Visul

Bărbatul era mai înalt decît femeia de lîngă el. Erau îmbrăcaţi cu pelerine negre şi lungi. Glugile erau trase pînă la jumătatea feţelor, adumbrindu-le. În jurul lor era întuneric. În faţa, pe altar, străluceau cîţiva tăciuni.

Altarul arăta ca un eşafod: o platformă din scînduri, joasă, de mici dimensiuni, fără cruce sau vreun alt însemn.

În numele credinţei te condamn, a spus bărbatul şi amîndoi au ridicat bîtele, în acelaşi timp.

Apoi, au izbit în ceafa femeii, care stătea în genunchi, cu spatele la ei, îmbrăcată într-o bluză neagră, fără mîneci, cu gulerul larg, lăsînd să se vadă slăbiciunea trupului.

Ceafa, rotundă şi plină, de culoarea fildeşului vechi, a lucit în întuneric. Părul era auriu, adunat în faţă şi strîns cu o eşarfă.

S-a auzit un zgomot ciudat, ca un vreasc călcat sub talpă, după care femeia s-a prăbuşit, cu ţipăt, la pămînt.

Au ridicat-o, au sprijinit-o şi au lovit-o din nou, cu sălbăticie. Zgomotul s-a repetat şi femeia s-a prăbuşit fără glas.

N-am înţeles de ce a fost nevoie să o lovească de două ori.

Se făcuse dimineaţă şi m-am întrebat dacă merită să spui ce gîndeşti.  

 

Anunțuri

Un gând despre &8222;Visul&8221;

  1. Merită.
    Zice-se că pentru a avea dușmani nu trebuie să te lupți cu nimeni, doar spune ce gândești și se-adună cu vremea!

Comentariile nu sunt permise.