Cronici mondene (109) Apocalipsa după Popp(a)

În seria incidentelor cu gaz ilariant, din păcate din ce în ce mai rare, se înscrie şi actuala voce apoplectico-apocaliptică a lui Ioan Pop.

Domnul acesta se bucură de un prenume predestinat, Ioan, devenit, prin trecerea peste oceanul de ape şi timp, John, şi de un nume care a cîştigat în lungime şi complexitate, prin acelaşi mecanism de trecere dintr-o stare de stupoare în alta. Astfel, Pop a căpătat un p în coadă, numele începînd să semene cu cel al celebrului marinar mîncător de spanac.

Schimbările nu au produs o modificare esenţială în datele problemei, omul prezentînd aceeaşi obsesie cu sfîrşitul iminent al lumii.

Din ghiveciul de final nu lipsesc nici blestemăţiile recente ale ruşilor cu arma nucleară, nici infidelităţile conjugale ale pastorului penticostal Vladi Pustan. Este pomenit pînă şi Iosif Ţon, cel cu patinajele recente de pe glazura teologică.

Ultimul loc pe lista Popp-ului a ocupat-o blajinul Teofil Stanciu, cel care a avut nefericita inspiraţie să se demaşte, înainte de venirea antihristului, cu un articol omagial pe tema Papei, la un an de la alegere.

Citit în hermeneutica navetistului simplu, printre cuvinte şi cabale, textul în sine nu comportă precizări suplimentare.

Teofil îşi dă seama, printr-un miracol tîrziu, că arta, literatura şi energia Vaticanului sunt mari şi că noi, neoprotestanţii, am avea ceva de învăţat de la dînşii (în afară, evident, de pedofilie şi de purgatoriu, de care pudicul Stanciu nu vorbeşte).

Cînd a citit textul, în capul lui John Popp s-a rupt, însă, mădularul.

Hermeneutica lecturii sale aduce cu o întîmplare dintr-o carte, pe care am citit-o în copilărie, scrisă de Jules Verne, intitulată “Castelul din Carpaţi”, unde unul din personajele principale, un conte ungur, se folosea de un soi de cartelă perforată, ca să scrie şi să citească mesajele codificate.

Grila lui John Popp fiind setată pe sfîrşitul lumii, postarea lui Teofil Stanciu a fost cireaşa de pe tortul apostaziei, începînd cu Mănăstireanul anglicanic, Tomoiaga ortodoxă şi coloana de neoprotestanţi care-l vor urma, în pas de defilare, pe Teofil, în erezia lui devoratoare, spre messa de la Vatican.

Cît despre mine, de care n-am vorbit şi care citesc Filocalia, mă rog să auziţi numai de bine.

NOTA Textul de mai jos este reprodus de pe facebook, unde a fost postat de John Popp, în urmă cu cîteva zile. Am păstrat grafia afişului-lozincă pe care a folosit-o autorul:

„A CAZUT IN CAP! INCA UN (TE)OLOG BAPTIST REGRETA CA NU S-A NASCUT CATOLIC!
E UN SEMNAL DE ALARMA PT. LIDERII IMBUIBATI AI UNIUNII BAPTISTE, DUPA CE AU RESPINS TEOLOGIA BOTEZULUI CU DUHUL SFANT!
DUPA APOSTATII D.MANASTIREANU, V.TOMOIAGA, C.OBEADA SI EX-PENTICOSTALUL V.I.PUSTAN, CINE URMEAZA?
„AVANTAJELE” CATOLICILOR, DUPA BAPTISTUL STANCIU: „BISERICA NU TREBUIE SA FIE PURA/ PURITANA, CALEA E MAI LARGA, NE PLACE ARTA RENASTERII SI NUDUL REGELUI DAVID, LA EI SE POATE MANCA O PAINE MAI ALBA, SALARII MAI BUNE PT. CLERUL SI CORPUL PROFESORAL CATOLIC.” AFERIM!   

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Cronici mondene (109) Apocalipsa după Popp(a)&8221;

  1. Tu nu te plictisesti deloc pe facebook(.) (!) (?)
    Nu te temi ca te gaseste sfarsitul lumii pe facebook? 😛
    (Ironie de drag. Si draga.)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s