Culţii şi inculţii

Ştiinţa, arta, justiţia, politeţea există numai pentru acela care le doreşte existenţa, scria, cîndva, Jose Ortega Y Gasset. (1)

Sunt multe căi prin care omul se apropie de Dumnezeu.

Nu-l pot acuza pe unul că are prost gust, că-i plac versurile fără valoare, că se bucură de o cîntare pe care a auzit-o de mii de ori, încă din tinereţe.

Important, după opinia mea, este că aceşti oameni simpli şi, de multe ori, inculţi, ajung să-L cunoască pe Dumnezeu mai bine decît mine, dincolo de cel mai frumos peisaj sau de cea mai pricopsită arhitectură, pe o cale mai scurtă ca a mea.

Sunt acuzaţi, de multe ori, că aparţin unei subculturi, sunt batjocoriţi şi asimilaţi, metaforic, unor triburi africane primitive. Există un soi de studiu de antropologie al neoprotestanţilor.

Nu mă consider cu nimic superior unei bătrîne analfabete care plînge, ascultînd, în biserică, o poezie fără poezie sau o cîntare fără melodie.

Fac parte dintre oamenii care au citit cîte ceva în viaţa lor, care au ascultat muzică bună şi s-au bucurat, de mici, cu artă plastică de calitate.

A fost voia lui Dumnezeu să primesc roadele, dar estetica nu mi-a fost de folos. Bucuria a fost egoistă, un drum care nu ducea nicăieri.

Niciun roman nu este citit la fel de toată lumea. Aceeaşi poveste e înţeleasă diferit, pentru că şi cei care o citesc sunt diferiţi.

Îţi dai seama de asta atunci cînd oamenii încep să vorbescă despre aceeaşi carte, despre acelaşi film, despre aceeaşi operă de artă.

Cei care au pe masă, de cînd se ştiu, doar cartea sfîntă, singura istorie, pe care o învaţă aproape pe de rost, sunt luaţi în balon, priviţi de sus, ironizaţi şi marginalizaţi.

Cunoscătorii de limbi moarte îi dispreţuiesc, pentru că oamenii simpli vor ca istoriile lor să rămînă aşa cum le-au aflat de la părinţi.

Ei nu şi-au găsit, prin artă sau traduceri iscusite, bucuria.

Fără artă, fără estetică, cu limba de lemn, cu proverbul şi psalmul învăţate pe de rost, flaşneta duhovnicească a dat rod. Operele lor sunt vieţile şi destinele celor din jur, schimbate în bine.

Lucrurile se petrec aproape la fel şi la alţii. Cine nu mă crede, să citească ce au scris doi autori ortodocşi, complet diferiţi, despre acelaşi subiect: muntele Athos.

Duhovnicul (arhimandritul Ioanichie Bălan) (2) l-a văzut într-un fel, scriitorul (Dan C. Mihăilescu) (3), în alt fel. Cu seriozitate sau umor, nevoim pe cale.

Există hrană diferită, pentru minţi diferite, dar, în spatele tuturor lucrurilor, răspunsul final e acelaşi: Dumnezeu.

(1) Jose Ortega Y Gasset, Meditaţii despre Don Quijote, ed. Univers, 1973, pag. 73  („Dumnezeu este ultima dimensiune a cîmpului înflorit…”)

(2) Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Muntele Athos, ed. Mănăsirea Sihăstria, 2010  ( „…Muntele Athos este şi rămîne peste veacuri un loc sfînt al întregii Ortodoxii, un loc de rugăciune şi înălţare duhovnicească a tuturor călugărilor, unic în lume”). 

(3) Dan C. Mihăilescu, Oare chiar m-am întors de la Athos?, ed. Humanitas, 2011  („Totuşi, la sfîrşit, cînd a început lunga perindare a credincioşilor la sărutatul icoanelor, m-am strecurat cu tăcută vinovăţie afară. Nu am fost şi nu sunt un om ‘închinat la icoane’. Regret sincer şi profund acest lucru, dar nu am să mă prefac niciodată. Rămîn un slujitor al firescului şi autenticităţii…”)

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Culţii şi inculţii&8221;

  1. Slava Domnului! Dupa „predica de pe deal” a fost asternuta pe hirtie prima multumire.

  2. am vizitat o adunare mica de la tara, si ma pregateam sa vorbesc ceva din Cuvantul Domnului, ca no, am fost chemat. Erau cam doisprezece frati si surori.
    Dupa ce s-a incheiat ora de rugaciune, cum este obiceiul la noi la baptisti, pentru ca o sora a plans cand s-a rugat pentru necazurile ei, o alta sora mult mai tanara s-a apropiat de ea si a mangaiat-o pa fatza. nu a spus nimica doar a mangaiat-o cu dragoste.

  3. Lipsa de cultura nu este o garantie automata a une spiritualitati pure, sau a puritati pur si simplu. Am vazut prea adesea pe cei fara cultura finiind intr-un fel de pastorlatrie, idolatrie a pastorului si destul, chiar prea preocupati de lucrurile materiale astfel incit nu au ce discuta decit despre masina pe care o are „fratele X” sau despre casa lui. Nu par sa aiba nici o constienta a faptului ca valoare umana trece dincolo de cele doua.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s