Moartea unui om

Moartea actorului Philip Seymour, unul din preferaţii mei, m-a şocat. Asta, în primul rînd, pentru că îmi plac poveştile şi povestaşii lor: spuse, citite, văzute sau ne-văzute.
Cînd scriu aceste rînduri, ştiu cărui nucleu de cititori mă adresez. În general, unui grup de oameni cu care împărtăşesc valori comune şi, în primul rînd, cu idiosincrazii pe măsură.
Îmi amintesc de o observaţie mai veche a lui Ortega Y Gasset, care se plîngea că nu putea să scrie pentru omenire, în general, ci pentru o anumită categorie de cititori, bine definită. Dacă vreţi, pot spune că nu sunt în stare să diferenţiez creştinii în funcţie de religia de care aparţin.
Asta mi se trage, probabil, de la varza teologică pe care o am în minte şi din plăcerea de a mă pune în situaţii din cele mai bizare, de la isihast, la misionar, de la lucrător în via Lui, la tăietorul frunzei la cîini în via lumii.
Homosexualitatea şi drogurile sunt două domenii unde nu pot negocia. Nu m-am putut imagina în niciuna din aceste situaţii, oricît de fascinantă ar fi fost povestea pe care am văzut-o, auzit-o sau citit-o.
Am o listă de actori pe care i-am admirat de-a lungul anilor (dacă ar fi să amintesc aici pe Tom Hanks, Heath Ledger sau Matt Damon şi tot ar fi destul), care, din motive financiare, de artă sau poate doar din simplă provocare, au interpretat, spre disperarea mea, roluri de homosexuali.
Observ, doar ca pe un fapt divers: atît Seymour, cît şi Heath Ledger au fost nominalizaţi la Oscar pentru roluri de homosexuali, în filme diferite, la ani distanţă, şi ambii au murit drogaţi prin supradoză.
Sigur, poveştile de pe ecrane sunt din ce în ce mai stranii, mai ciudate. Experimentăm, pentru prima dată în istorie, o generaţie tactilă, a copiilor-tabletă. Din moment ce, de la cinci ani, puştii-broscuţe stau lipiţi, ore în şir, de balta lor strălucitoare, se poate înţelege cu uşurinţă unde va ajunge, curînd, lumea, ca anticipaţie, şi, odată cu ea, şi filmul „Her”, o aşa-zisă romanţă a anului, în care personajul principal are o relaţie sexuală cu un sistem de operare. Bun, mulţi l-au băgat undeva pe Bill Gates pentru Windows Vista lui, dar nu despre era vorba.
În astfel de condiţii, moartea unui actor celebru printr-o supradoză apare ancestrală. E ca şi eschimosul care-şi dădea bunica edentată ca hrană la ursul polar.
Woody Allen, un alt mare favorit al meu, nu se plîngea de inspiraţie, din moment ce întîmplările se petreceau în mintea lui.
Asta cu atît mai mult cu cît e din ce în ce mai plictisitor să formulezi adevărul gol-goluţ. Trebuie să alegi metafora, învăluirea, clarobscurul, ca echivalenţe ale modului direct, al spusului pe şleau.
Din fericire, noi cînd vorbim de adevăr ne gîndim la El, iar cînd spunem iubire, ne gîndim la dragoste. Dar asta e cu totul altă poveste.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Moartea unui om&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s