Dacă tot vin ruşii…

Prima veste cumplită din viaţa mea a fost cea primită, cu cincizeci de ani în urmă, de la învăţătorul meu, care s-a apropiat, tiptil, de banca mea, şi mi-a spus: “Tu taci, nu mai cînta! N-ai ureche muzicală!”
Părinţii mei au avut voce. Mama cîntase la pian, tata, un ateu convins, în corul bisericii greco-catolice de la Brăila. Era băiat sărac. Mai cîştiga un ban.
Noutatea a fost la fel de cumplită pentru ei, ca şi pentru mine. Nu ştiu, parcă ar fi vrut, amîndoi, să mă facă dirijor la o orchestră simfonică.
Tata s-a dus la şcoală şi i-a făcut scandal învăţătorului. L-a făcut mincinos şi nepriceput. Învăţătorul, fost dascăl de biserică, chel şi pedant, scorţos din fire, a scos diapazonul din dulap. Verdict: eram, într-adevăr, definitiv, afon.
M-am uitat, zile în şir, în oglindă, la urechile mele. Nu le lipsea nimic. Auzeam ca toţi oamenii, clăpăuge nu erau, iar mama mi le curăţa cu grijă, la fiecare baie, cu un beţişor de chibrit, cu vată, în ciuda urletelor mele afone, care se auzeau în tot blocul.
Într-o zi, în timp ce jucam fotbal cu alţi copii, am făcut otită la urechea dreaptă şi am alergat două săptămîni cu capul într-o parte prin curte, ca o oaie căpiată. Tata mi-a spus, într-o pauză, cînd nu voiam să vin acasă: tu nu doar că eşti afon, eşti surd de-a binelea.
Sunt mulţi ani de cînd am uitat că am urechi. Nici în oglindă nu mă uit. Mi-e puţin ciudă pe cea muzicală, că mi-a lipsit. Mi-am băgat în ele tot soiul de chestii, mobile, căşti şi urechelniţe.
Limbile străine le-am învăţat uşor. Franceza o mai pronunţ cumva-cumva, în schimb, în engleză nu mă înţelege nimeni.
Rusa, deşi o limbă grea, o simt în sînge şi o vorbesc fără cuvinte. Inexplicabil! Un mister! Genetic vorbind, nu sunt afon, ci rusofon.

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Dacă tot vin ruşii…&8221;

  1. Dragă Răsvan, am văzut undeva un comentariu al unui domn care spunea că, dacă vin trupe NATO în România, el iese în stradă să… protesteze! 🙂 Asta-i grija lui acum….

  2. Mulţumesc, dragă Mia. Nici la noi nu cred să ajungă. Suntem o ţară NATO. E doar o schimbare discretă de ton. Am părăsit obsedanta pereche Antonescu- Ponta şi televiziunile deja vorbesc despre război la frontieră. Noroc că apare preşedintele, (azi a vorbit ore în şir la două posturi tv) şi ne încurajează că nu suntem nicicum în pericol. Plouă, e ceaţă, noroi, e noapte… nu e vreme de plecare. 🙂

  3. Dragă Tudor, pe vremea copilăriei mele acelaşi tip de domn ieşea pe stradă să salute trupele sovietice care defilau, eliberatoare, de 7 noiembrie. 🙂

  4. Desi incerc sa fiu cit mai la curent cu politica romaneasca recunosc ca nu mai reusesc sa tin pasul, asa ca nu prea inteleg tot ce se intimpla, dar daca tu zici ca la voi ploua, e ceata si noapte, cam asa e si la noi acum, asa ca tot as vrea sa veniti la un ceai, cafea si povesti la gura sobei(sau la fireplace, ca numai din asta mai am).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s