Cronici mondene (106) Ionică fără frică

Dacă într-o localitate oarecare din ţara asta, să spunem la Oaţa de Sus, ar fi cumpărat unii o bucată de teren să facă o universitate mormonă, credeţi că s-ar fi deranjat mitropolitul local să scrie către primarul comunei sau a orăşelului respectiv că ortodocşii ar fi în pericol să devină toţi mormoni? (Deşi, la cît de dornici sunt românii să aibă mai multe femei odată, cred că tentaţia n-ar fi de lepădat.).

Evident, nici universitatea din Floreşti nu sună să te dea pe spate. E ca la fotbal, cînd apare cîte o echipă din Brăneşti sau Chiajna pe lîngă Steaua sau Dinamo.

De ce s-a supărat Andreicuţ aşa de tare, încît să tragă clopotele că vin tătarii? (Sau penticostalii, pentru că, din scrisoarea mitropolitului nu reiese că onorabilii noştri colegi de Alianţă ar fi fost, pe undeva, creştini.).

Dacă mă uit la metanoile barbosiene, care nu sunt (încă) universităţi, principiul invadatorului este să rupă din ai lui, nu de la vecini. Iau de la baptişti, şi-i fac metanoişti. (Pentru cine nu e familiarizat cu termenii, metanoia nu vine de la metan, iar barbosu nu este un produs rafinat de cracare al petrolului, ci al harvst-ului american.). Cu alte cuvinte, noi nu furăm, noi ne cracăm.

Să se fi schimbat tineretul din ziua de azi în asemenea hal încît să abandoneze viaţa liberă dintr-o universitate sută la sută pe principii laice şi să se ducă, buluc, de bunăvoie, la o mănăstire penticostală? Să lase el gagicile, discotecile şi jointurile şi să prefere vorbirea în limbi, profeţiile şi minunăţiile de tot felul? 

Se spune că acest Andreicuţ, fost inginer la căi ferate, ulterior devenit popă în doi ani şi avansat, treptat, pe căile neferate ale ierahiei, ar fi semnat, cîndva, un act de colaborare cu securitatea. Numele berbecuţului a fost “Ionică” (fără frică, de Dumnezeu, evident!).

Dovedit, fără drept de apel, de către CNSAS, ca fost agent al securităţii, Andreicuţ a implorat mila transcendentă şi a a primit-o pe cea imanentă.

Mitropolia Clujului, pe care o ocupă în prezent, a fost reactivată după scandalul, cu bulibăşeală, de la alegerile pentru scaunul mitropolitan al Ardealului, după moartea lui Plămădeală. 

Andreicuţ l-a pierdut, în al doilea tur de scrutin, declanşînd procesul de fisiune radioactivă (Andreicuţ a înfiinţat şi un post local de radio) a monolitului ortodox: de o parte a rămas Streza, alesul de drept, de cealaltă, Andreicuţ, alesul de strîmb.

Acesta este personajul care l-a oripilat, pe bună dreptate, pe traducătorul în româneşte a lui C.S. Lewis, Emanuel Conţac.

Să-mi fie iertat, dar de sub pana unui fost colaborator cu securitatea, cum a fost Andreicuţ, poate ieşi orice. Chiar şi un război religios, dacă puterea de jos o doreşte.

 

 

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Cronici mondene (106) Ionică fără frică&8221;

  1. Și cînd ne gîndim că Victoraș-furăciosul, a venit la (de)sfințirea campusului universitar ortodox de la poalele Feleacului, mai mult pentru voturi decît pentru spovedanie, e clar.
    Pardon: ecler ca cristalul! Unul umplut cu tot felul de creme neosecuriste.
    Poftă bună naționaliști neoprotestantofobi!

Comentariile nu sunt permise.