre o dau cititorii ci, criticii care, de cele mai multe ori, sunt rosi si storsi intr-un colt de inima, de invidie.
    🙂 – parerea mea. (asta asa ca sa priceapa lumea ca nu scriu in numele …)

  3. Măi, oameni buni, voi uitaţi că vorbim aici despre Cluj? Napoca! (no offense, clujeni!)
    Unde e „marele primare” Boc. Care… Băsescu… mă-nţelegeţi, care,,, serviciile… ştim noi…
    Of! Mă duc să mă autodenunţ… poate scap cu suspendare! 😀
    Ce poezie, dom’le? … telectualii ăştia!!!

  4. Eu o singura nedumerire am…cit de mare poate fi indelunga rabdare a Creatorului, cu o creatura ca acest „distins” critic de poezie?

  5. Sfarsitul de an, se pare, ca ne aduce evenimente pline de seva, plecarea lui Vasile, criticile pur, etc. Sa speram ca lucrurile se vor mai ostoi, in lumea evanghelica, sau sper degeaba 😀

  6. Romulus, am auzit eu nişte zvonuri cum că Răsvan vizitează cam des mănăstirile…
    Acum, eu sper că-s doar zvonuri (sursa n-a putut fi verificată) 😀

  7. „am auzit eu nişte zvonuri cum că Răsvan vizitează cam des mănăstirile” , Marinel, te rog nu cobi! Ar fi dificil sa vad un articol, la Rasvan pe blog, „Domnilor, eu m-am retras” 😀

  8. Am citit un text dragut, si cred ca poate fi raportat si la alt gen de critici.
    „” Criticul, ca şi medicul, constată şubrezeniile şi încearcă să le lecuiască. Cu o deosebire: medicul primeşte pacienţii, criticul se duce la spectacol. Medicul pre­scrie reţete care tămăduiesc bolile curabile, criticul nu dă soluţii — cu toate că de multe ori ar fi binevenite — dar lansează observaţii şi constatări de ansamblu şi de amănunt, care, dacă sînt judicios făcute, ajută mult. De ce n-ar urmări şi criticul, ca şi medicul, efectul tratamentului administrat ? De ce să nu se apropie cu toată dragostea de spectacol şi să-l socotească un produs la a cărui finisare şi perfecţionare trebuie să contribuie ? – See more at: http://www.ziarulmetropolis.ro/cum-ii-punea-toma-caragiu-la-punct-pe-criticii-de-teatru/#sthash.K4RPS4sN.dpuf – „”
    See more at: http://www.ziarulmetropolis.ro/cum-ii-punea-toma-caragiu-la-punct-pe-criticii-de-teatru/#sthash.K4RPS4sN.dpuf

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s