O primăvară nebună de legat

A venit un fel de primăvară pe care nu te poţi baza. Dacă eram la praga, poate că veneau ruşii. Aşa, nici ajutorul de portar nu mai ştie dacă e vremea de cules ghioceii sau nu.
Dilema e veche şi riscurile sunt pe măsură. Mai ales de cînd oamenii cu greutate au hotărît să dea jos toţi copacii de pe marginea drumului, de la tîrgul lui cremene, pînă la tîrgul lui peşte. Noi lucrăm pe undeva, pe la mijlocul lor.
Întîmplările din iarnă, cu ţeava spartă şi accidentul smurdistei, ruptă-n fund pe pîrtia de coborîre dintre secţii, au tăiat orice elan omului în care toată lumea punea bază.
Pentru că viaţa nu este întotdeauna aşa cum ne-o dorim şi, de cele mai multe ori, se petrec lucruri de care nu ai voie să pomeneşti, pentru că or nu sunt politic corecte, or nu te crede nimeni şi ţi-ai pierdut timpul, creditul şi slujba degeaba, pomenindu-le.
Iar cînd totul se petrece în plină zi, în această de-a binelea periculoasă şi vîntoasă primăvară, te întrebi: cine este vinovatul?
Cum noi nu credem în soartă, destin şi predestinare, dar, cu mare greutate, acceptăm că se poate întîmpla să treacă necuratul pe lîngă tine fără să-l vezi şi să te ispitească şi să te fure cu totul, dacă nu ţi-ai făcut rugăciunea şi n-ai căscat ochii cînd trebuia şi unde trebuia, faptul că, la orele amiezii, a trecut rromul pe lîngă cele două infirmiere, care grijeau, cu fundurile în sus, pavimentul plin de toate alea, lăsate din strămoşi şi babe, pămînt din glodul ţării, străbun şi sfînt, şi a ajuns în iatacul unde sunt ţinute, la sfat de mare taină, babele din martie, şi a început să cerşească, iar la toată coada, a furat telefonul de sub fundul bunicii isabel, cum fură dihorul oul de sub cloşcă, cu cloşcă cu tot, e un fapt anapoda inspirat din realitate.
Au căutat portarul, care era de negăsit, fiind dus cu treburi mai importante în cu totul alte părţi.
Într-un final nefericit, care nu ţine de soartă, destin sau predestinare, au dat de ajutorul de portar, care era nelipsit, acolo unde trebuia, în dilema lui fără ieşire, dacă să culeagă sau nu ghioceii, şi l-au întrebat dacă a văzut ceva, un rrom înalt, subţirel şi uşurel, trecînd în zbor pe lîngă el.
Iar ajutorul de portar a răspuns înţelept, răspicat şi cu toată sinceritatea, după cum ştia el că sunt vremurile şi cum e politic corect, dacă vrei să rămîi ajutor de portar pînă la urmă: e o primăvară nebună, fără ghiocei.


					
Anunțuri

2 gânduri despre &8222;O primăvară nebună de legat&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s